ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2495/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 254

din 18 martie 2004, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpații

V.M.

și

S.I.,

la câte 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și a art. 75 – art. 76 C. pen., și la câte 8 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (3) C. pen., cu

aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) –

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpații să execute pedeapsa cea mai

grea, de câte 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) –

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpații să execute pedeapsa cea mai

grea, de câte 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pentru fiecare

dintre inculpați, pe perioada prevăzută de art. 82 C. pen., atrăgându-se

atenția acestora asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen.

Totodată, inculpații au fost

obligați, în solidar, la plata despăgubirilor civile în valoare de 282.415.080

lei, către partea civilă SC E. SA Craiova.

În esență, s-au reținut

următoarele:

În luna decembrie 2000,

martorii M.F., T.F. și B.M. angajați ai R.A.I.F. Dolj, sucursala Băilești,

asigurau paza Stației de irigat SRP 16, aflată la 4 km de municipiul Băilești,

în incinta căreia se afla un transformator aparținând SC E. Băilești, care

alimenta cu energie stația respectivă.

În imediata vecinătate a

stației, se afla o stână, care avea printre angajați pe inculpatul V.M.

Profitând de prezența în permanență a inculpatului V.M., la stână, paznicii

stației părăseau serviciul, lăsând obiectivul în paza inculpatului.

În ziua de 8 decembrie 2000,

în timp ce inculpatul V.M. asigura paza, la stația de irigat a venit inculpatul

S.I., care lucrase anterior ca electrician la stația respectivă, și i-a propus

inculpatului V.M. să sustragă ulei din transformatorul aflat, în stație, pentru

a-l folosi la autoturismul său. După ce acesta din urmă a acceptat propunerea,

inculpatul S.I. a desfăcut un bușon al transformatorului și a sustras într-un

bidon, 18 litri ulei.

Pentru ajutorul acordat,

inculpatul S.I. i-a dat inculpatului V.M. suma de 30.000 lei și o sticlă cu

vin.

Ulterior, în același mod, la

10 și 15 decembrie 2000, inculpatul V.M., rămas să asigure singur paza stației

de irigat, a mai sustras câte 18 litri ulei, pentru care a primit de la

inculpatul S.I., câte 30.000 lei și o sticlă cu vin.

La 16 decembrie 2000, urmare

lipsei uleiului, transformatorul s-a ars.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia penală nr. 517 din 18 noiembrie 2004, admițând apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și de inculpatul S.I., a desființat, în

parte, sentința și, rejudecând, a descontopit pedepsele aplicate inculpaților

S.I. și V.M., înlăturând dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen. și, în baza

art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiate, integral și

condiționat, pedepsele aplicate celor doi inculpați, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 217 alin. (3) C. pen.

Au fost menținute restul

dispozițiilor sentinței.

Prin recursul declarat,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de furt pentru care au fost condamnați inculpații în

art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. c) C. pen. și

aplicarea unor pedepse în limitele prevăzute de art. 209 alin. (2) lit. a),

raportat la alin. (3) lit. c) C. pen.

Recursul parchetului nu este

fondat.

Din examinarea lucrărilor

dosarului, rezultă că susținerile parchetului privind greșita încadrare

juridică dată faptei, de către instanțe, este neîntemeiată.

Sub acest aspect, ambele

instanțe au reținut, prin hotărârile atacate, în mod corect, că uleiul sustras

de inculpați din transformatorul aflat în stația de irigat nu reprezintă o

componență a rețelei electrice, în sensul și accepțiunea avută în vedere de

legiuitor în art. 209 alin. (3) lit. c) C. pen.

Așa fiind, urmează ca

recursul parchetului să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei

penale nr. 517 din 18 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, privind pe

inculpații S.I. și V.M.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul V.M., în sumă de 400.000 lei,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 aprilie 2005.