ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5997/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5997/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 146/
D din 15 aprilie 2004, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul C.I. la 5 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.
(2) lit. b) și c) C. pen.
Conform art. 83 C. pen., a
revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin
sentința penală nr. 210 din 15 mai 2003 a Judecătoriei Podu Turcului și a
dispus executarea acestei pedepse de 5 ani, urmând ca inculpatul să execute în
final 5 ani și 3 luni închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În temeiul art. 14, art. 346
C. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat la 10.000.000 lei către partea
civilă A.G., din care 1.600.000 lei cu titlu de daune materiale și 8.400.000
lei cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această
sentință, tribunalul a reținut că la data de 27 iulie 2003, în jurul orei 4,00,
aflându-se pe drumul comunal din Podu Turcului, a lovit cu pumnii pe A.G.,
sustrăgându-i cămașa și pantofii.
Urmare loviturilor, partea
civilă a suferit leziuni ce au necesitat 7 zile îngrijiri medicale.
Apelul declarat de inculpat
a fost respins ca tardiv de Curtea de Apel Bacău, prin decizia nr. 200 din 22
iunie 2004.
Împotriva deciziei,
inculpatul a declarat recurs, invocând nevinovăția în raport de infracțiunea de
tâlhărie pentru care a fost condamnat, considerând că fapta sa constituie
lovire.
Recursul este nefondat.
Din examinarea cauzei,
rezultă că, în mod corect Curtea de Apel Bacău a respins apelul inculpatului ca
tardiv, situație în care Înalta Curte va examina legalitatea și temeinicia
hotărârii sub acest aspect.
Astfel, în cursul judecării
în fond a cauzei la Tribunalul Bacău, inculpatul C.I. a fost prezent la două
termene de judecată, 17 februarie și 16 martie 2004, lipsind la termenul din 15
aprilie 2004, când s-a judecat cauza în fond.
Ca atare, tribunalul i-a
comunicat dispozitivul încheierii la data de 23 aprilie 2004, acesta fiind
primit de A.E., mama inculpatului, cu care acesta locuiește.
La data de 21 mai 2004, inculpatul
a declarat apel, conform mențiunii făcute de Oficiul poștal Podu Turcului.
Apelul este declarat peste
termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., cele 10 zile fiind împlinite la
data de 4 mai 2004.
În consecință, în mod corect
instanța de apel a respins calea de atac ca fiind tardiv exercitată.
Recursul inculpatului C.I.
va fi respins, ca nefondat, conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen.
Recurentul inculpat va fi
obligat la cheltuieli judiciare conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 200 din 22
iunie 2004 a Curții de Apel Bacău.
Obligă pe recurentul
inculpat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru
apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 15 noiembrie 2004.