ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6467/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 941

din 15 iulie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat

inculpatele B.E. și C.M. la câte 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că inculpatele

au vândut heroină, drog de mare risc, mai multor persoane, în perioada 2002 – 2

aprilie 2003.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 649 din 8 septembrie 2004, a respins

apelurile declarate de inculpate împotriva hotărârii primei instanțe, ca

nefondate.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că prima instanță a stabilit corect situația de fapt,

corespunzător probatoriului administrat, încadrarea juridică a faptelor este

legală, iar pedepsele aplicate au fost judicios proporționalizate.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri inculpatele au declarat recurs.

Inculpata C.M. a solicitat

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen. și

aplicarea unei pedepse între limitele normei incriminatoare.

Inculpata B.E. a solicitat

reducerea pedepsei, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare.

Recursurile sunt nefondate,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din actele dosarului rezultă

participația inculpatei C.M. la săvârșirea infracțiunii, în forma autoratului.

Nu sunt îndeplinite așadar,

cerințele art. 264 C. pen., care, privind o activitate autonomă prin care se

împiedică înfăptuirea justiției, exclud participarea penală și care, prin

caracterul său subsidiar, întrunește elementele constitutive ale acestei

infracțiuni exclusiv în situațiile în care fapta nu prezintă vreunul din

aspectele particulare pe care Codul penal le incriminează distinct.

Drept urmare, recursul

declarat de inculpata C.M. se constată a fi nefondat.

Referitor la recursul

declarat de inculpata B.E., este adevărat că scopul și funcțiile pedepsei se

realizează în primul rând în raport cu inculpatul, așa încât apare ca esențial

a se ține seama, în procesul individualizării judiciare a răspunderii penale de

persoana acestuia.

Însă, cum criteriile

generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., trebuiesc avute în

vedere cumulat, recunoașterea unora din împrejurările prevăzute de art. 74 din

același cod, ca circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului,

lăsată la aprecierea instanței de judecată, este subsumată îndeplinirii,

concomitente, a condiției pedepsei de replică socială adecvată gravității

infracțiunii și realizării scopului și funcției acesteia, reglementate de art.

52 din același cod.

Or, examinând cauza prin

prisma acestei critici, cu referire la pedepsele aplicate în cauză, se constată

că acestea au fost judicios proporționalizate și că nu sunt motive de reducere

a acestora, prin reținerea circumstanțelor atenuante.

Drept urmare, recursurile se

constată a fi nefondate și sub aspectul acestei critici.

Totodată, examinând cauza în

raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nici alte

motive de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge recursurile declarate de inculpate, ca nefondate.

În baza art. 192 alin. (2)

și (4) C. proc. pen., recurentele-inculpate vor fi obligate la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpatele B.E. și C.M. împotriva deciziei

penale nr. 649 din 8 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I

penală.

Deduce din pedepsele

aplicată inculpatelor, timpul arestării preventive de la 2 aprilie 2003 la 3

decembrie 2004, pentru B.E. și de la 10 aprilie 2003 la 3 decembrie 2004,

pentru C.M.

Obligă pe inculpata B.E. să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpata C.M. să

plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 decembrie 2004.