ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 370/2003

Decizia

nr.370                                                                                                               Dosar

nr.2585/2002

S-a

luat în examinare recursul declarat de revizuientul O.C. împotriva deciziei

penale nr.147 din 25 aprilie 2002 a Curții de Apel Bacău.

S-a

prezentat apărător ales, avocat G.C. pentru revizuientul lipsă.

Procedura

de citare îndeplinită.

Apărătorul revizuientului a cerut admiterea recursului, casarea

hotărârii atacate, admiterea cererii de revizuire potrivit art.394 lit.a Cod

procedură penală și a se dispune efectuarea unei noi expertize medico-legale și

audierea martorului M.P.

Procurorul

a concluzionat în sensul respingerii recursului, ca nefondat, arătând că în

calea de atac extraordinară nu se poate face o prelungire a probatoriului.

C

U R  T  E  A,

Prin

sentința penală nr.17 din 7 februarie 2001,   pronunțată de Tribunalul Neamț, a

fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire  formulată de condamnatul O.C.,

împotriva sentinței penale nr.11 din  10 aprilie 1991, pronunțată de

Tribunalul  Neamț în dosarul nr.1183/1990.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin  sentința penală

nr.11 din  10 aprilie 1991 a Tribunalului Neamț, O.C. a fost condamnat pentru

tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la

art.174 Cod penal, la 7 ani închisoare și la pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pe timp de 3

ani după executarea pedepsei principale.

Sentința

a rămas definitivă prin decizia penală nr.1129 din 2 aprilie 1992 a Curții

Supreme de Justiție, recursul inculpatului fiind respins.

La

data de 12 februarie 1998  Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț a înaintat,

cu concluzia de a fi respinsă, cererea de revizuire formulată de condamnat

împotriva sentinței penale  sus-menționate.

Tribunalul Neamț a procedat la judecarea cauzei și prin sentința

penală nr.76 din 26 mai 1999 a admis cererea de revizuire, a anulat  sentința

nr.11/1999 și rejudecând  cauza, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10

lit.c Cod procedură penală a pronunțat achitarea inculpatului.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.11

din 21 aprilie  1992 emis  de Tribunalul Neamț și ordinul nr.5/166616 din 1994

al Inspectoratului General al Poliției.

Impotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Neamț, criticând-o pentru  nelegalitate și netemeinicie, soluția de

achitare fiind greșită. Nelegalitatea privește faptul că au fost încălcate

dispozițiile art.403 și 304 Cod procedură penală, care reglementează modul de

soluționare a cererii de revizuire, iar netemeiniciei, împrejurarea că s-a dat

o importanță covârșitoare dispozițiilor celor doi martori audiați în cursul

judecății revizuirii, înlăturându-se în mod nejustificat concluziile rezultate

din probatoriul administrat cu ocazia judecării dosarului de fond.

Curtea de Apel Bacău  a admis apelul parchetului și prin decizia

penală nr.258 din  29 iunie 2000 a desființat  sentința penală nr.70 din 26

mai  1999, dispunându-se trimiterea cererii de revizuire spre rejudecare la

Tribunalul Neamț.

Curtea de Apel Bacău a motivat  admiterea apelului atât pe

nelegalitatea sentinței  pronunțată de instanța de fond, cât și pe netemeinicia

ei.

Astfel, s-a constatat că nu au fost  respectate dispozițiile

legale, care reglementează judecata cererii de revizuire, încălcând

dispozițiile art.403   alin.1 din Codul de procedură penală, în sensul că nu a

examinat, în  cadrul judecății, motivele invocate de revizuient, concluziile

procurorului și nu a dispus prin încheiere motivată, admiterea în principiu a

cererii.

Această fază preliminară a examinării cererii, constituie o

judecată de ordin procesual, prin care se verifică temeinicia cererii de

revizuire, pentru a se hotârî dacă urmează  să aibă loc o rejudecare a fondului

cauzei.

Totodată s-a constatat că instanța de fond nu a respectat în

totalitate nici principiul contradictorialității, în sensul că nu a citat toate

părțile  care au particiapt la judecarea cauzei în care s-a pronunțat hotărârea

a cărei revizuire se cere.

Procedând la rejudecarea cererii de revizuire, tribunalul a

constatat că aceasta este netemeinică. S-a constatat că motivele invocate de

condamnatul revizuient privesc apărări care au fost formulate atât cu ocazia

soluționării  fondului cauzei cât și recursului declarat, apărări care au fost

înlăturate.

Cum, depozițiile celor doi martori  C.M. și C.C. audiați în

timpul  soluționării cererii de revizuire nu  aduc elemente de natură a schimba

situația de fapt reținută anterior, s-a considerat că cererea nu poate  fi

admisă, motivele invocate nefăcând parte din   situațiile prevăzute de art.394

lit.a – e Cod penal.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr.137 din 25 aprilie

2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.

S-a motivat că din analiza  motivelor invocate în cerere, se

constată că acestea nu se încadrează în nici una din situațiile menționate de

art.394 lit.a-e Cod procedură penală, așa cum  corect a reținut instanța de

fond.

Impotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs

condamnatul, reiterând motivele cererii de revizuire.

Recursul este neîntemeiat.

Esențial în speță este faptul că încă în declarația dată la

urmărirea penală inculpatul s-a apărat în sensul că nu se face vinovat de

săvârșirea infracțiunii imputate.

Verificarea  acestei apărări a constituit o preocupare pentru

cercetarea penală și cea judecătorească, însă probele dosarului au infirmat-o,

rezultând neîndoielnic că revizuientul a comis infracțiunea pentru care a fost

condamnat.

Intrucât prin cererea de revizuire condamnatul – așa cum bine au

reținut și instanțele – nu a invocat nici un fapt sau împrejurare nouă,

necunoscută de instanțele de judecată, ci s-au referit la aceleași apărări

formulate și cu ocazia judecării cauzei, în mod corect s-a apreciat că în speță

nu sunt întrunite   condițiile prevăzute de art.394 alin.1 lit.a Cod procedură

penală,  text pe care revizuientul a înțeles să-și întemeieze în drept cererea

formulată.

Imprejurarea că în dovedirea susținerilor lui acesta a propus pe

lângă efectuarea unei noi expertize medico-legale și audierea unui martor, nu

este de natură a duce la o altă concluzie, deoarece textul menționat cere ca

faptele și împrejurările – deci faptele  probatorii – să fie noi, iar nu

mijloacele de probă, fiind, într-adevăr, inadmisibil ca pe calea excepțională a

revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări

deja cunoscute și verificate de instanțele ce au soluționat cauza.

Hotărârile atacate, fiind pronunțate cu aplicarea corectă a

dispozițiilor art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, recursul condamnatului

urmează a fi respins, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE

LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul revizuient O.C. împotriva deciziei penale nr.137

din 24 mai 2002 a Curții de Apel Bacău.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 24 ianuarie 2003.