ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.01.2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 390/2005

HOTĂRÂRE
19.01.2005
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 390/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1291 din 14 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București s-a dispus

condamnarea inculpatului V.G. la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 3

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.

20 C. pen., raportat la art. 174art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.

Au fost aplicate

dispozițiile art. 71art. 64 C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen.,

s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 804/2002 a Tribunalului

București, pedeapsă ce a fost adăugată la cea de 8 ani închisoare, în total

stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus din durata

pedepsei reținerea și arestarea preventivă de la 6 mai 2004 la zi.

În baza art. 113 C. pen.,

inculpatul a fost obligat la tratament medical până la însănătoșire.

În temeiul art. 14 și art.

346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 50 milioane lei

daune morale către partea civilă R.A.N. și la 39.984.320 lei despăgubiri civile

către C.A.S. a municipiului București.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că între inculpat și partea vătămată a avut loc un conflict

spontan, în noaptea de 22 februarie 2004, în incinta spațiului tehnic al

stației de metrou Piața Sudului, loc în care aceștia, împreună cu alte

persoane, își petreceau mare parte a timpului.

Invocând refuzul părții

vătămate de a-i remite banii rezultați din vânzarea unor ziare, inculpatul i-a

aplicat acesteia o lovitură puternică cu pumnul în față, proiectând-o cu capul

într-o țeavă metalică, apoi a continuat să o lovească cu pumnii în cap, piept

și stomac, izbind-o de toate obiectele metalice aflate în încăpere (țevi, panou

electric). În momentul în care R.A. a căzut, inculpatul a continuat să-l

lovească cu putere, cu picioarele în cap, gât și stomac, până când acesta și-a

pierdut cunoștința, iar martorii aflați la fața locului i-au strigat că l-a

omorât.

Victima a fost transportată

la spital, unde i s-au acordat îngrijiri medicale, salvându-i-se viața.

Raportul de expertiză

medico-legală, efectuat în cauză, a stabilit că multiplele leziuni grave,

suferite de victimă, au fost produse cu corpuri dure și au pus în primejdie

viața acesteia.

Concluziile și constatările

medico-legale au fost coroborate cu cele constatate prin procesul verbal de

cercetare la fața locului și cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor

oculari.

Apelul declarat de inculpat

împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia penală nr. 880/ A din 23

noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Inculpatul a formulat în

termen, recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., invederând că alături de el, victima a fost lovită și de unul

din martori, astfel că vinovăția sa este redusă, cerând diminuarea pedepsei,

prin recunoașterea circumstanțelor personale legate de starea sănătății.

Recursul este nefondat.

În raport de gravitatea

infracțiunii, de modalitatea săvârșirii acesteia, care reliefează

periculozitatea sporită a inculpatului (fost boxer și culturist), de

consecințele loviturilor aplicate victimei, care a suferit infirmități fizice

și psihice, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului corespunde

tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Deși inculpatul a recunoscut

săvârșirea faptei, el a încercat să-și atenueze răspunderea, invocând faptul că

victima a mai fost lovită și de altă persoană și că se afla sub influența

drogurilor, pe care le consuma.

Toți martorii audiați au

declarat însă că inculpatul este cel care i-a aplicat victimei lovituri

puternice cu pumnii și picioarele, proiectând-o în țevile metalice din incinta

spațiului tehnic al stației de metrou, iar după căderea victimei a continuat

s-o lovească cu putere, repetat, chiar și după ce aceasta și-a pierdut

cunoștința. Aceiași martori au menționat că într-adevăr, victima a mai fost

lovită și de numitul I.A., dar acesta a fost determinat și instigat atât de

inculpat, acționând sub imperiul fricii și amenințării inculpatului.

Pe de altă parte, consumul

drogurilor, invocat de inculpat, nu este o cauză de atenuare a răspunderii

penale, ci dimpotrivă, constituie o circumstanță agravantă, cu atât mai mult,

cu cât din fișa de antecedente penale, rezultă că inculpatul a fost condamnat

anterior la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru deținere ilegală de droguri,

în vederea consumului propriu, beneficiind de suspendarea executării acesteia.

Săvârșind infracțiunea

dedusă judecății în cauza de față, în cadrul termenului de încercare, în baza

art. 83 C. pen., instanța de apel a dispus corect revocarea suspendării și

adăugarea pedepsei anterioare la pedeapsa aplicată în cauză.

Pentru toate aceste

considerente, Curtea urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

temeinice hotărârile atacate.

Conform art. 88 C. pen., din

durata pedepsei se va deduce reținerea și arestarea preventivă de la 6 mai 2004

la 19 ianuarie 2005.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva deciziei penale nr.

880/ A din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 6 mai 2004 la 19

ianuarie 2005.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 ianuarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-05-06
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2847/2005
Asupra recursului de față: Din actele dosarului, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 1057 din 27 august 2004, condamnă pe inculpatul F.G.D. la: a) 11 ani de închisoare și 4 ani interzicerea dreptur
ÎCCJ 2010-03-01
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 791/2010
Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1283 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor c
ÎCCJ 2009-04-02
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1227/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 192 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția penală, a fost condamnatul inculpatul C.M.E., la pedeapsa de 8 ani înch
ÎCCJ 2011-01-24
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 203/2011
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 629 din 12 august 2010 pronunțată în dosarul nr. 16777/3/2010 a condamnat pe inculpatul B.B.V. la
ÎCCJ 2010-06-21
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2441/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 485/F din 29 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul R.M. la pedeapsa de 9 ani închisoare pe
Sursă