ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2733/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2733/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 82 din

05 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța,în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul B.A.I. pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1),

(3) C. pen. (fapta din luna august 2009).

În baza art. 197

alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat

inculpatul B.A.I. la pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare și

interzicerea pe timp de 7 ani după eiecutarea pedepsei principale a drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) - teza a II-a, b), d), e) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de viol (fapta din data de 17 octombrie 2009).

S-a dispus

executarea pedepsei în regim de detenție în conformitate cu dispozițiile art. 57

C. pen.

În baza art. 71

C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) -

teza a II-a, b), d), e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Conform art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și

arestării preventive de la data de la data de 18 octombrie 2009 la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului B.A.I.

În temeiul art.

14 raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998-999 C.

civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă F.E.E., prin

reprezentant legal F.A. și obligat inculpatul la plata către partea civilă,

prin reprezentant legal, a sumei de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile

pentru daune morale.

În temeiul art.

189 C. proc. pen. suma de 450 lei, reprezentând onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu (avocat S.G. - 300 lei și avocat N.A.L. - 150 lei) s-a

avansat din fondurile M.J.L.C. către Baroul Constanța.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei,

cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se

pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele;

În seara

zilei de 17 octombrie 2009 partea vătămată F.E.E., în vârstă de 13 ani,

împreună cu vecina sa, martora P.M., s-au deplasat la magazinul din localitatea

Mereni, județul Constanta, unde acestea domiciliază.

În timp ce se

întorceau spre casă, în jurul orei 2000, partea vătămată și martora l-au

observat pe inculpatul B.A.I., alergând în fața lor. Întrucât era întuneric,

iar pe stradă nu se mai aflau alte persoane, martora i-a telefonat soțului său,

martorul P.A.C., rugându-l să iasă la poartă. Potrivit declarației martorei,

aceasta a procedat în această modalitate întrucât inculpatul încercase să o

violeze când avea vârsta de 16 ani și cunoștea faptul că acesta este violent.

Martora a

intrat în locuință împreună cu soțul său, iar partea vătămată s-a îndreptat

spre domiciliu, situat la o distanță de aproximativ 50 de metri de locuința

celor doi martori.

În momentul

în care partea vătămată a intrat în curte, inculpatul, care stătea ascuns după

poartă, a lovit-o cu palma peste cap, a înjurat-o și i-a pus mâna la gură,

pentru a o determina să nu mai țipe. Inculpatul a continuat să o lovească,

spunându-i că dorește să întrețină cu ea un raport sexual.

Pentru că

partea vătămată țipa, inculpatul a amenința-o cu moartea, după care a luat-o în

brațe împotriva voinței sale, ducând-o pe câmp în apropierea cimitirului

turcesc din localitate, unde a continuat să o amenințe, cerându-i să se

dezbrace. întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul a amenințat-o că o va

obliga să întrețină acte sexuale orale și anale și că o va bate. De teamă,

partea vătămată s-a dezbrăcat de pantaloni și de chilot, iar inculpatul a

întreținut cu aceasta raport sexual normal.

După

întreținerea raportului sexual, inculpatul a însoțit-o pe partea vătămată până

la domiciliu, deși aceasta a refuzat, amenințând-o că, în cazul în care va

povesti cuiva ce s-a întâmplat, îi va face rău atât ei, cât și familiei.

După ce s-a

despărțit de inculpat, partea vătămată a intrat în locuința sa, unde mama

acesteia a observat că era plină de noroi. Ulterior, partea vătămată a mers la

locuința martorelor P.M. și A.M., cărora Ie-a relatat faptul că a fost violată

de inculpat.

Situația de

fapt astfel cum a fost reținută de instanță rezultă din coroborarea

următoarelor mijloace de probă: declarațiile părții vătămate F.E.E., procesul-verbal

de cercetare la fața locului, raportul de constatare medico-legală din 03

noiembrie 2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanța, declarațiile

martorilor P.M., P.A.C., P.E., A.M., declarațiile inculpatului.

Partea

vătămată a relatat că în seara zilei de 17 octombrie 2009, în jurul orei 2000,

în timp ce se întorcea spre casă împreună cu martora P.M., l-au observat pe

inculpatul B.A.I., alergând în fața lor. Întrucât era întuneric, iar pe stradă

nu se mai aflau alte persoane, martora i-a telefonat soțului său martorul P.A.C.,

rugându-l să iasă la poartă, deoarece cunoșteau că inculpatul este violent și a

mai violat alte fete din localitate. Martora a intrat în locuință împreună cu

soțul său, iar partea vătămată s-a îndreptat spre domiciliu. În momentul în

care a intrat în curte, inculpatul, care stătea ascuns după poartă, a fovit-o

cu palma peste cap, a înjurat-o și i-a pus mâna la gură, pentru a o determina

să nu mai țipe, continuând să o lovească și spunându-i că dorește să întrețină

cu ea un raport sexual.

Partea

vătămată a mai precizat că a început să țipe, iar inculpatul a amenința-o cu

moartea, după care a luat-o în brațe împotriva voinței sale, ducând-o pe câmp

în apropierea cimitirului turcesc din localitate, unde a continuat să o

amenințe, cerându-i să se dezbrace. Întrucât partea vătămată a refuzat,

inculpatul a amenințat-o că o va bate și că o va obliga să întrețină acte

sexuale orale și anale dacă nu va face ce spune el. De teamă, partea vătămată

s-a dezbrăcat de pantaloni (doar de un crac) și de chilot, iar inculpatul a

întreținut cu aceasta raport sexual normal. După întreținerea raportului sexual,

inculpatul a condus-o la domiciliu, deși aceasta a refuzat, amenințând-o că, în

cazul în care va spune că a violat-o, va intra în casă peste ea și peste

familia ei, împreună cu frații săi.

Susținerile

părții vătămate sunt confirmate de raportul de constatare medico-legală din 03

noiembrie 2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanța, precum și de

declarațiile martorilor P.M., P.A.C., P.E., A.M.

Astfel, din

raportul de constatare medico-legală din 03 noiembrie 2009 întocmit de

Serviciul de Medicină Legală Constanța rezultă că partea vătămată a fost

examinată la data de 17 octombrie 2009, constatându-se că aceasta a suferit

leziuni traumatice la nivelul feței, care au putut fi produse prin lovire cu

corp dur și prin compresiune digitală, necesitând pentru vindecare 2-3 zile de

îngrijiri medicale. De asemenea, s-a constatat că a avut loc un raport sexual

recent (3-4 ore).

Martorii P.M.,

P.A.C. și A.M. au declarat că în seara de 17 octombrie 2009, în jurul orei 21

00

,

partea vătămată a venit la domiciliul lor, fiind plină de noroi pe haine și

având leziuni și sânge în zona feței. Martorii au precizat că partea vătămată

plângea și era în stare de șoc, relatându-le că inculpatul a amenințat-o și a

lovit-o, a dus-o cu forța pe un câmp în apropierea cimitirului turcesc, unde a

violat-o.

Martora P.E.,

bunica părții vătămate, a arătat că în dimineața zilei de 18 octombrie 2009

partea vătămată i-a povestit că în seara de 17 octombrie 2009 a fost violată de

către inculpat.

Fiind audiat

în faza de urmărire penală, inculpatul B.A.I. a declarat că în seara de 17

octombrie 2009 a întreținut un raport sexual cu partea vătămată, despre care

cunoștea că are 13-14 ani, susținând că aceasta a fost de acord. Apărările

inculpatului în sensul că nu a constrâns-o pe partea vătămată și nu a exercitat

violențe asupra acesteia sunt însă contrazise de toate celelalte mijloace de

probă administrate în cauză, respectiv raportul de constatare medico-legală din

03 noiembrie 2009 din care rezultă că partea vătămată a suferit leziuni la

nivelul feței, ce au putut fi produse la data de 17 octombrie 2009 prin lovire

cu corp dur și comprimare digitală și declarațiile martorilor P.M., P.A.C. și A.M.,

care au declarat că partea vătămată prezenta leziuni la nivelul feței, era

plină de sânge și de noroi, fiind în stare de șoc.

Față de

probele administrate în cauză instanța de fond a reținut că vinovăția

inculpatului sub forma intenției directe a fost dovedită.

În drept,

fapta inculpatului B.A.I. care, la data de 17 octombrie 2009, prin întrebuințarea

de violențe și amenințări, a constrâns-o pe partea vătămată F.E.E., în vârstă

de 13 ani, să întrețină raport sexual normal, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C.

pen.

Din analiza

fișei de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a săvârșit

infracțiunea din data de 17 octombrie 2009 după executarea pedepsei de 5 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 305 din 25 septembrie 2003 a

Judecătoriei Mangalia, definitivă prin Decizia penală nr. 1049/2003 a Curții de

Apel Constanța, înainte de împlinirea termenului de reabilitare. Pe cale de

consecință, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. privind

recidiva postexecutorie.

La stabilirea

și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului B.A.I. instanța de fond a

ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.

72 C. pen. Se va avea în vedere gradul foarte ridicat de pericol social care

rezultă din atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc libertatea sexuală a

persoanei, dreptul la integritate fizică și psihică, modalitatea și

împrejurările de săvârșire a faptei, respectiv pe timp de noapte, prin

întrebuințarea de violențe și amenințări, după o prealabilă urmărire a victimei,

aflată la o vârstă fragedă, urmările produse, respectiv consecințele negative

asupra dezvoltării fizice și psihice a minorei, leziunile fizice suferite de

către aceasta, precum și persoana inculpatului, care este în vârstă de 32 de

ani, are un copil minor, nu are ocupație și nici loc de muncă, fiind cunoscut

cu antecedente penale. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că

acesta este recidivist și a suferit anterior mai multe condamnări pentru

săvârșirea unei tentative de viol, a unei infracțiuni de viol în formă

consumată și a unor alte in fracțiuni privitoare la viața sexuală, dovedind

astfel perseverență infracțională și specializare în săvârșirea acestui gen de

infracțiuni. Se va avea în vedere și atitudinea nesinceră manifestată de inculpat

pe parcursul procesului penal, precum și atitudinea sa în raport de fapta

săvârșită. Astfel se constată că acesta nu a manifestat nici un regret cu

privire la comiterea faptei. De altfel, lipsa de compasiune față de partea

vătămată rezultă și din apărările pe care inculpatul a încercat să le formuleze

în faza de urmărire penală, precum și din faptul că după săvârșirea faptei,

acesta a amenințat-o pe partea vătămată, precum și pe martora A.M., că îi va

omorî familia când va ieși din penitenciar. Cu privire la comportamentul

inculpatului anterior săvârșirii prezentei infracțiuni, au relatat martorii A.M.

și P.M., care au declarat că inculpatul este violent și că mai multe femei din

localitate l-au reclamat că ar fi încercat să le violeze.

Pentru aceste

considerente, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 18 ani închisoare și

interzicerea pe timp de 7 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - teza

a II-a, b), d), e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, apreciind că

scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins numai printr-o

atare dozare a pedepsei. La aplicarea pedepsei complementare instanța a avut în

vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, care rezultă din

mddalitatea și împrejurările de comitere a faptei, precum și din datele ce

caracterizează persoana inculpatului.

Cu privire la

fapta din luna august 2009, se constată că nu a fost dovedită prin mijloacele

de probă administrate în cauză.

Susținerile

părții vătămate în sensul că inculpatul a constrâns-o să întrețină raporturi

sexuale și în luna august 2009 nu se coroborează cu nici un alt mijloc de

probă. Deși în raportul de constatare medico-legală din 03 noiembrie 2009 se

menționează că partea vătămată prezenta o deflorare veche, nu s-a putut preciza

data, iar în cauză nu există alte acte medicale care să ateste un eventual act

sexual săvârșit prin constrângere.

Este de

menționat că deși martorii P.M., A.M. și P.E. au arătat că partea vătămată Ie-a

spus că inculpatul a mai violat-o și în luna august 2009, aceștia cunosc

aspectele relatate de la partea vătămată, iar în lipsa altor probe din care să

rezulte că în luna august 2009 a avut loc un act sexual prin constrângere, în

condițiile în care și inculpatul a negat săvârșirea faptei, arătând că a

întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată doar la data de 17 octombrie 2009,

nu se poate reține existența faptei.

În

consecință, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului B.A.I. pentru

infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C. pen. (fapta din

luna august 2009).

În temeiul art.

14 raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998-999 C.

civ. instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă F.E.E., prin

reprezentant legal F.A. și a obligat inculpatul la plata către partea civilă,

prin reprezentant legal, a sumei de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile

pentru daune morale, constatând că în cauză sunt întrunite condițiile

răspunderii civile delictuale. Prin fapta ilicită săvârșită cu vinovăție la

data de 17 octombrie 2009, inculpatul a cauzat părții civile un prejudiciu

nepatrimonial incontestabil, consecință a suferințelor și traumelor fizice și

psihice produse. Fapta inculpatului a avut consecințe negative asupra

dezvoltării fizice și psihice a părții vătămate, aflată la o vârstă fragedă,

cauzându-i în mod evident o traumă. Partea vătămată a fost umilită, speriată și

marcată de această experiență, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor

audiați în cauză. Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că suma de

15.000 lei reprezintă o justă și echitabilă reparație a prejudiciului moral.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul B.A.I.

În esență, apelantul

inculpat a susținut că nu a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat

deoarece, întreținerea relațiilor - sexuale cu victima s-a făcut cu acordul

acesteia, iar probatoriul pe baza căruia s-a reținut vinovăția sa este unul

părtinitor părții vătămate.

În concluzie,

apelantul inculpat a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii

atacate și, urmare rejudecării să se dispună achitarea sa, în temeiul

prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

Prin Decizia penală

nr. 16/MP din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat apelul

inculpatului.

S-a dedus prevenția

la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

A fost

obligat apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Examinând

sentința apelată, în lumina criticilor din apelul inculpatului, a probatoriului

administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen.,

curtea de apel a constatat că este legală și temeinică iar apelul nefondat.

Raportat la

probatoriul administrat atât la urmărirea penală cât și pe parcursul cercetării

judecătorești, instanța de fond a reținut o situație de fapt temeinică, ce a

fost încadrată corect în drept, în prevederile art. 197 alin. (1) și (3) C.

pen.

Așa cum a

reținut și instanța de fond apărarea inculpatului B.A.I., potrivit căreia

întreținerea de relații sexuale cu partea vătămată F.E.E., despre care cunoștea

că are vârsta de 13 ani, s-a făcut cu acordul acesteia, este necorespunzătoare

adevărului, fiind contrazisă de raportul de constatare medico - legală din 3

noiembrie 2009 al serviciului de Medicină Legală Constanța, procesul verbal de

cercetare la fața locului, declarațiile părții vătămate F.E.E. și declarațiile

martorilor P.M., P.A.C., A.M. și P.E.

Astfel,

raportul de constatare medico - legală atestă că, la data examinării, 17

octombrie 2009, partea vătămată prezenta leziuni traumatice la nivelul feței și

urmele unui raport sexual recent (3-4 ore), iar din declarațiile martorilor

amintiți anterior și ale părții vătămate rezultă că inculpatul apelant a fost

acela care i-a provocat leziunile părții vătămate pentru a-i înfrânge opoziția

și a întreține relații sexuale cu aceasta.

În condițiile

în care declarațiile părții vătămate sunt susținute de declarațiile martorilor

și raportul de constatare medico legală, în mod temeinic au fost reținute ca

exprimând adevărul.

Chiar dacă

martorii sunt persoane apropiate părții vătămate, veridicitatea declarațiilor

lor este confirmată de celelalte probe cu care se coroborează, astfel că nu se

poate susține cu temei că ar fi date "pro cauza" pentru a o favoriza

pe partea vătămată.

Susținerea

apelantului inculpat, potrivit căreia a existat acordul părții vătămate la

întreținerea de relații sexuale, pe lângă faptul că este contrazisă de probele

menționate nu justifică leziunile produse părții vătămate și nici locația

aleasă pentru consumarea respectivelor relații.

Pentru

considerentele amintite, curtea a reținut că sunt neîntemeiate criticile din

apelul inculpatului iar instanța de fond a înlăturat în mod judicios apărările

acestuia.

În condițiile

în care vinovăția inculpatului - apelant B.A.I. a fost probată indubitabil,

condamnarea acestuia pronunțată de instanța de fond, este temeinică și legală,

neimpunându-se achitarea în legătură cu fapta din 17 octombrie 2009.

Examinând din

oficiu hotărâre a apelată, curtea a mai constatat că este legală și temeinică,

inclusiv sub aspectul achitării inculpatului - apelant pentru fapta din luna

august 2009, faptă ce nu a fost probată, în condițiile în care declarațiile

părții vătămate nu au fost confirmate de alte probe.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.A.I., invocând cazul de casare

prev.de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și solicitând

reindividualizarea pedepsei prin reținerea în favoarea inculpatului de

circumstanțe atenuante judiciare.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare

invocatjnalta Curte constată că recursul este fondat.

Materialul

probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și faza

cercetării judecătorești a fost corect perceput și temeinic analizat de către

instanțele de fond,respectiv apel, care au reținut ca fiind probată doar una

dintre cele două fapte pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

În privința

inculpatului,acesta a avut o atitudine oscilantă, în sensul că, deși inițial a

recunoscut în esență fapta comisă la data de 17 octombrie 2009, ulterior a

revenit și a susținut că partea vătămată ar fi fost de acord să întrețină un

raport sexual cu el.

Declarațiile

sale inițiale se coroborează însă cu celelalte mijloace de probă, respectiv

declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați în cauză, ca și

procesul-verbal de cercetare la fața locului.

În ce

privește individualizarea pedepsei.deși instanța de fond a avut în vedere atât

circumstanțele în care s-a comis fapta, cât și pe cele ce țin de persoana inculpatului,

a aplicat o pedeapsă excesiv de severă, care nu asigură un echilibru între

funcțiile principale ale pedepsei, de constrângere și reeducare, înscrise în art.

52 C. pen.

Fără îndoială

că fapta comisă de inculpat este una gravă, aspect dedus atât din

circumstanțele în care a fost săvârșită (în cursul nopții, asupra unei minore

de 13 ani), cât și din datele ce caracterizează persoana

inculpatului(recidivist postexecutoriu.cu alte două condamnări anterioare,de 5

ani și 6 luni, respectiv 5 ani închisoare pentru fapte de același gen).

Pe de altă

parte, fiind vorba despre o persoană care a mai cunoscut rigorile legii

penale,se impune aplicarea unei sancțiuni care să tindă la formarea unei noi

atitudini față de valorile apărate de legejn condițiile în care pedepsele ce

i-au fost aplicate anterior s-au dovedit insuficiente în planul reeducării

sale.

Această nouă

sancțiune aplicată inculpatului trebuie să reflecte deci nu doar o

proporționalitate cu circumstanțele în care fapta a fost comisă,ci și o anumită

progresivitate prin raportare la pedepsele la care a fost anterior condamnat (chiar

dacă circumstanțele particulare ale cauzelor nu au fost aceleași), astfel încât

să nu reprezinte un exces de exemplaritate,detumând-i astfel rațiunea de a fi.

În fine, pedeapsa

aplicată în concret inculpatului apare prea severă și în raport de constatarea

că o sancțiune similară poate fi aplicată pentru o infracțiune contra vieții,

săvârșită în formă consumată și de o anumită gravitate (ținând seama că

limitele de pedeapsă în cazul infracțiunii comise de inculpat sunt comparabile

cu cele prevăzute de legiuitor pentru infracțiunile contra vieții), fără însă

ca împrejurările cauzei să justifice o asemenea corespondență.

Prin urmare, Înalta

Curte apreciază că o pedeapsă de 15 ani închisoare reflectă în mod

corespunzător circumstanțele reale și personale și asigură un echilibru între

funcțiile pedepsei înscrise în art. 52 C. pen., sens în care recursul

inculpatului va fi admis, hotărârile anterioare casate jar în limitele menționate

anterior cauza va fi rejudecată conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul B.A.I. împotriva Deciziei penale nr. 16/MP din

27 aprilie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie.

Casează

decizia recurată și în parte sentința penală nr. 82 din 5 martie 2010 a

Tribunalului Constanța, secția penală și, rejudecând, reduce de la 18 ani

închisoare la 15 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului B.A.I. pentru

infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) și alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței.

Deduce din

pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării

preventive de la 18 octombrie 2009, la 21 iulie 2010.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 21 iulie 2010.