ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2733/2010

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 82 din 05 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța,în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.A.I. pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C. pen. (fapta din luna august 2009). În baza art. 197 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.I. la pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare și interzicerea pe timp de 7 ani după eiecutarea pedepsei principale a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - teza a II-a, b), d), e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol (fapta din data de 17 octombrie 2009). S-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție în conformitate cu dispozițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) - teza a II-a, b), d), e) C. pen. pe durata executării pedepsei. Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la data de la data de 18 octombrie 2009 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului B.A.I. În temeiul art. 14 raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998-999 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă F.E.E., prin reprezentant legal F.A. și obligat inculpatul la plata către partea civilă, prin reprezentant legal, a sumei de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.

În temeiul art. 189 C. proc. pen. suma de 450 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu (avocat S.G. - 300 lei și avocat N.A.L. - 150 lei) s-a avansat din fondurile M.J.L.C. către Baroul Constanța. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele; În seara zilei de 17 octombrie 2009 partea vătămată F.E.E., în vârstă de 13 ani, împreună cu vecina sa, martora P.M., s-au deplasat la magazinul din localitatea Mereni, județul Constanta, unde acestea domiciliază. În timp ce se întorceau spre casă, în jurul orei 2000, partea vătămată și martora l-au observat pe inculpatul B.A.I., alergând în fața lor.

Întrucât era întuneric, iar pe stradă nu se mai aflau alte persoane, martora i-a telefonat soțului său, martorul P.A.C., rugându-l să iasă la poartă. Potrivit declarației martorei, aceasta a procedat în această modalitate întrucât inculpatul încercase să o violeze când avea vârsta de 16 ani și cunoștea faptul că acesta este violent. Martora a intrat în locuință împreună cu soțul său, iar partea vătămată s-a îndreptat spre domiciliu, situat la o distanță de aproximativ 50 de metri de locuința celor doi martori. În momentul în care partea vătămată a intrat în curte, inculpatul, care stătea ascuns după poartă, a lovit-o cu palma peste cap, a înjurat-o și i-a pus mâna la gură, pentru a o determina să nu mai țipe.

Inculpatul a continuat să o lovească, spunându-i că dorește să întrețină cu ea un raport sexual. Pentru că partea vătămată țipa, inculpatul a amenința-o cu moartea, după care a luat-o în brațe împotriva voinței sale, ducând-o pe câmp în apropierea cimitirului turcesc din localitate, unde a continuat să o amenințe, cerându-i să se dezbrace. întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul a amenințat-o că o va obliga să întrețină acte sexuale orale și anale și că o va bate. De teamă, partea vătămată s-a dezbrăcat de pantaloni și de chilot, iar inculpatul a întreținut cu aceasta raport sexual normal. După întreținerea raportului sexual, inculpatul a însoțit-o pe partea vătămată până la domiciliu, deși aceasta a refuzat, amenințând-o că, în cazul în care va povesti cuiva ce s-a întâmplat, îi va face rău atât ei, cât și familiei.

După ce s-a despărțit de inculpat, partea vătămată a intrat în locuința sa, unde mama acesteia a observat că era plină de noroi. Ulterior, partea vătămată a mers la locuința martorelor P.M. și A.M., cărora Ie-a relatat faptul că a fost violată de inculpat. Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanță rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile părții vătămate F.E.E., procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare medico-legală din 03 noiembrie 2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanța, declarațiile martorilor P.M., P.A.C., P.E., A.M., declarațiile inculpatului. Partea vătămată a relatat că în seara zilei de 17 octombrie 2009, în jurul orei 2000, în timp ce se întorcea spre casă împreună cu martora P.M., l-au observat pe inculpatul B.A.I., alergând în fața lor.

Întrucât era întuneric, iar pe stradă nu se mai aflau alte persoane, martora i-a telefonat soțului său martorul P.A.C., rugându-l să iasă la poartă, deoarece cunoșteau că inculpatul este violent și a mai violat alte fete din localitate. Martora a intrat în locuință împreună cu soțul său, iar partea vătămată s-a îndreptat spre domiciliu. În momentul în care a intrat în curte, inculpatul, care stătea ascuns după poartă, a fovit-o cu palma peste cap, a înjurat-o și i-a pus mâna la gură, pentru a o determina să nu mai țipe, continuând să o lovească și spunându-i că dorește să întrețină cu ea un raport sexual. Partea vătămată a mai precizat că a început să țipe, iar inculpatul a amenința-o cu moartea, după care a luat-o în brațe împotriva voinței sale, ducând-o pe câmp în apropierea cimitirului turcesc din localitate, unde a continuat să o amenințe, cerându-i să se dezbrace.

Întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul a amenințat-o că o va bate și că o va obliga să întrețină acte sexuale orale și anale dacă nu va face ce spune el. De teamă, partea vătămată s-a dezbrăcat de pantaloni (doar de un crac) și de chilot, iar inculpatul a întreținut cu aceasta raport sexual normal. După întreținerea raportului sexual, inculpatul a condus-o la domiciliu, deși aceasta a refuzat, amenințând-o că, în cazul în care va spune că a violat-o, va intra în casă peste ea și peste familia ei, împreună cu frații săi. Susținerile părții vătămate sunt confirmate de raportul de constatare medico-legală din 03 noiembrie 2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanța, precum și de declarațiile martorilor P.M., P.A.C., P.E., A.M.

Astfel, din raportul de constatare medico-legală din 03 noiembrie 2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanța rezultă că partea vătămată a fost examinată la data de 17 octombrie 2009, constatându-se că aceasta a suferit leziuni traumatice la nivelul feței, care au putut fi produse prin lovire cu corp dur și prin compresiune digitală, necesitând pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, s-a constatat că a avut loc un raport sexual recent (3-4 ore). Martorii P.M., P.A.C. și A.M. au declarat că în seara de 17 octombrie 2009, în jurul orei 21 00 , partea vătămată a venit la domiciliul lor, fiind plină de noroi pe haine și având leziuni și sânge în zona feței. Martorii au precizat că partea vătămată plângea și era în stare de șoc, relatându-le că inculpatul a amenințat-o și a lovit-o, a dus-o cu forța pe un câmp în apropierea cimitirului turcesc, unde a violat-o.

Martora P.E., bunica părții vătămate, a arătat că în dimineața zilei de 18 octombrie 2009 partea vătămată i-a povestit că în seara de 17 octombrie 2009 a fost violată de către inculpat. Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul B.A.I. a declarat că în seara de 17 octombrie 2009 a întreținut un raport sexual cu partea vătămată, despre care cunoștea că are 13-14 ani, susținând că aceasta a fost de acord. Apărările inculpatului în sensul că nu a constrâns-o pe partea vătămată și nu a exercitat violențe asupra acesteia sunt însă contrazise de toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv raportul de constatare medico-legală din 03 noiembrie 2009 din care rezultă că partea vătămată a suferit leziuni la nivelul feței, ce au putut fi produse la data de 17 octombrie 2009 prin lovire cu corp dur și comprimare digitală și declarațiile martorilor P.M., P.A.C.

și A.M., care au declarat că partea vătămată prezenta leziuni la nivelul feței, era plină de sânge și de noroi, fiind în stare de șoc. Față de probele administrate în cauză instanța de fond a reținut că vinovăția inculpatului sub forma intenției directe a fost dovedită. În drept, fapta inculpatului B.A.I. care, la data de 17 octombrie 2009, prin întrebuințarea de violențe și amenințări, a constrâns-o pe partea vătămată F.E.E., în vârstă de 13 ani, să întrețină raport sexual normal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C. pen. Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a săvârșit infracțiunea din data de 17 octombrie 2009 după executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 305 din 25 septembrie 2003 a Judecătoriei Mangalia, definitivă prin Decizia penală nr. 1049/2003 a Curții de Apel Constanța, înainte de împlinirea termenului de reabilitare.

Pe cale de consecință, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. privind recidiva postexecutorie. La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului B.A.I. instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen.

Se va avea în vedere gradul foarte ridicat de pericol social care rezultă din atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc libertatea sexuală a persoanei, dreptul la integritate fizică și psihică, modalitatea și împrejurările de săvârșire a faptei, respectiv pe timp de noapte, prin întrebuințarea de violențe și amenințări, după o prealabilă urmărire a victimei, aflată la o vârstă fragedă, urmările produse, respectiv consecințele negative asupra dezvoltării fizice și psihice a minorei, leziunile fizice suferite de către aceasta, precum și persoana inculpatului, care este în vârstă de 32 de ani, are un copil minor, nu are ocupație și nici loc de muncă, fiind cunoscut cu antecedente penale.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta este recidivist și a suferit anterior mai multe condamnări pentru săvârșirea unei tentative de viol, a unei infracțiuni de viol în formă consumată și a unor alte in fracțiuni privitoare la viața sexuală, dovedind astfel perseverență infracțională și specializare în săvârșirea acestui gen de infracțiuni. Se va avea în vedere și atitudinea nesinceră manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, precum și atitudinea sa în raport de fapta săvârșită. Astfel se constată că acesta nu a manifestat nici un regret cu privire la comiterea faptei. De altfel, lipsa de compasiune față de partea vătămată rezultă și din apărările pe care inculpatul a încercat să le formuleze în faza de urmărire penală, precum și din faptul că după săvârșirea faptei, acesta a amenințat-o pe partea vătămată, precum și pe martora A.M., că îi va omorî familia când va ieși din penitenciar.

Cu privire la comportamentul inculpatului anterior săvârșirii prezentei infracțiuni, au relatat martorii A.M. și P.M., care au declarat că inculpatul este violent și că mai multe femei din localitate l-au reclamat că ar fi încercat să le violeze. Pentru aceste considerente, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 18 ani închisoare și interzicerea pe timp de 7 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - teza a II-a, b), d), e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, apreciind că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins numai printr-o atare dozare a pedepsei. La aplicarea pedepsei complementare instanța a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, care rezultă din mddalitatea și împrejurările de comitere a faptei, precum și din datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Cu privire la fapta din luna august 2009, se constată că nu a fost dovedită prin mijloacele de probă administrate în cauză. Susținerile părții vătămate în sensul că inculpatul a constrâns-o să întrețină raporturi sexuale și în luna august 2009 nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă. Deși în raportul de constatare medico-legală din 03 noiembrie 2009 se menționează că partea vătămată prezenta o deflorare veche, nu s-a putut preciza data, iar în cauză nu există alte acte medicale care să ateste un eventual act sexual săvârșit prin constrângere. Este de menționat că deși martorii P.M., A.M. și P.E.

au arătat că partea vătămată Ie-a spus că inculpatul a mai violat-o și în luna august 2009, aceștia cunosc aspectele relatate de la partea vătămată, iar în lipsa altor probe din care să rezulte că în luna august 2009 a avut loc un act sexual prin constrângere, în condițiile în care și inculpatul a negat săvârșirea faptei, arătând că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată doar la data de 17 octombrie 2009, nu se poate reține existența faptei. În consecință, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului B.A.I. pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C. pen. (fapta din luna august 2009). În temeiul art. 14 raportat la art. 346 alin. (1) C. proc.

pen. coroborat cu art. 998-999 C. civ. instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă F.E.E., prin reprezentant legal F.A. și a obligat inculpatul la plata către partea civilă, prin reprezentant legal, a sumei de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale, constatând că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale. Prin fapta ilicită săvârșită cu vinovăție la data de 17 octombrie 2009, inculpatul a cauzat părții civile un prejudiciu nepatrimonial incontestabil, consecință a suferințelor și traumelor fizice și psihice produse. Fapta inculpatului a avut consecințe negative asupra dezvoltării fizice și psihice a părții vătămate, aflată la o vârstă fragedă, cauzându-i în mod evident o traumă.

Partea vătămată a fost umilită, speriată și marcată de această experiență, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză. Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că suma de 15.000 lei reprezintă o justă și echitabilă reparație a prejudiciului moral. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul B.A.I. În esență, apelantul inculpat a susținut că nu a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat deoarece, întreținerea relațiilor - sexuale cu victima s-a făcut cu acordul acesteia, iar probatoriul pe baza căruia s-a reținut vinovăția sa este unul părtinitor părții vătămate. În concluzie, apelantul inculpat a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, urmare rejudecării să se dispună achitarea sa, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. Prin Decizia penală nr. 16/MP din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului. S-a dedus prevenția la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. A fost obligat apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Examinând sentința apelată, în lumina criticilor din apelul inculpatului, a probatoriului administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen., curtea de apel a constatat că este legală și temeinică iar apelul nefondat. Raportat la probatoriul administrat atât la urmărirea penală cât și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut o situație de fapt temeinică, ce a fost încadrată corect în drept, în prevederile art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

Așa cum a reținut și instanța de fond apărarea inculpatului B.A.I., potrivit căreia întreținerea de relații sexuale cu partea vătămată F.E.E., despre care cunoștea că are vârsta de 13 ani, s-a făcut cu acordul acesteia, este necorespunzătoare adevărului, fiind contrazisă de raportul de constatare medico - legală din 3 noiembrie 2009 al serviciului de Medicină Legală Constanța, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părții vătămate F.E.E. și declarațiile martorilor P.M., P.A.C., A.M. și P.E. Astfel, raportul de constatare medico - legală atestă că, la data examinării, 17 octombrie 2009, partea vătămată prezenta leziuni traumatice la nivelul feței și urmele unui raport sexual recent (3-4 ore), iar din declarațiile martorilor amintiți anterior și ale părții vătămate rezultă că inculpatul apelant a fost acela care i-a provocat leziunile părții vătămate pentru a-i înfrânge opoziția și a întreține relații sexuale cu aceasta.

În condițiile în care declarațiile părții vătămate sunt susținute de declarațiile martorilor și raportul de constatare medico legală, în mod temeinic au fost reținute ca exprimând adevărul. Chiar dacă martorii sunt persoane apropiate părții vătămate, veridicitatea declarațiilor lor este confirmată de celelalte probe cu care se coroborează, astfel că nu se poate susține cu temei că ar fi date "pro cauza" pentru a o favoriza pe partea vătămată. Susținerea apelantului inculpat, potrivit căreia a existat acordul părții vătămate la întreținerea de relații sexuale, pe lângă faptul că este contrazisă de probele menționate nu justifică leziunile produse părții vătămate și nici locația aleasă pentru consumarea respectivelor relații.

Pentru considerentele amintite, curtea a reținut că sunt neîntemeiate criticile din apelul inculpatului iar instanța de fond a înlăturat în mod judicios apărările acestuia. În condițiile în care vinovăția inculpatului - apelant B.A.I. a fost probată indubitabil, condamnarea acestuia pronunțată de instanța de fond, este temeinică și legală, neimpunându-se achitarea în legătură cu fapta din 17 octombrie 2009. Examinând din oficiu hotărâre a apelată, curtea a mai constatat că este legală și temeinică, inclusiv sub aspectul achitării inculpatului - apelant pentru fapta din luna august 2009, faptă ce nu a fost probată, în condițiile în care declarațiile părții vătămate nu au fost confirmate de alte probe.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.A.I., invocând cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și solicitând reindividualizarea pedepsei prin reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante judiciare. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare invocatjnalta Curte constată că recursul este fondat. Materialul probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și faza cercetării judecătorești a fost corect perceput și temeinic analizat de către instanțele de fond,respectiv apel, care au reținut ca fiind probată doar una dintre cele două fapte pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. În privința inculpatului,acesta a avut o atitudine oscilantă, în sensul că, deși inițial a recunoscut în esență fapta comisă la data de 17 octombrie 2009, ulterior a revenit și a susținut că partea vătămată ar fi fost de acord să întrețină un raport sexual cu el.

Declarațiile sale inițiale se coroborează însă cu celelalte mijloace de probă, respectiv declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați în cauză, ca și procesul-verbal de cercetare la fața locului. În ce privește individualizarea pedepsei.deși instanța de fond a avut în vedere atât circumstanțele în care s-a comis fapta, cât și pe cele ce țin de persoana inculpatului, a aplicat o pedeapsă excesiv de severă, care nu asigură un echilibru între funcțiile principale ale pedepsei, de constrângere și reeducare, înscrise în art. 52 C. pen. Fără îndoială că fapta comisă de inculpat este una gravă, aspect dedus atât din circumstanțele în care a fost săvârșită (în cursul nopții, asupra unei minore de 13 ani), cât și din datele ce caracterizează persoana inculpatului(recidivist postexecutoriu.cu alte două condamnări anterioare,de 5 ani și 6 luni, respectiv 5 ani închisoare pentru fapte de același gen).

Pe de altă parte, fiind vorba despre o persoană care a mai cunoscut rigorile legii penale,se impune aplicarea unei sancțiuni care să tindă la formarea unei noi atitudini față de valorile apărate de legejn condițiile în care pedepsele ce i-au fost aplicate anterior s-au dovedit insuficiente în planul reeducării sale. Această nouă sancțiune aplicată inculpatului trebuie să reflecte deci nu doar o proporționalitate cu circumstanțele în care fapta a fost comisă,ci și o anumită progresivitate prin raportare la pedepsele la care a fost anterior condamnat (chiar dacă circumstanțele particulare ale cauzelor nu au fost aceleași), astfel încât să nu reprezinte un exces de exemplaritate,detumând-i astfel rațiunea de a fi.

În fine, pedeapsa aplicată în concret inculpatului apare prea severă și în raport de constatarea că o sancțiune similară poate fi aplicată pentru o infracțiune contra vieții, săvârșită în formă consumată și de o anumită gravitate (ținând seama că limitele de pedeapsă în cazul infracțiunii comise de inculpat sunt comparabile cu cele prevăzute de legiuitor pentru infracțiunile contra vieții), fără însă ca împrejurările cauzei să justifice o asemenea corespondență. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că o pedeapsă de 15 ani închisoare reflectă în mod corespunzător circumstanțele reale și personale și asigură un echilibru între funcțiile pedepsei înscrise în art. 52 C. pen., sens în care recursul inculpatului va fi admis, hotărârile anterioare casate jar în limitele menționate anterior cauza va fi rejudecată conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.A.I. împotriva Deciziei penale nr. 16/MP din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Casează decizia recurată și în parte sentința penală nr. 82 din 5 martie 2010 a Tribunalului Constanța, secția penală și, rejudecând, reduce de la 18 ani închisoare la 15 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului B.A.I. pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) și alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 18 octombrie 2009, la 21 iulie 2010. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 iulie 2010.