ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6871/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

D.M. a formulat plângere penală,

solicitând efectuarea de cercetări față de procurorii M.G. și T.L., în legătură

cu modul în care aceștia au soluționat dosarul nr. 66/P/2003 al Parchetului de

pe lângă Tribunalul Prahova.

În justificarea acestei

plângeri, petiționarul consideră că cei doi procurori au comis infracțiunile

prevăzute de art. 246 și art. 160 C. pen.

Plângerea a format obiectul

dosarului penal nr. 198/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești și a fost soluționat prin rezoluția din 20 mai 2003, de neînceperea

urmăririi penale față de procurorii T.L. și M.G., pentru infracțiunile

prevăzute de art. 246 și art. 164 C. pen.

În motivarea rezoluției,

procurorul a reținut că din examinarea dosarului nr. 66/P/2003 rezultă că cei

doi procurori au acționat cu respectarea dispozițiilor legale în materie,

faptele reclamate nu există.

Împotriva acestei rezoluții,

petiționarul a formulat plângere, care a fost respinsă, ca nefondată, de către

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin

rezoluția nr. 3123/P/2003 din 29 octombrie 2003.

Nemulțumit de aceste

rezoluții, petentul a formulat plângere, fără a indica în concret aspectele de

netemeinicie sau de nelegalitate a soluției de neîncepere a urmăririi penale

față de cei doi procurori.

Curtea de Apel Ploiești,

prin sentința penală nr. 63 din 23 iunie 2004, a respins, ca nefondată,

plângerea.

Instanța și-a motivat

hotărârea arătând că soluția adoptată de procuror este legală și temeinică și

se impunea a fi luată în cauză, deoarece faptele reclamate nu există.

Petiționarul a declarat

recurs, fără însă a arăta motivele pentru care a uzat de această cale de atac.

În aceste condiții,

verificând hotărârea atacată din oficiu se constată că în cauză în mod corect a

stabilit instanța de fond că rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi

penale împotriva procurorilor M.G. și T.L. este temeinică și legală, întrucât

probele administrate nu au evidențiat săvârșirea faptelor reclamate în

plângerea formulată de petiționar.

Față de această situație,

urmează a se constata că recursul declarat de petiționar este nefondat și a

fost respins în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu

obligarea sa la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul D.M. împotriva sentinței penale nr. 63 din 23

iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 decembrie 2004.