ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3155/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5 octombrie

2001 reclamanta J.D. a chemat în judecată pe pârâtele B.E. și D.G.C. cerând să

se dispună partajarea averii rămasă după defunctul J.I., decedat la data de 23

mai 2001, cu ultimul domiciliu în comuna Soiman, județul Prahova.

În cauză a formulat cerere de intervenție

în interes propriu Z.R., fosta soție a defunctului susținând în esență că

bunurile succesorale au fost dobândite în timpul căsătoriei sale cu J.I. ori în

timpul concubinajului caz în care impune respingerea acțiunii.

Prin încheierea din 21 februarie 2002

Judecătoria Vălenii de Munte a constatat deschisă succesiunea defunctului J.G.I.,

decedat la 20 mai 2001, a stabilit moștenitorii și cotele succesorale care li

se cuvin precum și compunerea masei succesorale (activ și pasiv succesoral) și

a dispus efectuarea unor expertize tehnice de specialitate în vederea evaluării

bunurilor succesorale și alcătuirii loturilor.

Împotriva acestei încheieri a declarat

apel, intervenienta și pârâta D.G. susținând că masa succesorală nu este cea

stabilită de judecătorie.

Prin decizia civilă nr. 1045 din 26 iulie

2002 Tribunalul Prahova a respins apelurile ca nefondate.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs intervenienta și pârâtele B.E. și D.G.C. invocând incidența art. 304

pct. 9 și 10 C. proc. civ.

În recurs, s-a depus certificatul de

grefă nr. 2376/2002 emis la 2 octombrie 2002 de Judecătoria Vălenii de Munte

prin care se certifică existența pe rolul acestei instanțe, a unui proces având

ca obiect cererea prin care reclamanta Z.R. a solicitat ca în contradictoriu cu

pârâții B.E., D.G. și J.D. să se dispună partajarea bunurilor dobândite

împreună cu J.I. în timpul căsătoriei și concubinajului, (depunându-se totodată

și o copie a cererii de chemare în judecată, filele 11,13).

Prin încheierea de ședință din 10

septembrie 2003 Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, față de împrejurarea de

fapt arătată, în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. a dispus suspendarea

judecății recursului.

Reclamanta J.D. a formulat la data de 26

noiembrie 2003 cerere de redeschidere a judecății, susținând că se impune

continuarea judecății și cu mențiunea că în dosarul nr. 2376/2002 și

Judecătoria Vălenii de Munte a dispus suspendarea judecății până la

soluționarea cauzei deduse judecății în acest proces, depunând în dovedire un

nou certificat de grefă nr. 2376/2002 (fila 86).

Prin încheierea din 12 ianuarie 2004

Curtea de Apel Ploiești, în conformitate cu dispozițiile art. 244 pct. 1 C.

proc. civ. a dispus suspendarea judecății până la soluționarea irevocabilă a

dosarului nr. 2376/2002 al Judecătoriei Vălenii de Munte cu motivarea că prima

instanță a fost investită numai cu o cerere de partaj succesoral și nu și cu o

cerere de partaj bunuri comune referitoare la succesiune.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta J.D. invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului, reclamanta

susține, în esență, că în mod nelegal, Curtea de Apel Ploiești a suspendat

judecata recursului deși nu erau date condițiile legale și reiterează stadiul

judecății celor două procese.

Analizând recursul, Înalta Curte constată

că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art. 244 pct. 1 C.

proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii, atârnă

în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul

altei judecăți.

Potrivit dispoziției legale menționate

instanța nu este obligată să suspende judecata iar pentru ca dispoziția legală

menționată să fie incidentă este necesar ca problema de a cărei dezlegare

depinde soluția din proces, să facă obiectul numai a unui alt proces în curs de

soluționare și să nu facă și obiectul aceluiași proces în care se dispune

măsura suspendării.

Or în speță, prima instanță a fost

investită cu soluționarea unei cereri de partaj succesoral după defunctul J.I.

decedat la 23 mai 2001.

În cauză, la termenul de judecată din 29

noiembrie 2001 a intervenit în interes propriu Z.R., fosta soție a defunctului,

care a solicitat instanței să constate că bunurile indicate în cererea de

chemare în judecată au fost dobândite în timpul căsătoriei și concubinajului cu

defunctul său soț (căsătorie desfăcută prin divorț prin sentința civilă nr. 916

din 12 mai 1983 a Judecătoriei Vălenii de Munte); cerere pe care instanțele au

obligația să o analizeze și să o soluționeze în acest proces.

În calitatea sa de intervenient în

interes propriu, Z.R. are poziția procesuală a reclamantului iar, din cuprinsul

cererii sale (denumită impropriu „întâmpinare”, fila 26 fond, rezultă că

aceasta a intervenit în proces pentru a-și valorifica drepturile codevălmașe

ori coindivize asupra unor bunuri din masa succesorală.

Așa fiind, promovarea ulterior în cursul

anului 2002 de către intervenientă a unei noi cereri de chemare în judecată

prin care invocă aceleași drepturi ca și cele care fac obiectul cererii de

intervenție formulată în prezenta cauză nu constituie o chestiune prejudicială

în sensul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

Ca atare, cum instanța de recurs, a

întrerupt cursul judecății fără existența unui motiv temeinic, Înalta Curte,

urmează a admite recursul, a casa încheierea recurată și a trimite cauza

aceleiași instanțe pentru continuarea judecății recursului.

Față de situația ivită, instanțele de

fond urmează a analiza incidența art. 164 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta J.D.

împotriva încheierii din 12 ianuarie 2004 (dosar nr. 7516/2002) a Curții de

Apel Ploiești, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași

instanță pentru continuarea judecății.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20

aprilie 2005.