ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6585/2004

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 259

din 22 iunie 2004, Tribunalul Bacău a respins, ca neîntemeiată, cererea de

revizuire formulată de P.M., împotriva sentinței penale nr. 112/D/2001 a

Tribunalului Bacău.

Instanța a reținut că

motivele invocate, respectiv nemulțumirea cu privire la legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate, nu se încadrează în cazurile expres și limitativ

prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Apelul declarat de

revizuientă împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de Curtea

de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 291/2004.

Revizuienta a declarat

recurs, solicitând casarea ambelor hotărâri și rejudecarea cauzei.

Recursul este nefondat.

Inculpata P.M. a fost

condamnată prin sentința penală nr. 112/D/2001 a Tribunalului Bacău la o

pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj,

prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

La această pedeapsă s-a

adăugat o altă pedeapsă de un an închisoare, a cărei grațiere condiționată a

fost revocată.

S-a reținut că, după ce a

fost condamnată pentru săvârșirea unor infracțiuni de violare de domiciliu și

furt, P.M. a formulat mai multe memorii, susținând că nu este vinovată, că este

victima unei înscenări pusă la cale de primul procuror al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Tg. Secuiesc și de președintele Judecătoriei Tg. Secuiesc,

persoane pe care le-a catalogat drept criminale, mafioți, corupți. Fapta

săvârșită de P.M., constând în adresarea unor grave injurii celor doi

magistrați, comisă prin mijloace de comunicare directă, prin plângerile și

memoriile adresate Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a fost

considerată că aduce atingere onoarei acestora și instituțiilor din care fac

parte, astfel că ea întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj,

prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen.

Hotărârea a rămas definitivă

prin neapelare.

Ulterior, P.M. a formulat

cerere de revizuire împotriva acestei sentințe, invocând faptul că s-ar fi

comis o gravă eroare judiciară cu ocazia judecării și condamnării sale prin

sentința penală nr. 1/1997 a Judecătoriei Tg. Secuiesc, pedeapsă care i-a atras

starea de recidivă postcondamnatorie.

Potrivit art. 394 C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când:

- s-au descoperit fapte și

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

- un martor, un expert sau

un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere,

- un înscris care a servit

ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

- un membru al completului

de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

- două sau mai multe

hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cererea de revizuire,

P.M. nu a invocat nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege,

nici cu privire la sentința penală nr. 112/2001 a Tribunalului Bacău, nici cu

privire la sentința penală nr. 1/1997 a Judecătoriei Tg. Secuiesc, cea din urmă

referindu-se la condamnarea ei pentru comiterea infracțiunilor de violare de

domiciliu și furt (parte vătămată fiind T.N.).

Așa fiind, Curtea apreciază

că respingerea cererii de revizuire, prin hotărârile atacate este corectă,

urmând ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

declarat să fie respins, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuienta P.M. împotriva deciziei penale nr.

291 din 28 septembrie 2004 a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurenta

revizuientă la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 decembrie 2004.