ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3155/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 5 octombrie 2001 reclamanta J.D. a chemat în judecată pe pârâtele B.E. și D.G.C. cerând să se dispună partajarea averii rămasă după defunctul J.I., decedat la data de 23 mai 2001, cu ultimul domiciliu în comuna Soiman, județul Prahova. În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu Z.R., fosta soție a defunctului susținând în esență că bunurile succesorale au fost dobândite în timpul căsătoriei sale cu J.I. ori în timpul concubinajului caz în care impune respingerea acțiunii.

Prin încheierea din 21 februarie 2002 Judecătoria Vălenii de Munte a constatat deschisă succesiunea defunctului J.G.I., decedat la 20 mai 2001, a stabilit moștenitorii și cotele succesorale care li se cuvin precum și compunerea masei succesorale (activ și pasiv succesoral) și a dispus efectuarea unor expertize tehnice de specialitate în vederea evaluării bunurilor succesorale și alcătuirii loturilor. Împotriva acestei încheieri a declarat apel, intervenienta și pârâta D.G. susținând că masa succesorală nu este cea stabilită de judecătorie. Prin decizia civilă nr. 1045 din 26 iulie 2002 Tribunalul Prahova a respins apelurile ca nefondate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs intervenienta și pârâtele B.E.

și D.G.C. invocând incidența art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. În recurs, s-a depus certificatul de grefă nr. 2376/2002 emis la 2 octombrie 2002 de Judecătoria Vălenii de Munte prin care se certifică existența pe rolul acestei instanțe, a unui proces având ca obiect cererea prin care reclamanta Z.R. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții B.E., D.G. și J.D. să se dispună partajarea bunurilor dobândite împreună cu J.I. în timpul căsătoriei și concubinajului, (depunându-se totodată și o copie a cererii de chemare în judecată, filele 11,13). Prin încheierea de ședință din 10 septembrie 2003 Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, față de împrejurarea de fapt arătată, în baza art. 244 pct. 1 C. proc.

civ. a dispus suspendarea judecății recursului. Reclamanta J.D. a formulat la data de 26 noiembrie 2003 cerere de redeschidere a judecății, susținând că se impune continuarea judecății și cu mențiunea că în dosarul nr. 2376/2002 și Judecătoria Vălenii de Munte a dispus suspendarea judecății până la soluționarea cauzei deduse judecății în acest proces, depunând în dovedire un nou certificat de grefă nr. 2376/2002 (fila 86). Prin încheierea din 12 ianuarie 2004 Curtea de Apel Ploiești, în conformitate cu dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecății până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 2376/2002 al Judecătoriei Vălenii de Munte cu motivarea că prima instanță a fost investită numai cu o cerere de partaj succesoral și nu și cu o cerere de partaj bunuri comune referitoare la succesiune.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta J.D. invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, reclamanta susține, în esență, că în mod nelegal, Curtea de Apel Ploiești a suspendat judecata recursului deși nu erau date condițiile legale și reiterează stadiul judecății celor două procese. Analizând recursul, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente: În drept, potrivit art. 244 pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii, atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul altei judecăți.

Potrivit dispoziției legale menționate instanța nu este obligată să suspende judecata iar pentru ca dispoziția legală menționată să fie incidentă este necesar ca problema de a cărei dezlegare depinde soluția din proces, să facă obiectul numai a unui alt proces în curs de soluționare și să nu facă și obiectul aceluiași proces în care se dispune măsura suspendării. Or în speță, prima instanță a fost investită cu soluționarea unei cereri de partaj succesoral după defunctul J.I.

decedat la 23 mai 2001. În cauză, la termenul de judecată din 29 noiembrie 2001 a intervenit în interes propriu Z.R., fosta soție a defunctului, care a solicitat instanței să constate că bunurile indicate în cererea de chemare în judecată au fost dobândite în timpul căsătoriei și concubinajului cu defunctul său soț (căsătorie desfăcută prin divorț prin sentința civilă nr. 916 din 12 mai 1983 a Judecătoriei Vălenii de Munte); cerere pe care instanțele au obligația să o analizeze și să o soluționeze în acest proces. În calitatea sa de intervenient în interes propriu, Z.R. are poziția procesuală a reclamantului iar, din cuprinsul cererii sale (denumită impropriu „întâmpinare”, fila 26 fond, rezultă că aceasta a intervenit în proces pentru a-și valorifica drepturile codevălmașe ori coindivize asupra unor bunuri din masa succesorală.

Așa fiind, promovarea ulterior în cursul anului 2002 de către intervenientă a unei noi cereri de chemare în judecată prin care invocă aceleași drepturi ca și cele care fac obiectul cererii de intervenție formulată în prezenta cauză nu constituie o chestiune prejudicială în sensul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. Ca atare, cum instanța de recurs, a întrerupt cursul judecății fără existența unui motiv temeinic, Înalta Curte, urmează a admite recursul, a casa încheierea recurată și a trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății recursului. Față de situația ivită, instanțele de fond urmează a analiza incidența art. 164 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta J.D. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2004 (dosar nr. 7516/2002) a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 aprilie 2005.