ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1017/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 404 din 30 octombrie 2003 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul P.M. la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în urma schimbării încadrării juridice din tentativă de furt, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen. Inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate D.V. 100 milioane lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în fapt, că, în ziua de 4 iulie 2003, inculpatul a pătruns prin efracție în apartamentul părții vătămate D.V.

și a sustras mai multe bunuri și anume 4 telefoane mobile, două încărcătoare și bijuterii. A fost surprins de D.P., fiul părții vătămate, care a reușit să-l rețină și să-l deposedeze de bunurile sustrase. În încercarea de a scăpa de martor, inculpatul l-a lovit cu pumnii și picioarele și a fugit pe scările blocului. A fost din nou prins de D.P. cu ajutorul unor vecini și imobilizat până la sosirea poliției. Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 457 din 25 noiembrie 2003 a Curții de Apel Bacău. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs solicitând, ca și în apel, schimbarea încadrării juridice a faptei în tentativă la infracțiunea de furt, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Recursul nu este fondat Instanța de apel menținând soluția pronunțată de instanța de fond, a reținut corect că la 4 iulie 2003 inculpatul, surprins de fiul părții vătămate, cu bunurile sustrase, pe care le pusese în buzunare, l-a lovit pe acesta pentru a-și asigura scăparea. Fapta inculpatului constituie infracțiunea consumată, de tâlhărie și săvârșirea ei rezultă din declarațiile constante ale martorilor, din procesul verbal întocmit de organele de poliție și parțial din declarațiile inculpatului. Se constată, de asemenea, că la aplicarea pedepsei de 8 ani închisoare s-au respectat criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama de situația personală a inculpatului, de gradul ridicat de pericol social al faptei comise și al făptuitorului care a mai suferit anterior alte trei condamnări pentru infracțiuni de furt, fiind în stare de recidivă postexecutorie.

În consecință, urmează ca recursul inculpatului să se respingă cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 457 din 25 noiembrie 2003 a Curții de Apel Bacău. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 iulie 2003 la 20 februarie 2004. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2004.