ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6467/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 941 din 15 iulie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat inculpatele B.E. și C.M. la câte 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a reținut că inculpatele au vândut heroină, drog de mare risc, mai multor persoane, în perioada 2002 – 2 aprilie 2003. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 649 din 8 septembrie 2004, a respins apelurile declarate de inculpate împotriva hotărârii primei instanțe, ca nefondate.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, corespunzător probatoriului administrat, încadrarea juridică a faptelor este legală, iar pedepsele aplicate au fost judicios proporționalizate. Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatele au declarat recurs. Inculpata C.M. a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen. și aplicarea unei pedepse între limitele normei incriminatoare. Inculpata B.E. a solicitat reducerea pedepsei, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare. Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din actele dosarului rezultă participația inculpatei C.M.

la săvârșirea infracțiunii, în forma autoratului. Nu sunt îndeplinite așadar, cerințele art. 264 C. pen., care, privind o activitate autonomă prin care se împiedică înfăptuirea justiției, exclud participarea penală și care, prin caracterul său subsidiar, întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni exclusiv în situațiile în care fapta nu prezintă vreunul din aspectele particulare pe care Codul penal le incriminează distinct. Drept urmare, recursul declarat de inculpata C.M. se constată a fi nefondat. Referitor la recursul declarat de inculpata B.E., este adevărat că scopul și funcțiile pedepsei se realizează în primul rând în raport cu inculpatul, așa încât apare ca esențial a se ține seama, în procesul individualizării judiciare a răspunderii penale de persoana acestuia.

Însă, cum criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., trebuiesc avute în vedere cumulat, recunoașterea unora din împrejurările prevăzute de art. 74 din același cod, ca circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, lăsată la aprecierea instanței de judecată, este subsumată îndeplinirii, concomitente, a condiției pedepsei de replică socială adecvată gravității infracțiunii și realizării scopului și funcției acesteia, reglementate de art. 52 din același cod. Or, examinând cauza prin prisma acestei critici, cu referire la pedepsele aplicate în cauză, se constată că acestea au fost judicios proporționalizate și că nu sunt motive de reducere a acestora, prin reținerea circumstanțelor atenuante.

Drept urmare, recursurile se constată a fi nefondate și sub aspectul acestei critici. Totodată, examinând cauza în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nici alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile declarate de inculpate, ca nefondate. În baza art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., recurentele-inculpate vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele B.E. și C.M. împotriva deciziei penale nr. 649 din 8 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicată inculpatelor, timpul arestării preventive de la 2 aprilie 2003 la 3 decembrie 2004, pentru B.E. și de la 10 aprilie 2003 la 3 decembrie 2004, pentru C.M. Obligă pe inculpata B.E. să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe inculpata C.M. să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2004.