ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1252/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 103 din 12

septembrie 2001, Tribunalul Neamț a respins ca neîntemeiată cererea de

revizuire, formulată de condamnatul B.M. împotriva sentinței penale nr.

113/2000 a Tribunalului Neamț.

S-a reținut că, prin sentința penală

nr. 113/ P din 13 septembrie 2000, Tribunalul Neamț a condamnat pe revizuientul

B.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) și art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen.

Apelul împotriva acestei sentințe a

fost respins prin decizia penală nr. 424 din 28 noiembrie 2000 a Curții de Apel

Bacău și a rămas definitivă prin nerecurare.

În cursul judecății de fond și în

apel revizuientul a declarat că recunoaște și regretă faptele comise, fără a

invoca împrejurarea că alături de el a mai participat o persoană sau că a fost

determinat să recunoască o infracțiune pe care nu a săvârșit-o.

Pe de altă parte, motivul invocat de

revizuient nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute

expres și limitativ în art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul B.M., care atât prin memoriul formulat, cât și oral

în instanță, prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desființarea

hotărârii și în fond admiterea cererii formulate, întrucât din nici o probă

administrată în cauză, a cărei revizuire se cere, nu rezultă fapta de tâlhărie.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

penală nr. 301 din 22 noiembrie 2001, a respins apelul condamnatului ca

nefondat și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a dispus ca onorariul pentru

apărarea din oficiu în sumă de 150.000 lei să fie suportat din fondul

Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul B.M. prin care recunoaște și regretă fapta comisă, dar

solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de

furt.

Recursul este nefondat.

După cum corect au reținut

instanțele de fond și de apel, o hotărâre de condamnare nu poate fi supusă

revizuirii decât în cazurile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Or, condamnatul nu a invocat sau

dovedit nici unul din cazurile de revizuire reglementate de dispoziția legală

amintită.

De altfel, instanțele și-au

fundamentat soluția de condamnare pe baza unui material amplu și convingător

care atestă cu autoritate de lucru judecat, vinovăția inculpatului revizuient

în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) și

art. 293 alin. (1) C. pen.

În consecință, urmează a se respinge

recursul revizuientului și a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, inclusiv a onorariului de avocat pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 301 din 22 noiembrie

2001 a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurentul condamnat să

plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

12 martie 2003.