ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6876/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 65 din 23 iunie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția penală a respins ca inadmisibilă, plângerea formulată de SA I., împotriva rezoluției nr. 781/VIII/1/2002 din 12 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Ploiești a reținut următoarele: SA I., cu sediul în județul Prahova, reprezentată prin președinte D.M. a formulat, potrivit art. 278 1 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției nr. 781/VIII/1/2002 din 12 martie 2002 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin care plângerea sa din 5 februarie 2002 a fost clasată, întrucât cele reclamate nu se confirmă.

În motivarea plângerii s-a arătat că parchetul refuză să-i înregistreze plângerile care se referă la fapte penale. Pentru lămurirea naturii cauzei, instanța de apel a solicitat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești lucrarea înregistrată sub nr. 781/VIII/1/2002, acesta înaintând un dosar ce conține două plângeri ale petentei și un referat din 12 martie 2002, întocmit de un procuror inspector din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

În cuprinsul acestui referat se arată la pct. 2 că parchetul nu are competența de a dispune suspendarea din funcție a primarilor, la pct. 2 se arată că solicitarea de a se efectua cercetări penale pentru fapte comise în perioada 1990 – 2001 de anumite persoane sau autorități a fost soluționată prin clasare fie prin constituirea de dosare penale și efectuarea de cercetări pentru infracțiunile reclamate, iar la punctul 3 se susține că anularea unor hotărâri ale Consiliului Local nu este de competența autorității judecătorești. Deși parchetul în răspunsul adresat petentei ca și în cuprinsul referatului folosește noțiunea de „clasare a plângerii” din analiza acestora rezultă că în cauză nu este vorba de soluția de clasare, prevăzută de art. 278 1 C. proc.

pen., ce poate fi atacată prin această procedură ci doar de un răspuns la o reclamație, o sesizare a petentului, verificările fiind făcute pe cale administrativă de către un procuror inspector. Împotriva hotărârii primei instanțe, petenta SA I. a declarat recurs, reiterând cele arătate în plângerea inițială. Recursul este nefondat. Într-adevăr, în cazul petițiilor, reclamațiilor și al sesizărilor formulate de petentă nu este incidentă procedura specială prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. Chiar dacă s-ar considera că ne aflăm în fața unei rezoluții de clasare în sensul art. 278 1 C. proc. pen., totuși plângerea este inadmisibilă întrucât petenta nu a urmat calea obligatorie a atacării acesteia la procurorul ierarhic superior procedurii prevăzută de art. 278 C. proc.

pen. și înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 281 din 1 iulie 2003 a Codului de procedură penală, prin introducerea art. 278 1 din același cod, fiind și din acest punct de vedere sentința atacată este corect, iar recursul este nefondat și urmează a se respinge ca atare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SA I., împotriva sentinței penale nr. 65 din 23 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2004.