ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 393/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1033 din 31 august 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul D.S.G. a fost condamnat la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și b), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. Totodată, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 20 mai 2003 la zi și l-a obligat la 700.000 lei despăgubiri către partea civilă SC H. SA Argeș și la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut în fapt, că, inculpatul, în noaptea de 18 mai 2003, împreună cu alți făptuitori, rămași neidentificați, a pătruns cu o căruță în punctul de lucru din comuna Cernica, jud. Ilfov al SC H. SA, filiala Argeș, la km 15 pe Autostrada București – Constanța, de unde a sustras 20 dulapi cherestea, amenințând și zgârâind cu un cuțit în zona gâtului pe paznicul D.O.M. Prin decizia penală nr. 875 din 22 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, s-a desființat în parte sentința în sensul că s-a majorat pedeapsa la 5 ani închisoare și s-a dedus din pedeapsă și reținerea din 19 mai 2003 și totodată, s-a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, susținând că nu a exercitat violențe asupra părții vătămate, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat, temei de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. În cursul urmăririi penale, partea vătămată a susținut că inculpatul a amenințat-o și lovit-o cu un cuțit, în zona gâtului, în care sens a prezentat și un act medico-legal din care rezultă că a suferit 3 excoriații laterocervical, care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale timp de 2 zile. De asemeni, partea vătămată a recunoscut pe inculpat cu ocazia prezentării spre identificare într-un grup de persoane, iar leziunile suferite sunt atestate și în planșa fotografică întocmită.

Prin urmare, instanța de fond a dat faptei comise de inculpat o corespunzătoare încadrare juridică, astfel că sub acest aspect, recursul declarat de inculpat nu este fondat și urmează a fi respins. Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive și va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S.G. împotriva deciziei penale nr. 875 din 22 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 19 mai 2003 la 19 ianuarie 2005. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2005.