ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1167/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Rechizitoriul nr. 1023/P/97 din 13 noiembrie 1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, întocmit de procurorul B.V., inculpatul A.I. a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de viol și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 197 alin. (2), art. 189 alin. (2) și art. 189 alin. (2) C. pen., infracțiuni pentru care Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 135 din 9 martie 1999, definitivă prin decizia penală nr. 255/1999 a Curții de Apel Constanța, l-a condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare. Executarea pedepsei a început la 18 septembrie 1997 și la 8 iunie 2004 condamnatul a fost liberat condiționat.

Printre alte plângeri, petiționarul A.I. a formulat plângere și împotriva procurorului care a întocmit Rechizitoriul susținând că acesta l-a trimis abuziv în judecată, iar prin Rezoluția nr. 37/P/2004 din 27 aprilie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât trimiterea în judecată prin Rechizitoriu nu constituie o faptă penală în sarcina procurorului cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost condamnat de instanță, în urma administrării probelor și verificarea apărărilor acestuia. Prin Rechizitoriul nr. 299/II/2 din 30 iulie 2004 a Procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, s-a respins plângerea petiționarului împotriva Rezoluției nr. 37/P/2004 sus-arătată.

Împotriva ambelor rezoluții petiționarul a formulat plângere la Curtea de Apel Constanța, secția penală, care prin sentința penală nr. 105 din 30 noiembrie 2004 a respins-o ca nefondată. Împotriva acestei sentințe petiționarul a declarat recurs, reiterând motivele din cererea inițială. Recursul declarat nu este fondat. Corect au reținut și instanțele, faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, au format obiectul judecării de către instanța de judecată, într-o cauză penală și după ascultarea inculpatului, verificarea apărărilor sale și administrării probelor, a fost condamnat, iar inculpatul a exercitat căile de atac prevăzute de lege. Prin urmare, nereținându-se în sarcina procurorului, că și-ar fi exercitat abuziv atribuțiile de organ de urmărire penală, recursul petiționarului nu este fondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.I., împotriva sentinței penale nr. 105/ P din 30 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța. Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2005.