ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4452/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 734

din 19 mai 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 5904/2003, a condamnat pe inculpatul I.D. la pedeapsa de 6 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C.

pen. și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen.,

i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen.,

i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., a

fost scăzută din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de

la 7 octombrie 2004 la zi.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.800.000 lei.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut că, în

data de 7 octombrie 2004, organele de poliție din cadrul B.C.C.O.A. sector 4 în

baza informațiilor primite de la denunțătorul A.P., au procedat la organizarea

unei acțiuni pentru prinderea în flagrant a inculpatului I.D.

Astfel, inculpatul a fost

prins în timp ce-i vindea numitei S.E., două doze de heroină în schimbul sumei

de 500.000 lei.

Împotriva hotărârii primei

instanțe a declarat apel inculpatul I.D.

La termenul din 24 iunie

2005, fixat pentru judecarea apelului, instanța de control judiciar, respectiv

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

familie, în baza prevederilor art. 300

2

C. proc. pen., raportat la

art. 160

b

alin. (1) și (3) C. pen., constatând legalitatea și

temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpatului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a apreciat că în raport de gravitatea faptei comise și

persoana inculpatului este necesară menținerea stării de arest și în timpul

judecării apelului, pentru buna desfășurare a procesului.

Împotriva încheierii din 24

iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a civilă și

pentru cauze cu minori și familie, a declarat recurs, în termen legal,

inculpatul I.D. care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate

și revocarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor art.

160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea

atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic

legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) al

aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

În cauză, așa cum rezultă

din încheierea atacată, instanța de apel a verificat dacă se impune în

continuare privarea de libertate a inculpatului I.D., apreciind astfel că

subzistă atât temeiurile de fapt cât și de drept care au determinat luarea

măsurii arestării preventive a acestuia.

Înalta Curte apreciază că în

raport de modalitatea și împrejurările comiterii faptei, de gravitatea acesteia

dar și în raport de datele ce caracterizează persoana inculpatului se impune în

continuare privarea de libertate a acestuia.

Faptul că în cauză a fost

pronunțată o hotărâre de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția de

nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile

legii.

Toate aceste aspecte

justifică dispoziția instanței de apel, în sensul menținerii arestării

preventive, astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul I.D.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul I.D. împotriva încheierii din 24 iunie 2005 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

familie, pronunțată în dosarul nr. 2110/2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care, suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 18 iulie 2005.