ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 390/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 390/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului penal de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
1291 din 14 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București s-a dispus
condamnarea inculpatului V.G. la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 3
interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru
săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.
20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit.
a) C. pen.
Au fost aplicate
dispozițiile art. 71 – art. 64 C. pen.
În temeiul art. 83 C. pen.,
s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani
închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 804/2002 a Tribunalului
București, pedeapsă ce a fost adăugată la cea de 8 ani închisoare, în total
stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani
interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a dedus din durata
pedepsei reținerea și arestarea preventivă de la 6 mai 2004 la zi.
În baza art. 113 C. pen.,
inculpatul a fost obligat la tratament medical până la însănătoșire.
În temeiul art. 14 și art.
346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 50 milioane lei
daune morale către partea civilă R.A.N. și la 39.984.320 lei despăgubiri civile
către C.A.S. a municipiului București.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța a reținut că între inculpat și partea vătămată a avut loc un conflict
spontan, în noaptea de 22 februarie 2004, în incinta spațiului tehnic al
stației de metrou Piața Sudului, loc în care aceștia, împreună cu alte
persoane, își petreceau mare parte a timpului.
Invocând refuzul părții
vătămate de a-i remite banii rezultați din vânzarea unor ziare, inculpatul i-a
aplicat acesteia o lovitură puternică cu pumnul în față, proiectând-o cu capul
într-o țeavă metalică, apoi a continuat să o lovească cu pumnii în cap, piept
și stomac, izbind-o de toate obiectele metalice aflate în încăpere (țevi, panou
electric). În momentul în care R.A. a căzut, inculpatul a continuat să-l
lovească cu putere, cu picioarele în cap, gât și stomac, până când acesta și-a
pierdut cunoștința, iar martorii aflați la fața locului i-au strigat că l-a
omorât.
Victima a fost transportată
la spital, unde i s-au acordat îngrijiri medicale, salvându-i-se viața.
Raportul de expertiză
medico-legală, efectuat în cauză, a stabilit că multiplele leziuni grave,
suferite de victimă, au fost produse cu corpuri dure și au pus în primejdie
viața acesteia.
Concluziile și constatările
medico-legale au fost coroborate cu cele constatate prin procesul verbal de
cercetare la fața locului și cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor
oculari.
Apelul declarat de inculpat
împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia penală nr. 880/ A din 23
noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.
Inculpatul a formulat în
termen, recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct.
14 C. proc. pen., invederând că alături de el, victima a fost lovită și de unul
din martori, astfel că vinovăția sa este redusă, cerând diminuarea pedepsei,
prin recunoașterea circumstanțelor personale legate de starea sănătății.
Recursul este nefondat.
În raport de gravitatea
infracțiunii, de modalitatea săvârșirii acesteia, care reliefează
periculozitatea sporită a inculpatului (fost boxer și culturist), de
consecințele loviturilor aplicate victimei, care a suferit infirmități fizice
și psihice, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului corespunde
tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.
Deși inculpatul a recunoscut
săvârșirea faptei, el a încercat să-și atenueze răspunderea, invocând faptul că
victima a mai fost lovită și de altă persoană și că se afla sub influența
drogurilor, pe care le consuma.
Toți martorii audiați au
declarat însă că inculpatul este cel care i-a aplicat victimei lovituri
puternice cu pumnii și picioarele, proiectând-o în țevile metalice din incinta
spațiului tehnic al stației de metrou, iar după căderea victimei a continuat
s-o lovească cu putere, repetat, chiar și după ce aceasta și-a pierdut
cunoștința. Aceiași martori au menționat că într-adevăr, victima a mai fost
lovită și de numitul I.A., dar acesta a fost determinat și instigat atât de
inculpat, acționând sub imperiul fricii și amenințării inculpatului.
Pe de altă parte, consumul
drogurilor, invocat de inculpat, nu este o cauză de atenuare a răspunderii
penale, ci dimpotrivă, constituie o circumstanță agravantă, cu atât mai mult,
cu cât din fișa de antecedente penale, rezultă că inculpatul a fost condamnat
anterior la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru deținere ilegală de droguri,
în vederea consumului propriu, beneficiind de suspendarea executării acesteia.
Săvârșind infracțiunea
dedusă judecății în cauza de față, în cadrul termenului de încercare, în baza
art. 83 C. pen., instanța de apel a dispus corect revocarea suspendării și
adăugarea pedepsei anterioare la pedeapsa aplicată în cauză.
Pentru toate aceste
considerente, Curtea urmează ca, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b)
C. proc. pen., să respingă recursul inculpatului, menținând ca legale și
temeinice hotărârile atacate.
Conform art. 88 C. pen., din
durata pedepsei se va deduce reținerea și arestarea preventivă de la 6 mai 2004
la 19 ianuarie 2005.
Văzând și dispozițiile art.
192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva deciziei penale nr.
880/ A din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 6 mai 2004 la 19
ianuarie 2005.
Obligă pe recurent să
plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de
400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 19 ianuarie 2005.