ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3495/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 mai

2005, Curtea de Apel București, secția I penală, investită cu soluționarea

apelului declarat de A.M.H. împotriva sentinței penale nr. 106 din 21 martie

2005 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. 2054/2004 a dispus în baza

dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen., raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., menținerea arestării preventive a inculpatului A.M.H.

S-a reținut, în esență, că,

în raport de gravitatea faptei comise și persoana acestuia, măsura arestării

preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, fiind necesară

menținerea acesteia și în timpul judecării apelului, pentru buna desfășurare a

procesului.

S-a motivat că pentru

inculpat, subzistă temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii

arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul A.M.H., a declarat recurs.

Recursul inculpatului nu

este fondat.

Din examinarea lucrărilor

dosarului, rezultă, într-adevăr că temeiurile care au determinat inițial luarea

măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de

libertate a inculpatului.

Totodată trebuie avute în

vedere natura și gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat,

infracțiunea de delapidare, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia,

pericolul social ridicat al faptei comise, faptul că inculpatul a profitat de

atribuțiile sale de serviciu și de încrederea acordată pentru a-și însuși

într-un interval de timp, relativ scurt, o sumă de bani substanțială precum și

faptul că, prin atitudinea sa, inculpatul a încercat să se sustragă de la

urmărirea penală.

Trebuie, de asemenea, avută

în vedere și persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate va

încerca să se sustragă de la judecată.

Pentru aceste considerente,

urmează, a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M.H., cu

obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul A.M.H. împotriva încheierii din 12 mai 2005

pronunțată în dosarul nr. 1412/2005 al  Curții de Apel București, secția I

penală.

Obligă recurentul inculpat

să plătească suma de  800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 iunie 2005.