ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6871/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: D.M. a formulat plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări față de procurorii M.G. și T.L., în legătură cu modul în care aceștia au soluționat dosarul nr. 66/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova. În justificarea acestei plângeri, petiționarul consideră că cei doi procurori au comis infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 160 C. pen. Plângerea a format obiectul dosarului penal nr. 198/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a fost soluționat prin rezoluția din 20 mai 2003, de neînceperea urmăririi penale față de procurorii T.L. și M.G., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 164 C. pen.

În motivarea rezoluției, procurorul a reținut că din examinarea dosarului nr. 66/P/2003 rezultă că cei doi procurori au acționat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, faptele reclamate nu există. Împotriva acestei rezoluții, petiționarul a formulat plângere, care a fost respinsă, ca nefondată, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin rezoluția nr. 3123/P/2003 din 29 octombrie 2003. Nemulțumit de aceste rezoluții, petentul a formulat plângere, fără a indica în concret aspectele de netemeinicie sau de nelegalitate a soluției de neîncepere a urmăririi penale față de cei doi procurori. Curtea de Apel Ploiești, prin sentința penală nr. 63 din 23 iunie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea.

Instanța și-a motivat hotărârea arătând că soluția adoptată de procuror este legală și temeinică și se impunea a fi luată în cauză, deoarece faptele reclamate nu există. Petiționarul a declarat recurs, fără însă a arăta motivele pentru care a uzat de această cale de atac. În aceste condiții, verificând hotărârea atacată din oficiu se constată că în cauză în mod corect a stabilit instanța de fond că rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale împotriva procurorilor M.G. și T.L. este temeinică și legală, întrucât probele administrate nu au evidențiat săvârșirea faptelor reclamate în plângerea formulată de petiționar. Față de această situație, urmează a se constata că recursul declarat de petiționar este nefondat și a fost respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., cu obligarea sa la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.M. împotriva sentinței penale nr. 63 din 23 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2004.