ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.01.2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 287/2005

HOTĂRÂRE
14.01.2005
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 287/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 936

din 18 iulie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe

inculpatul A.M. la 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din data de 4 decembrie 2003

și apoi arestarea preventivă de la 5 decembrie 2003 la zi.

Totodată, s-a luat act că

partea vătămată P.C. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că, la data de 29 noiembrie 2003,într-o zi

de sâmbătă mama inculpatului, martora A.I. s-a deplasat la domiciliul fiicei

sale, în București, pentru a-l ruga pe soțul acesteia să meargă la țară spre

a-i ajuta la tăiatul porcului. Martora nu a găsit pe nimeni acasă la fiica sa,

iar cu acest prilej s-a întâlnit cu minora P.E.G. și cu mama acesteia care se

aflau în ușa apartamentului lor, situat în același bloc cu cel al fiicei

martorei, familia P. și cea a sorei inculpatului aflându-se în relații de

prietenie și bună vecinătate. Având acordul mamei sale, martora A.I. a luat-o

pe fetița E.G. în vârstă de 12 ani la ea acasă în comuna Cernica, județul

Ilfov, unde urma să taie porcul, iar în drum au mers la domiciliul

inculpatului, situat în București, de unde l-au luat și pe acesta la țară în

comuna Cernica, satul Căldăraru.

După ce la locuința familiei

părinții acestuia A.A. și A.I. și minora E.G., în jurul orelor 19,30 - 20,00

martora A.I. a plecat de acasă la o vecină pentru a o ajuta la treburile

gospodărești. Potrivit declarațiilor sale, date atât în cursul urmăririi

penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, la plecarea sa, acasă au

rămas martorul A.A., victima și inculpatul, precizând că inculpatul își luase

angajamentul că o va duce el personal pe fetiță la ea acasă, deoarece știa unde

locuiește (în același bloc cu sora sa).

Martorul A.A., tatăl

inculpatului, în depozițiile date pe parcursul urmăririi penale și în cea dată

în fața instanței a relatat că, în jurul orelor 20,30, inculpatul s-a hotărât

să plece acasă, iar G. l-a rugat să o ia cu el întrucât nu dorește să rămână

peste noapte la țară, urmând ca aceasta să rămână să doarmă cu copii săi, iar a

doua zi să o ducă acasă la părinții săi și astfel, a precizat martorul, cei doi

au plecat împreună, mergând spre București pe drumul comunal care face legătura

între comuna Cernica și Șoseaua de centură a Bucureștiului.

Ajunși la o distanță de

circa 200 de metri de șoseaua de centură a Capitalei și de baza de asfalt și la

o distanță de aproximativ 800 de metri de poligonul de tragere de la Cernica,

inculpatul a ucis-o pe minora P.E.G. prin ștrangulare și a abandonat cadavrul

într-o baltă cu stufăriș din imediata apropiere a drumului comunal.

Cadavrul victimei a fost

descoperit de martorul V.A. în balta cu stufăriș unde fusese abandonat la data

de 3 decembrie 2003, potrivit propriilor declarații, acesta luând primele

măsuri în vederea încunoștințării autorităților despre această întâmplare

tragică.

În urma sesizării organelor

competente, o echipă de cercetare operativă s-a deplasat la fața locului, la

aceeași dată și cu acest prilej s-a efectuat o cercetare locală în urma căreia

s-a întocmit procesul verbal de cercetare la fața locului din dosarul de

urmărire penală, în cuprinsul căruia s-a menționat datele cu privire la locul

unde a fost descoperit cadavrul victimei, poziția în care a fost găsit și sunt

descrise obiectele de vestimentație ale victimei.

Din raportul de autopsie

medico-legală nr. A.3/J/346/2003 din dosarul de urmărire penală și planșe foto

a rezultat că victima prezenta „în 1/3 superioară a gâtului un șanț cu lățimea

de circa 3 cm cu adâncime mică, relativ uniformă, de culoare palid roșiatică cu

direcție ușor obligă ascendentă spre regiune cervicală posterioară, șanțul

prezintă fire subțiri verticale situate la mică distanță între ele”. Același

raport a concluzionat că moartea minorei P.E.G. a fost violentă și s-a datorat

asfixiei mecanice prin ștrangulare. La autopsie, exceptând leziunile de

ștrangulare s-au constatat leziuni de violență minime (echimoze) ce s-au putut

produce prin lovire cu corp dur, cu puțin anterior decesului. Victima era

virgină, în secreția vaginală și anală negăsindu-se spermă, iar in depozitul

subunghinal s-a decelat o cantitate infimă de sânge, insuficientă pentru

determinarea apartenenței la specie.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul A.M.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin decizia nr. 737/ A din 5 octombrie 2004, a admis

apelul procurorului și a desființat sentința, în sensul că a majorat pedeapsa

aplicată inculpatului la 25 ani închisoare și dispus degradarea militară a

acestuia.

Prin aceeași deciziei s-a

luat act de retragerea apelului declarat de inculpat.

A motivat instanța de apel

că, în raport de natura faptei comisă de inculpat, omor calificat, de

circumstanțele reale în care a săvârșit-o în public, pe un drum comunal,

profitând de neputința victimei de a se apăra, persoană de sex feminin în

vârstă de 12 ani, care-l cunoștea pe inculpat și avea încredere în el, motiv

pentru care a fost de acord să-l însoțească pe timp de noapte, de mobilul de natură

sexuală cu care a acționat inculpatul, pedeapsa aplicată acestuia nu este de

natură a realiza scopul pedepsei, așa cum acesta este circumscris în art. 52 C.

pen., prin cuantumul stabilit.

Cum prin fapta sa,

inculpatul a adus atingere unei valori supreme arătate de lege, viața unei

persoane, de sex feminin în vârstă de 12 ani, care a fost suprimată brusc, prin

sugrumare, ceea ce denotă gradul ridicat de pericol social al faptei comisă de

inculpat și pentru realizarea scopului pedepsei de prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, se impune aplicarea unei pedepse stabilită la maximul special.

În raport de acest cuantum

al pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art. 67 alin. (2) C. pen., a

dispus a se aplica inculpatului pedeapsa complimentară a degradării militare.

Împotriva deciziei curții de

apel a declarat recurs inculpatul, susținând, prin unicul motiv de casare

formulat, că instanța de apel nu a făcut o justă individualizare a pedepsei

întrucât nu a ținut seama de împrejurările ce au determinat comiterea

infracțiunii și de circumstanțele sale personale.

Recursul este nefondat.

Instanțele au reținut

corect, în concordanță cu probele administrate, împrejurările în care fapta a

fost săvârșită și a dat acesteia o justă încadrare juridică.

În ce privește pedeapsa

aplicată se constată că a fost just individualizată chiar dacă aceasta a fost

stabilită la limita maximă prevăzută de lege, având în vedere gradul de pericol

deosebit pe care l-a prezentat infracțiunea comisă, evidențiat de natura ei și

împrejurările în care a fost săvârșită, ca și de urmarea produsă și

comportamentul pe care l-a avut după comiterea faptei, cât și poziția oscilantă

adoptată după săvârșirea faptei, dovedind în acest fel că pentru reeducarea sa

se impune un timp mai îndelungat, în speță aplicarea unei pedepse severe, ceea

ce instanța de apel a și făcut.

Pentru considerentele

arătate, ținând seama și de faptul că verificând hotărârea atacată și din

oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată

existența unor motive care să ducă la casare urmează a se constata că recursul

declarat de inculpat este neîntemeiat și a fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare

și a se dispune potrivit dispozitivului.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr.

737/ A din 5 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 4 decembrie 2003

la 14 ianuarie 2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 ianuarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-06-25
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3029/2003
Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Tribunalul Arad, prin sentința penală nr. 2 din 15 ianuarie 2003, în baza art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din
ÎCCJ 2004-02-05
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 705/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.S., pe
ÎCCJ 2005-02-09
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 930/2005
.C. a sustras bunurile respective. 7. În noaptea de 5 noiembrie 2003, inculpatul O.I. a obligat-o pe inculpata O.C. să meargă cu el în locuința părții vătămate P.D. să fure găini. Ajunși aici, cei doi, prin tăierea gardului din sârmă au păt
ÎCCJ 2005-05-12
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2998/2005
385 9 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că instanțele au comis o eroare gravă de fapt, întrucât infracțiunea de viol reținută în sarcina sa nu a fost săvârșită de el. Examinând hotărârile atacate în raport de motivul de casare invocat în rec
ÎCCJ 2004-05-25
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2810/2004
judiciare statului, din care, 900.000 lei, onorariu apărător desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Hotărând astfel, prima instanță a reținut următoarele: „În data de 1 iunie 2002, în jurul orelor 19,00, inculp
Sursă