ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1753/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 462 din 18

decembrie 2009, Tribunalul Constanța, în baza art. 197 alin. (2) lit. b)

1

și alin. (3) C. pen. a condamnat pe inculpata C.G. la pedeapsa de 10 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a doua, lit. b), d) și e) C. pen., după executarea pedepsei închisorii,

pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În baza art. 203 C. pen., a

condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a doua, lit. b), d)

și e) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea

infracțiunii de incest.

În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit.

b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatei C.G. pedeapsa cea mai

grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) și e) C. pen., după executarea

pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatei pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării preventive, începând

cu data de 7 iulie 2009 la zi.

În baza art. 350 raportat la art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive

a inculpatei.

În baza art. 139 C. proc. pen., a

respins cererea inculpatei privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării

preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondată.

În baza art. 26 C. pen., raportat la

art. 197 alin. (2) lit. b)

1

și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa de 10 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a doua, lit. b), d) și e) C. pen., după executarea pedepsei închisorii,

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la viol.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), d) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive,

începând cu data de 7 iulie 2009 la zi.

În baza art. 350 raportat la art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive

a inculpatului.

În baza art. 139 C. proc. pen., a

respins cererea inculpatului privind revocarea măsurii arestării preventive, ca

nefondată.

În baza art. 346 raportat la art. 14

și art. 17 C. proc. pen., a admis acțiunea civilă și a obligat în solidar, pe

inculpații C.G. și B.S. la plata sumei de 10.000 lei daune morale către partea

civilă C.T.A., prin reprezentant legal C.L.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

dispus confiscarea specială de la inculpatul B.S. a unei camere video marca

JVC, de culoare gris, model cu casetă video VHS tip „Mini DV”, depusă la Camera de corpuri delicte a Poliției Municipiului Constanța, în baza procesului verbal seria

D nr. 7858 din 29 iulie 2009.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că în noaptea de 5/6 iulie 2009, inculpata a

întreținut relații sexuale cu fiul său natural C.T.A., în vârstă de 6 ani, cu

ajutorul inculpatului B.S., în sarcina acestuia din urmă reținându-se și faptul

că a pus la dispoziția inculpatei o cameră video, pentru filmarea actelor sexuale,

caseta cu înregistrări fiind apoi ascunsă.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatei au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză, respectiv reclamația și declarația inculpatei C.G., procesele-verbale de

efectuare a percheziției domiciliare, însoțit de planșa foto, de identificare

și ridicare a bunurilor găsite, de transfer de pe video-camera pe suport

magnetic tip CD- DVD de vizionare a CD-ului, un plic ce conține CD-uri cu

imagini, planșa foto cu imagini ale actului sexual, raportul de constatare

medico-legală nr. 71/S din 24 iulie 2009 al SML Constanța, raportul de evaluare

psihologică a minorului, precum și declarațiile inculpaților.

Fiind audiată, în cursul urmăririi

penale, inculpata a recunoscut că a întreținut relații sexuale cu fiul ei, însă

s-a apărat spunând că a fost constrânsă de concubinul său, coinculpatul B.S. În

timpul cercetării judecătorești, aceasta a refuzat să dea declarații.

Curtea de Apel Constanța Secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 4/MP din

4 februarie 2010, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a

respins apelurile inculpaților C.G. și B.S., ambii deținuți în Penitenciarul

Poarta Albă, declarate împotriva sentinței penale nr. 462 din 18 decembrie 2009

pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 7462/118/2009.

În baza art. 353 alin. (1) pct. 1

1

C. proc. pen. cu referire la art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura

arestării preventive a inculpaților C.G. și B.S., pe timp de 60 de zile,

începând cu 4 februarie 2010.

În temeiul art. 381 alin. (1) C.

proc. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților arestul preventiv de

la 18 decembrie 2009 la 4 februarie 2010.

Împotriva sus-menționatei decizii,

inculpata C.G. a declarat recurs, solicitând, în principal, achitarea în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.,

arătând că a fost constrânsă fizic și moral de fostul concubin pentru a comite

infracțiunea, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 46 C. pen.

În acest sens, a susținut că sunt

declarațiile sale și ale martorilor care arăta că era amenințată și bătută în

mod repetat de concubin.

Nu în ultimul rând, a susținut că ea

a fost cea care s-a prezentat la sediul poliției și a sesizat organele de

poliție, iar martora V.M., arăta că a văzut-o cu vânătăi la ochi.

A mai susținut că în apel a

solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiune de corupție

sexuală și a lăsat la aprecierea instanței această solicitare.

Într-un ultim subsidiar, a solicitat

aplicarea dispozițiilor art. 74 – 76 C. pen. și reducerea pedepsei sub minimul

prevăzut de lege, având în vedere circumstanțele sale personale, respectiv

faptul că era o fire liniștită, fără antecedente penale, fiind singura din

familie care muncea.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată prin

prisma motivelor de recurs invocate de inculpată, Curtea constată că hotărârea

instanței de control judiciar prin care s-a menținut sentința instanței de

fond, este legală și temeinică, în acest sens, situația de fapt a fost bine

reținută, fiind corectă încadrarea juridică dată faptelor, pe deplin dovedită

vinovăția inculpatei, iar pedeapsa aplicată just individualizată, având în

vedere pericolul social deosebit al faptelor săvârșite și urmările

socio-psihologice foarte grave, toate acestea fiind susținute de ansamblul

materialului probator administrat în cauză.

Motivele de recurs invocate, sunt de

fapt reiterările apărărilor pe care inculpata le-a susținut, atât în fața

instanței de fond, cât și în apel, susțineri care nu pot fi primite.

Se reține în acest sens că în

declarațiile sale, inculpata a recunoscut că a comis faptele, dar fiind

obligată de concubinul său, tatăl copilului, coinculpatul B.S.

Analizând însă materialul probator

administrat în cauză, respectiv CD-ul și planșele foto, Curtea constată că așa

cum au reținut ambele instanțe, inculpata C.G. a întreținut relațiile sexuale

cu fiul ei minor fără a arăta ca o persoană ce ar fi săvârșit aceste fapte sub

imperiul vreunei amenințări sau temeri. Dimpotrivă, inculpata are momente când

zâmbește, vorbește cu copilul, îi arată ce trebuie să facă și nu este marcată

de faptul că fiul ei are rețineri, și chiar țipă de 2 ori, probabil de teamă,

în urma cerințelor sexuale ale acesteia.

În aceeași ordine de idei, Curtea

constată că după săvârșirea infracțiunilor, atât inculpata cât și concubinul

acesteia au tratat cu ușurință situația respectivă, încercând să se șantajeze

unul pe celălalt.

Mai mult decât atât, inculpata nu a

avut deloc atitudinea firească a unei mame, care să fie profund îngrijorată de

soarta copilului ei și de urmările morale pe care faptele sale le-ar fi putut

avea asupra psihicului copilului.

Față de cele ce preced, primul motiv

de recurs invocat, respectiv achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 a raportului la art. 10 lit. e) C. proc. pen., arătând că a fost constrânsă fizic și moral de

fostul concubin pentru a comite infracțiunea în cauză fiind incidente

dispozițiile art. 46 C. pen., se constată că nu are suport probator.

Cât privește cel de-al doilea motiv

invocat, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptelor de viol și de

incest în cea de corupție sexuală, Curtea constată că și acesta este nefondat.

Astfel, fără mai relua motivarea

instanței de apel prin care s-a respins această critică invocată și în fața

instanței de control judiciar, Curtea constată că în raport de toate probele

administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpatei C.G. date în cursul

urmăririi penale, coroborate cu fotografiile aflate la filele 37 – 45 dosar

urmărire penală, procesul verbal de vizionare a CD-ului, cu declarațiile

minorului și ale coinculpatului B.S., în mod corect ambele instanțe au reținut

că faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de

viol și incest, aflate în concurs real și nu pe cele ale infracțiunii de

corupție sexuală, prevăzută și pedepsită de art. 202 C. pen.

În ceea ce privește individualizarea

judiciară a pedepsei, instanța de fond și cea de control judiciar au avut în

vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de

pericol social sporit al faptelor apreciat în concret, împrejurările în care

acestea au fost săvârșite, consecințele lor în raport cu persoana și vârsta

părții vătămate, respectiv fiul său minor în vârstă de 6 ani, precum și

circumstanțele personale ale inculpatei, faptul că aceasta este necunoscută cu

antecedente penale, precum și conduita procesuală a inculpatei, astfel încât se

constată că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, corespunzând

scopului educativ – preventiv prevăzut de art. 52 C. pen. și nu se impune

redozarea acesteia.

Ca atare, după verificarea cauzei și

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și a dispozițiilor potrivit dispozitivului

prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata

C.G. împotriva deciziei penale nr. 4/MP din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul reținerii și arestării preventive de la 7 iulie 2009 la 4

mai 2010.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.