ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4452/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 734 din 19 mai 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 5904/2003, a condamnat pe inculpatul I.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., a fost scăzută din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 7 octombrie 2004 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.800.000 lei. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt, s-a reținut că, în data de 7 octombrie 2004, organele de poliție din cadrul B.C.C.O.A. sector 4 în baza informațiilor primite de la denunțătorul A.P., au procedat la organizarea unei acțiuni pentru prinderea în flagrant a inculpatului I.D. Astfel, inculpatul a fost prins în timp ce-i vindea numitei S.E., două doze de heroină în schimbul sumei de 500.000 lei.

Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel inculpatul I.D. La termenul din 24 iunie 2005, fixat pentru judecarea apelului, instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, în baza prevederilor art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. pen., constatând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpatului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a apreciat că în raport de gravitatea faptei comise și persoana inculpatului este necesară menținerea stării de arest și în timpul judecării apelului, pentru buna desfășurare a procesului. Împotriva încheierii din 24 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul I.D.

care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a verificat dacă se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului I.D., apreciind astfel că subzistă atât temeiurile de fapt cât și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a acestuia. Înalta Curte apreciază că în raport de modalitatea și împrejurările comiterii faptei, de gravitatea acesteia dar și în raport de datele ce caracterizează persoana inculpatului se impune în continuare privarea de libertate a acestuia. Faptul că în cauză a fost pronunțată o hotărâre de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii.

Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel, în sensul menținerii arestării preventive, astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.D. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.D. împotriva încheierii din 24 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 2110/2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iulie 2005.