ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 287/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 936 din 18 iulie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul A.M. la 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din data de 4 decembrie 2003 și apoi arestarea preventivă de la 5 decembrie 2003 la zi. Totodată, s-a luat act că partea vătămată P.C. nu s-a constituit parte civilă. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 29 noiembrie 2003,într-o zi de sâmbătă mama inculpatului, martora A.I.

s-a deplasat la domiciliul fiicei sale, în București, pentru a-l ruga pe soțul acesteia să meargă la țară spre a-i ajuta la tăiatul porcului. Martora nu a găsit pe nimeni acasă la fiica sa, iar cu acest prilej s-a întâlnit cu minora P.E.G. și cu mama acesteia care se aflau în ușa apartamentului lor, situat în același bloc cu cel al fiicei martorei, familia P. și cea a sorei inculpatului aflându-se în relații de prietenie și bună vecinătate. Având acordul mamei sale, martora A.I. a luat-o pe fetița E.G. în vârstă de 12 ani la ea acasă în comuna Cernica, județul Ilfov, unde urma să taie porcul, iar în drum au mers la domiciliul inculpatului, situat în București, de unde l-au luat și pe acesta la țară în comuna Cernica, satul Căldăraru.

După ce la locuința familiei A. din satul Căldăraru s-a tăiat porcul și s-a servit masa de către inculpat, părinții acestuia A.A. și A.I. și minora E.G., în jurul orelor 19,30 - 20,00 martora A.I. a plecat de acasă la o vecină pentru a o ajuta la treburile gospodărești. Potrivit declarațiilor sale, date atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, la plecarea sa, acasă au rămas martorul A.A., victima și inculpatul, precizând că inculpatul își luase angajamentul că o va duce el personal pe fetiță la ea acasă, deoarece știa unde locuiește (în același bloc cu sora sa).

Martorul A.A., tatăl inculpatului, în depozițiile date pe parcursul urmăririi penale și în cea dată în fața instanței a relatat că, în jurul orelor 20,30, inculpatul s-a hotărât să plece acasă, iar G. l-a rugat să o ia cu el întrucât nu dorește să rămână peste noapte la țară, urmând ca aceasta să rămână să doarmă cu copii săi, iar a doua zi să o ducă acasă la părinții săi și astfel, a precizat martorul, cei doi au plecat împreună, mergând spre București pe drumul comunal care face legătura între comuna Cernica și Șoseaua de centură a Bucureștiului. Ajunși la o distanță de circa 200 de metri de șoseaua de centură a Capitalei și de baza de asfalt și la o distanță de aproximativ 800 de metri de poligonul de tragere de la Cernica, inculpatul a ucis-o pe minora P.E.G.

prin ștrangulare și a abandonat cadavrul într-o baltă cu stufăriș din imediata apropiere a drumului comunal. Cadavrul victimei a fost descoperit de martorul V.A. în balta cu stufăriș unde fusese abandonat la data de 3 decembrie 2003, potrivit propriilor declarații, acesta luând primele măsuri în vederea încunoștințării autorităților despre această întâmplare tragică. În urma sesizării organelor competente, o echipă de cercetare operativă s-a deplasat la fața locului, la aceeași dată și cu acest prilej s-a efectuat o cercetare locală în urma căreia s-a întocmit procesul verbal de cercetare la fața locului din dosarul de urmărire penală, în cuprinsul căruia s-a menționat datele cu privire la locul unde a fost descoperit cadavrul victimei, poziția în care a fost găsit și sunt descrise obiectele de vestimentație ale victimei.

Din raportul de autopsie medico-legală nr. A.3/J/346/2003 din dosarul de urmărire penală și planșe foto a rezultat că victima prezenta „în 1/3 superioară a gâtului un șanț cu lățimea de circa 3 cm cu adâncime mică, relativ uniformă, de culoare palid roșiatică cu direcție ușor obligă ascendentă spre regiune cervicală posterioară, șanțul prezintă fire subțiri verticale situate la mică distanță între ele”. Același raport a concluzionat că moartea minorei P.E.G. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin ștrangulare. La autopsie, exceptând leziunile de ștrangulare s-au constatat leziuni de violență minime (echimoze) ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur, cu puțin anterior decesului.

Victima era virgină, în secreția vaginală și anală negăsindu-se spermă, iar in depozitul subunghinal s-a decelat o cantitate infimă de sânge, insuficientă pentru determinarea apartenenței la specie. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul A.M. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 737/ A din 5 octombrie 2004, a admis apelul procurorului și a desființat sentința, în sensul că a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 25 ani închisoare și dispus degradarea militară a acestuia. Prin aceeași deciziei s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpat.

A motivat instanța de apel că, în raport de natura faptei comisă de inculpat, omor calificat, de circumstanțele reale în care a săvârșit-o în public, pe un drum comunal, profitând de neputința victimei de a se apăra, persoană de sex feminin în vârstă de 12 ani, care-l cunoștea pe inculpat și avea încredere în el, motiv pentru care a fost de acord să-l însoțească pe timp de noapte, de mobilul de natură sexuală cu care a acționat inculpatul, pedeapsa aplicată acestuia nu este de natură a realiza scopul pedepsei, așa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen., prin cuantumul stabilit.

Cum prin fapta sa, inculpatul a adus atingere unei valori supreme arătate de lege, viața unei persoane, de sex feminin în vârstă de 12 ani, care a fost suprimată brusc, prin sugrumare, ceea ce denotă gradul ridicat de pericol social al faptei comisă de inculpat și pentru realizarea scopului pedepsei de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, se impune aplicarea unei pedepse stabilită la maximul special. În raport de acest cuantum al pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art. 67 alin. (2) C. pen., a dispus a se aplica inculpatului pedeapsa complimentară a degradării militare. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs inculpatul, susținând, prin unicul motiv de casare formulat, că instanța de apel nu a făcut o justă individualizare a pedepsei întrucât nu a ținut seama de împrejurările ce au determinat comiterea infracțiunii și de circumstanțele sale personale.

Recursul este nefondat. Instanțele au reținut corect, în concordanță cu probele administrate, împrejurările în care fapta a fost săvârșită și a dat acesteia o justă încadrare juridică. În ce privește pedeapsa aplicată se constată că a fost just individualizată chiar dacă aceasta a fost stabilită la limita maximă prevăzută de lege, având în vedere gradul de pericol deosebit pe care l-a prezentat infracțiunea comisă, evidențiat de natura ei și împrejurările în care a fost săvârșită, ca și de urmarea produsă și comportamentul pe care l-a avut după comiterea faptei, cât și poziția oscilantă adoptată după săvârșirea faptei, dovedind în acest fel că pentru reeducarea sa se impune un timp mai îndelungat, în speță aplicarea unei pedepse severe, ceea ce instanța de apel a și făcut.

Pentru considerentele arătate, ținând seama și de faptul că verificând hotărârea atacată și din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care să ducă la casare urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este neîntemeiat și a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare și a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 737/ A din 5 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 4 decembrie 2003 la 14 ianuarie 2005. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2005.