ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 845/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1263/

F din 7 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, s-a admis

cererea de contopire formulată de condamnatul

A.S.R.

și în baza art. 449 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., raportat la art. 36 alin. (1) C. proc. pen., a contopit

pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 141 din 30

ianuarie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, cu pedeapsa de 2

ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1127 din 20 noiembrie 2003 a

Tribunalului București, secția I penală, condamnatul având de executat 5 ani

închisoare, sporită cu 6 luni, în final 5 ani și 6 luni închisoare, cu

aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C.

proc. pen., a scăzut din pedeapsă perioada deja executată din 12 octombrie 2001

(o zi), de la 20 aprilie 1996 la 5 iulie 1996 și de la 8 iulie 2003 la zi.

A anulat mandatele de

executare și a dispus emiterea unui nou mandat.

A menținut celelalte

dispoziții ale hotărârii penale menționate.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a considerat că faptele pentru care petentului i s-a aplicat

pedepsele de 5 ani și 2 ani închisoare sunt concurente, apreciind că pentru

reeducarea sa este necesară aplicarea unui spor în raport de natura și

gravitatea faptelor reținute în sarcina acestuia.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul, nemotivat în scris, solicitând personal și prin

avocat înlăturarea sporului de contopire.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 816 din 8 noiembrie 2004, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de condamnatul

A.S.R. împotriva sentinței penale

nr. 1263 din 7 octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală.

Nemulțumit și de această

hotărâre, în termenul legal, condamnatul a declarat recurs reluând motivul invocat

prin apel, respectiv a cerut a fi înlăturat sporul de pedeapsă, ce apreciază că

nu trebuia aplicat.

Recursul este nefondat.

Examinându-se actele

dosarului, se reține că sporul de 6 luni aplicat recurentului, în cadrul

operației de contopire a unor pedepse pentru săvârșirea unor infracțiuni

concurente, nu numai că se justifică dar reprezintă și limita minimă prevăzută

de lege.

Acest spor de sancțiune se

justifică față de natura și gravitatea faptelor comise (deținere și traficare

de droguri), dar și în raport de pericolul social al condamnatului și care

perseverează în comiterea acestui gen de infracțiuni, fiind și recidivist după

o anterioară condamnare [(potrivit art. 37 lit. a) C. pen.)] cu suspendare.

Așa fiind, și văzând că deși

s-a avut în vedere și starea de sănătate a recurentului (răni la picioare) s-a

dispus suspendarea pedepsei anterioare, acesta a comis noi fapte deosebit de

grave, sporul minim de pedeapsă, temeinic și legal s-a aplicat și în același

timp, se impune a fi menținut.

În raport de cele analizate,

hotărârea atacată va fi menținută, ca temeinică și legală, iar recursul va fi

respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Se vor aplica și prevederile

art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul A.S.R. împotriva deciziei penale nr. 816 din 8

noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 februarie 2005.