ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1184/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 546/

S din 13 octombrie 2004, Tribunalul Brașov a condamnat, printre alții, pe

inculpatul

M.A.R.

la:

- 12 ani închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b)

alin. (2

1

) lit. a), b), c) și e), cu aplicarea art. 37 lit. a), art.

75 lit. c) C. pen.;

- 5 ani închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și

art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75

lit. c) C. pen.

S-au contopit pedepsele

potrivit art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea

mai grea de 12 ani închisoare pe care inculpatul o va executa.

Potrivit art. 61 C. pen., a

fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani

închisoare, aplicată inculpatului M.A.R. prin sentința penală nr. 205/1999 a

Judecătoriei Tg. Secuiesc și s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat

de un an, 7 luni și 25 zile de închisoare cu pedeapsa de 12 ani închisoare

adăugându-se un spor de pedeapsă de un an închisoare, în final inculpatul având

de executat 13 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsă

timpul reținerii și arestării preventive.

În sfârșit, s-a dispus

obligarea inculpatului M.A.R. să plătească C.A.S.J. Brașov, suma de 9.462.772

lei, reprezentând c/val prestațiilor medico-sanitare acordate victimei E.E.

S-a mai constatat că părțile

vătămate Școala Generală Măieruș și S.W., precum și martorii G.V. și M.V. nu

s-au constituit părți civile.

În baza art. 1169 C. civ.,

s-au respins pretențiile formulate de partea civilă E.T. și s-a dispus

restituirea către această parte civilă a unei bare din metal de 1,70 m.

Pentru a pronunța această

sentință, Tribunalul Brașov a reținut că, în noaptea de 3 martie 2004,

condamnații minorii B.I.V. și M.C. au sustras prin escaladare din Școala

Generală Măieruș, un radiocasetofon Domotec pe care l-au vândut lui G.V.,

pentru suma de 100.000 lei, care anterior a fost recuperat.

Ulterior comiterii faptei de

mai sus, cei doi condamnați au sustras în aceleași condiții o oaie și un miel

în valoare de 1.500.000 lei de la partea vătămată C.E., mielul fiind

sacrificat, iar oaia vândută.

În seara zilei de 21 martie

2004, aceiași condamnați s-au întâlnit cu inculpatul recurent în Gara Centrală

Brașov, ocazie cu care au luat hotărârea de a sustrage diverse bunuri din

locuințele situate în localitatea Măieruș.

În aceste condiții cei trei,

s-au deplasat în localitatea sus-menționată la locuința părții vătămate S.W.

Inculpatul M.A.R. a dizlocat o bucată de lemn, ce asigura închiderea porții, ca

apoi să pătrundă în curte.

Inculpatul M.A.R. a luat un

topor și împreună cu ceilalți doi condamnați au luat un cal din spatele

imobilului, pe care l-au dus pe câmp în vederea valorificării. Cum era însă

dificilă valorificarea, au dat drumul calului.

Ulterior, cei trei s-au

deplasat la locuința familiei E., cunoscând că aceasta are posibilități

financiare.

Folosind același procedeu,

au pătruns în beciul casei de unde au sustras mai multe sticle cu țuică,

provocând și o serie de distrugeri ale bunurilor.

Apoi au luat niște bâte, iar

inculpatul M.A.R. o bară metalică cu care a forțat geamul verandei și

pătrunzând în interior au deșurubat un bec.

Urmare zgomotului produs,

familia E. s-a trezit din somn, ocazie cu care aceasta a observat persoane străine

în verandă.

În aceste condiții,

condamnații minori au fugit în curte, iar inculpatul M.A.R. s-a ascuns după un

stâlp și la apariția părții vătămate E.E., a lovit-o peste față cu bara pe care

o avea în mână, ceea ce a determinat căderea părții vătămate, după care a

fugit. În aceste condiții au fost abandonate sticlele sustrase.

Partea vătămată, urmare

agresiunii suferite a necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale majorate

ulterior la 65-75 zile; constatându-se de către medicul legist că după

efectuarea intervenției chirurgicale a părții vătămate se poate aprecia dacă

victima a rămas cu infirmitate permanentă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul M.A.R. care a cerut achitarea sa potrivit

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen., susținând că nu a săvârșit el fapta.

Instanța de control judiciar

analizând ansamblul probator, a constatat că inculpatul M.A.R. a participat la

săvârșirea faptelor și corect a fost condamnat în cauză.

Ca atare, prin decizia

penală nr. 410/ Ap din 21 decembrie 2004, Curtea de Apel Brașov a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a declarat recurs, reiterând aceeași apărare și anume, nevinovăția

sa în săvârșirea faptei, iar în subsidiar s-a cerut reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Din ansamblul probator

administrat, se constată că, instanțele au făcut o corectă încadrare juridică

în raport cu împrejurările concrete de săvârșire a faptei.

Astfel, din declarațiile

coinculpaților, coroborate cu cele ale inculpatului recurent, părților

vătămate, proceselor-verbale de reconstituire a faptei și proceselor-verbale de

cercetare la fața locului, rezultă că acesta se face vinovat de săvârșirea

infracțiunilor pentru care a fost condamnat.

De altfel, inculpatul a

recunoscut inițial faptele în modalitatea în care au avut loc, revenirea

ulterioară în sensul că, nu ar fi participat la săvârșirea faptelor a

recurentului inculpat, reconsiderare fără vreun suport material, este contrazisă

așa cum s-a arătat de declarațiile părții vătămate și depozițiilor martorilor.

Mai mult și nu în ultimul

rând, procesul-verbal de reconstituire, relevă că, inculpatul M.A.R. alături de

condamnați a indicat și precizat în amânunt modalitatea de săvârșire a

faptelor, respectiv împrejurările arătate pe larg în expunerea situației de

fapt, ca atare, apărarea inculpatului nu este fondată și urmează a fi

înlăturată.

Cu privire la critica

formulată în subsidiar și care vizează reducerea pedepsei, de asemenea, urmează

a se constata că este nejustificată.

În raport de modul în care

inculpatul a conceput și a realizat scopul infracțional și care demonstrează

lipsa celor mai elementare norme de respect a relațiilor sociale și morale,

poziția nesinceră pe parcursul desfășurării cauzei, tratamentul penal aplicat

este corespunzător.

Față de datele analizate și

care subliniază în același timp și un pericol social deosebit pe care-l

reprezintă recurentul, instanța a fost determinată pe deplin justificat, să

stabilească un timp de corecție pentru reeducarea și reinserția sa în

societate.

Ca atare, Curtea, în temeiul

prevederilor art. 395

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Se va deduce din pedeapsă,

timpul arestării preventive de la 22 martie 2004, la zi.

Văzând și prevederile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.A.R. împotriva deciziei penale nr. 410 din 21

decembrie 2004 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsă timpul

arestării preventive a inculpatului de la 22 martie 2004 la 16 februarie 2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 februarie 2005.