ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5906/2004

Examinând contestația în anulare de față, constată: Prin cererea înregistrată la 6 mai 2004 A.I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 1497 din 6 aprilie 2000,pronunțată de Curtea Supremă de Justiție. În motivarea cererii contestatorul a susținut că a fost condamnat de două ori pentru aceiași faptă, respectiv pentru vătămare corporală gravă pentru care a fost pedepsit separat atât în cadrul infracțiunii de viol, cât și în cadrul infracțiunii de lipsire de libertate. S-a mai arătat că în mod greșit a fost condamnat separat pentru infracțiunea de lipsire de libertate, întrucât această infracțiune este absorbită de infracțiunea de viol. Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc.

pen., dar nu este fondată. Din actele dosarului rezultă următoarele: Prin sentința penală nr. 135 din 9 martie 1999, Tribunalul Constanța l-a condamnat pe inculpatul A.I. la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. și la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. c) C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive. S-a luat act de declarația părții vătămate că nu se constituie parte civilă. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 493.800 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic Județean Constanța și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut că, la data de 27 aprilie 1997, în jurul orei 15,45, inculpatul, prin violență a introdus-o în locuința sa pe partea vătămată A.G., după care a amenințat-o și chiar a lovit-o cu cuțitul provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie, a dezbrăcat-o și a întreținut cu ea raport sexual prin constrângere. Partea vătămată a fost sechestrată apoi în locuința inculpatului până la ora 19,00. Prin decizia penală nr. 255 din 28 octombrie 1999, Curtea de Apel Constanța a admis apelul inculpatului și a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., la 5 ani închisoare, dispunând, conform art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 10 ani închisoare.

Inculpatul a declarat recurs susținând că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată cu consimțământul acesteia și nu a împiedicat-o să plece și a solicitat să se constate că faptele nu întrunesc toate elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat. Prin decizia penală nr. 1497 din 6 aprilie 2000, Curtea Supremă de Justiție a respins, ca nefondat, recursul inculpatului. În raport de actele dosarului se constată că nu există cazul de contestație în anulare prevăzută de art. 386 lit. d) C. proc. pen., invocat drept temei al cererii formulate. Potrivit acestor dispoziții legale există motive de contestație în anulare atunci când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă, iar în speță împotriva inculpatului s-a pronunțat o singură hotărâre de condamnare.

Din motivarea cererii, rezultă că deși a invocat ca temei art. 386 lit. d) C. proc. pen., contestatorul critică hotărârea atacată sub aspectul încadrării juridice a faptei, aspect ce nu poate fi luat în examinare în contestația în anulare întrucât nu se încadrează în nici unul din cazurile, prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc. pen., în care poate fi exercitată această cale extraordinară de atac. Așa fiind, contestația va fi respinsă ca nefondată. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare declarată de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 1497 din 6 aprilie 2000 a Curții Supreme de Justiție. Obligă recurentul să plătească statului suma de 400.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2004.