ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3619/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea formulată la data de 1 septembrie 2003, modificată

ulterior, reclamanta S.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta P.G., constatarea

nulității absolute a contractului de întreținere și uzufruct autentificat sub

nr. 1318 din 7 noiembrie 1997 la Biroul notarilor publici asociați F., de către

notar public A.C., prin care reclamanta a transmis către pârâtă și soțul

acesteia P.D. nuda proprietate a imobilului aparținând acesteia situat în

Brăila prețul de 8.000.000 lei, convertit în obligația de întreținere a

reclamantei și a numitului L.C. până la încetarea acestora din viață,

întreținere constând în cheltuieli cu asigurarea hranei și asistență medicală

inclusiv procurarea de medicamente pentru tratament ambulatoriu permanent.

Invocând prevederile art. 966 C.

civ. „obligația ... fondată pe o cauză falsă ... nu poate avea nici un efect”

reclamanta a susținut că „ ... principalul motiv pentru care a încheiat acest

contract a fost reconstrucția imobilului sau măcar renovarea lui, fiind în

pericol de autodemolare” (f 44), iar nu obligația de întreținere prevăzută în

contract.

Pârâta a infirmat existența

obligației verbale amintite solicitând examinarea validității convenției numai

în raport cu mențiunile ce privesc declarațiile părților făcute în fața agentului

instrumentator inserate în contract. În acest sens s-a arătat că a fost

respinsă anterior, irevocabil, acțiunea având ca obiect rezoluțiunea/rezilierea

contractului de întreținere și uzufruct între părți, fără ca reclamanta să facă

referire în cadrul acesteia și la obligația afirmată prin cererea actuală.

Judecătoria Brăila prin sentința

civilă nr. 1684 din 14 aprilie 2004, având în vedere exclusiv situația în fapt

și motivarea în drept pe care reclamanta le-a invocat cu ocazia modificării

cererii anterior dezbaterilor judiciare în cauză, a respins acțiunea ca

nefondată.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a motivat că în raport cu prevederile art. 967 C. civ. „convenția este

valabilă, cu toate că, cauza nu este expresă. Cauza este prezumată până la

dovada contrarie”. Aceste prezumții

juris tantum

privind existența și

valabilitatea cauzei având ca motiv determinant întreținerea recurentei iar nu

repararea imobilului menționată în contractul autentic încheiat între părți, nu

au fost răsturnate de reclamantă în condițiile restrictive de probațiune prevăzute

de art. 1174 și art. 1191 alin. (2) și (3) C. civ., care fac inadmisibilă în

acest sens dovada cu martori, astfel cum s-a solicitat în speță.

Curtea de Apel Galați, secția civilă

prin decizia civilă nr. 1417/A din 8 noiembrie 2004 a respins ca nefondat

apelul reclamantei.

Prin recursul de față reclamanta

invocă aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reținând

motivele din apel privind neexaminarea excepției dreptului la acțiune și

refuzul nejustificat al instanțelor anterioare de a-i încuviința dovada cu

martori, apreciind-se că în acest mod nu a fost soluționat fondul cauzei.

Recursul este nefondat.

Excepția prescripției dreptului la

acțiune a fost invocată de pârâtă, iar examinarea acesteia în căile de atac

formulate de reclamantă încalcă principiul

non reformatio in pejus

prevăzut de art. 292 alin. (2) C. proc. civ. (fiind și lipsă de interes în

raport cu poziția procesuală a reclamantei astfel cum în mod corect s-a reținut

și în apel).

Cauza este falsă când există eroare asupra motivului determinant (care

este tocmai scopul ..–cum se pretinde și de reclamanta în speță). Falsitatea

cauzei atrage nulitatea relativă a actului juridic civil.

În aceste condiții, chiar dacă

pentru motivul arătat reclamanta a cerut în mod greșit constatarea nulității

absolute, răsturnarea prezumției de valabilitate a cauzei din

instrumentum

probationis

nu putea fi făcută de reclamantă decât în condițiile

restrictive prevăzute de art. 1174 și art. 1191 alin. (2) și (3) C. civ. arătate

în hotărârea primei instanțe. Dovada cu martori este inadmisibilă în cauză

lipsind și înscrisurile care să ateste o situație contrară.

Mențiunile făcute în actul juridic

autentic de agentul instrumentator, astfel încât respingerea cererii ca

nefondată este justificată.

În consecință recursul în cauză se

va respinge ca nefondat în baza art. 812 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de S.C.

împotriva deciziei civile nr. 1417/A din 18 noiembrie 2004 a Curții de Apel

Galați, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.