ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6572/2004

Asupra recursurilor de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 207 din 20 mai 2004, Tribunalul Bacău a dispus condamnarea inculpatului M.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive de la 18 ianuarie 2004 la zi. În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., s-a constatat că partea vătămată S.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât prejudiciul a fost recuperat în totalitate prin restituirea în natură.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., s-a constatat că partea vătămată I.A.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 18 ianuarie 2004, în jurul orei 16,00, aflându-se pe Aleea Ghioceilor din municipiul Bacău, inculpatul M.I. s-a hotărât să sustragă bunuri din locuințe și în realizarea acestui scop a pătruns în imobilul unde observând că ușa apartamentului nr. 4 nu este asigurată, a pătruns în hol, de unde a sustras o poșetă. În momentul în care părăsea imobilul a fost observat de partea vătămată S.D. care, pornind în urmărirea lui, a strigat după ajutor, alertând vecinii.

Partea vătămată I.A.D., care se deplasa împreună cu fratele său B.S.C., pe alee, către imobilul nr. 29, observând cele întâmplate, au intervenit în ajutorul părții vătămate S.D. și au reușit să îl imobilizeze pe inculpat, acesta abandonând poșeta sustrasă. Pentru a-și asigura scăparea, inculpatul, imobilizat fiind de cei doi, partea vătămată I.A.D. ținându-l strâns cu brațele de mijloc, s-a izbit de gardul metalic din apropiere, antrenând în această mișcare și pe partea vătămată, care a fost lovită la încheietura mâinii drepte. Inculpatul a urmărit astfel în mod direct, să o lovească pe partea vătămată, pentru ca, în acest mod să își poată asigura scăparea. Deși s-a lovit, în pofida durerii, așa cum a declarat, partea vătămată nu a slăbit strânsoarea brațelor și datorită acestui fapt, inculpatul a fost imobilizat și de vecinii părții vătămate S.D., care au intervenit în acest scop.

Organele de poliție au fost sesizate cu privire la fapta săvârșită de inculpat, acesta fiind reținut 24 de ore. Partea vătămată S.D. a precizat că în poșeta sustrasă avea mai multe bunuri, precum și un telefon mobil marca Simens, card B.C.R. cu suma de 3.000.000 lei și altele, valoarea acestora estimând-o la suma de 4.000.000 lei. Întrucât prejudiciul a fost recuperat prin restituire, aceasta nu a formulat pretenții civile în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul M.I. Parchetul a criticat soluția ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei, motivându-se că pedeapsa aplicată este prea mică în raport cu pericolul social concret ridicat al faptei comise, de atitudinea nesinceră pe care inculpatul a avut-o, în sensul că nu a recunoscut folosirea violenței împotriva părții vătămate I.A.D., astfel că nu i se impunea reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței sub aspectul criticat și în fond, înlăturarea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse severe. Inculpatul nu și-a precizat în scris motivele de apel, iar la termenul stabilit pentru judecarea apelului, acesta a declarat că înțelege să îl retragă. Prin decizia penală nr. 211 din 6 iulie 2004, Curtea de Apel Bacău a luat act că inculpatul M.I. și-a retras apelul declarat. S-a dedus detenția de la 20 mai 2004 la zi și conform art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului s-a dispus să fie suportată din fondul Ministerului Justiției. A fost obligat inculpatul la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și inculpatul M.I. În recursul său parchetul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., criticând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, în sensul reținerii nejustificate în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, înlăturarea aplicării prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen. și majorarea pedepsei aplicate inculpatului. În recursul său inculpatul nu a precizat în scris motivele pentru care consideră că decizia atacată este netemeinică și nelegală.

Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în raport de motivul de casare invocat și care este prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., se constată că este fondat pentru următoarele considerente: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, conform materialului probator administrat în cauză, dar au aplicat acestuia o pedeapsă greșit individualizată. Conform dispozițiilor art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Raportând cauzei acest text de lege, se reține că, față de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările comiterii ei și anume, inculpatul a pătruns în apartamentul părții vătămate S.D., sustrăgându-i poșeta și pentru a-și asigura scăparea a lovit-o pe partea vătămată I.A.D., care reușise să îl imobilizeze, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a avut o atitudine nesinceră, negând că a exercitat acte de violențe asupra părții vătămate, a mai fost condamnat anterior pentru comiterea tot a unor infracțiuni contra patrimoniului, se apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare sub aspectul cuantumului ei nu este îndestulătoare și nu este în măsură să realizeze reeducarea inculpatului în vederea reinserției în societate și prevenția generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

De asemenea, reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., în favoarea inculpatului nu este justificată. Așa fiind, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău se constată că este fondat și urmează să fie admis. Recursul declarat de inculpat este inadmisibil. Potrivit art. 385 1 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute la art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Din interpretarea acestui text de lege rezultă că exercitarea recursului este condiționată de folosirea prealabilă a apelului, dacă legea prevede această cale de atac.

Aceasta înseamnă că persoanele care nu au folosit calea apelului pot declara recurs împotriva deciziei instanței de apel numai cu privire la modificările aduse sentinței ca urmare a admiterii apelului declarat de o altă persoană dintre cele prevăzute de art. 362 C. proc. pen. Din examinarea actelor și lucrările dosarului se constată că inculpatul M.I. și-a retras apelul declarat împotriva sentinței, iar apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a fost respins ca nefondat, astfel că prin decizia pronunțată de instanța de apel nu s-a adus nici o schimbare în situația juridică a inculpatului. În aceste condiții, hotărârea instanței de apel nu era susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs de către inculpat și în consecință urmează ca recursul declarat de acesta să fie respins ca inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău să fie admis. Se vor casa decizia atacată și sentința penală nr. 207/ D din 20 mai 2004 a Tribunalului Bacău, numai cu privire la individualizarea pedepsei și aplicarea prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen. Se va modifica pedeapsa aplicată inculpatului M.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., în sensul că, prin înlăturarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., reținute în favoarea acestuia, se va majora de la 3 ani închisoare la 7 ani închisoare. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 18 ianuarie 2004 la 8 decembrie 2004. În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul M.I. să fie respins, ca inadmisibil. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 211 din 6 iulie 2004 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpatul M.I. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 207/ D din 20 mai 2004 a Tribunalului Bacău, numai cu privire la individualizarea pedepsei și aplicarea prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen. Modifică pedeapsa aplicată inculpatului M.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., în sensul că, prin înlăturarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., reținute în favoarea acestuia, o majorează de la 3 ani închisoare la 7 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 18 ianuarie 2004 la 8 decembrie 2004. Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 211 din 6 iulie 2004 a Curții de Apel Bacău. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2004.