ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4627/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Botoșani sub nr. 1846 din 13 mai 1998 reclamantul T.S.I. a chemat în

judecată Comuna Ștefănești prin primar și Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Botoșani, pentru a fi obligați să-i

plătească 2.884.696.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor mobile și

imobile ce au aparținut tatălui său S.I., decedat la 25 septembrie 1978, bunuri

confiscate prin sentința penală nr. 800/1958 a Tribunalului Militar Iași de

condamnare la 10 ani închisoare și 5 ani degradare civică pentru infracțiunea

de uneltire contra ordinii sociale, precum și daune morale în sumă de

500.000.000 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat, că este fiul adoptiv și unic moștenitor legal al defunctului S.I., iar

prin Decizia penală nr. 1288 din 23 mai 1997 Curtea Supremă de Justiție, secția

penală, a casat sentința penală nr .800/1958 a Tribunalului militar de mare

unitate Iași precum și decizia nr. 359 din 11 februarie 1959 a Tribunalului

militar al regiunii a II–a militară colegiul de recurs și l-a achitat pe

autorul S.I. pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, înlăturând

și pedeapsa complimentară de confiscare a averii. Nemaiexistând măsura

confiscării averii, reclamantul s-a considerat îndreptățit să solicite

repararea întregului prejudiciu moral și material cauzat și a invocat ca temei

de drept art. 998 C. civ. și art. 504 C. proc. pen.

În cauză a intervenit în interes

propriu C.M. care a cerut să i se recunoască dreptul de proprietate asupra

construcției cu 5 camere în suprafață de 146,36 mp situată în comuna Ștefănești

județul Botoșani, achiziționată de la stat în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr. 276 din 2 august 1997.

Prin sentința civilă nr. 26 din 22

martie 2000 Tribunalul Botoșani, secția civilă, a admis în parte acțiunea în

contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pe care l-a

obligat să plătească 449.659.266 lei despăgubiri în echivalent bănesc pentru

bunurile mobile și imobile confiscate și care nu pot fi restituite în natură

conform celor specificate în dispozitiv; a dispus restituirea în natură, în

proprietatea reclamantului a bunurilor imobile situate în comuna Ștefănești

conform dispozitivului și expertizei tehnice H; a respins acțiunea față de

pârâta comuna Ștefănești prin primar pentru lipsa calității procesuale pasive;

a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de C.M.; a respins

celelalte pretenții ale reclamantului privind daunele morale și materiale.

Curtea de Apel Suceava secția civilă

prin decizia nr. 35 din 16 iulie 2001 a admis apelul reclamantului și a

schimbat sentința civilă nr. 26 din 22 martie 2000 a Tribunalului Botoșani în

sensul că a majorat cuantumul despăgubirilor acordate pentru bunurile mobile și

imobile confiscate care nu pot fi restituite în natură, la suma de 725.210.246

lei. Au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice și intervenientul C.M.

Recursul declarat de Ministerul

Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Botoșani împotriva menționatei decizii, a fost

admis de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 4517 din

11 decembrie 2002, decizia a fost casată, iar cauza fost trimisă la aceeași

instanță pentru rejudecarea apelurilor, reținându-se că instanța nu a examinat

nici unul din motivele de apel invocate de acest apelant-pârât.

În rejudecare Curtea de Apel

Suceava, secția civilă, a reînregistrat dosarul la nr. 3277/2003 și a pronunțat

decizia nr. 82 din 8 octombrie 2003 prin care: a admis apelul reclamantului

împotriva sentinței civile nr. 26 din 22 martie 2003 a Tribunalului Botoșani pe

care a schimbat-o în parte în sensul că a modificat valoarea despăgubirilor în

echivalent bănesc acordat pentru bunurile mobile și imobile confiscate care nu

pot fi restituite în natură, la suma de 725.210.246 lei în loc de 449.659.266

lei; a respins ca nefondate apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice și de intervenientul C.M.; a obligat pe Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice să plătească apelantului reclamant T.S.I. suma de

28.251.700 lei cheltuieli de judecată din toate instanțele; a menținut

celelalte dispoziții ale sentinței.

D.G.F.P. Botoșani în numele

Ministerului Finanțelor Publice pentru pârâtul Statul Român a declarat recurs

împotriva deciziei și a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A

susținut că în mod greșit instanța a acordat despăgubiri, pentru bunurile care

nu au fost confiscate, deci nu au fost preluate de stat nefiind trecute în procesul-verbal

de sechestru asigurător și în procesul-verbal de preluare și a obligat statul

la plata unei valori mai mari doar pe baza afirmației reclamantului sau

declarațiilor martorilor. S-a mai susținut, că nu s-a precizat în decizie

componența cheltuielilor de judecată.

Recursul nu este fondat.

După cum rezultă din actele și

lucrările dosarului părțile nu au solicitat administrarea de noi probe cu

ocazia rejudecării, fiind reexaminat probatoriul din primul ciclu procesual.

Recurentul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor reprezentat de D.G.F.P. Botoșani, în apel și recurs a

criticat hotărârile pronunțate în special sub aspectul cuantumului

despăgubirilor acordate reclamantului pentru bunurile mobile și imobile care nu

pot fi restituite în natură susținând pe de o parte, că nu s-a făcut dovada

preluării acestora, iar pe de altă parte pentru lipsa elementelor de evaluare a

lor.

Pentru executarea măsurii

complementare a confiscării totale a averii autorului reclamantului dispusă

prin sentința penală nr. 800/1958 a Tribunalului militar Iași, s-a instituit

sechestrul asigurator pe bunurile mobile și imobile ce au aparținut acestuia,

iar la 2 martie 1959 executorul judecătoresc a procedat la indicarea și

predarea către fostul Comitet executiv al Sfatului popular Ștefănești. În

procesele-verbale încheiate au fost enumerate imobilele, casă cu anexe

gospodărești, terenul aferent și afectarea acestuia precum și câteva din

bunurile mobile ale gospodăriei.

Existența bunurilor casnice descrise

de reclamant, a fost dovedită cu proba testimonială administrată în cauză. În

întâmpinarea formulată la instanța de fond, Primăria Ștefănești a arătat, că la

data condamnării și respectiv executării măsurii confiscării, părinții

reclamantului dispuneau de o mare avere, iar martorii audiați au declarat în

acest sens, pe baza unor constatări directe, personale, martorul semnatar al

procesului-verbal de confiscare confirmând preluarea bunurilor de către stat.

Evaluarea a fost efectuată de cele

trei expertize efectuate la instanța de fond pe baza elementelor furnizate de

părți și a probelor aflate la dosar. În apel s-au efectuat suplimente de

expertiză la cererea reclamantului.

Cele trei expertize efectuate la

fond, precum și suplimentele efectuate în apel au fost înaintate de instanțe

tuturor părților din proces inclusiv recurentului-pârât, în vederea efectuării

eventualelor obiecțiuni, dar acesta nu a depus nici un fel de obiecțiuni.

În atare situație, motivele invocate

de pârât nu pot fi reținute, soluția pronunțată de Curtea de Apel Suceava,

fiind legală și temeinică.

Cu referire la cuantumul

cheltuielilor de judecată acordate reclamantului pentru toate fazele

procesuale, s-a avut în vedere decontul de cheltuieli cu anexele aflate la

dosarul nr. 3277/2003 al Curții de Apel Suceava.

În consecință, față de

considerentele menționate, recursul declarat de D.G.F.P. Botoșani în numele

Ministerului Finanțelor Publice pentru pârâtul Statul Român, urmează să fie

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de D.G.F.P. Botoșani în numele Ministerului Finanțelor Publice pentru

pârâtul Statul Român, împotriva deciziei nr. 82 din 8 octombrie 2003 a Curții

de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2005.