ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 845/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1263/ F din 7 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, s-a admis cererea de contopire formulată de condamnatul A.S.R. și în baza art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 36 alin. (1) C. proc. pen., a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 141 din 30 ianuarie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1127 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, condamnatul având de executat 5 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în final 5 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. proc. pen., a scăzut din pedeapsă perioada deja executată din 12 octombrie 2001 (o zi), de la 20 aprilie 1996 la 5 iulie 1996 și de la 8 iulie 2003 la zi. A anulat mandatele de executare și a dispus emiterea unui nou mandat. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii penale menționate. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a considerat că faptele pentru care petentului i s-a aplicat pedepsele de 5 ani și 2 ani închisoare sunt concurente, apreciind că pentru reeducarea sa este necesară aplicarea unui spor în raport de natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina acestuia. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, nemotivat în scris, solicitând personal și prin avocat înlăturarea sporului de contopire.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 816 din 8 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A.S.R. împotriva sentinței penale nr. 1263 din 7 octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, condamnatul a declarat recurs reluând motivul invocat prin apel, respectiv a cerut a fi înlăturat sporul de pedeapsă, ce apreciază că nu trebuia aplicat. Recursul este nefondat. Examinându-se actele dosarului, se reține că sporul de 6 luni aplicat recurentului, în cadrul operației de contopire a unor pedepse pentru săvârșirea unor infracțiuni concurente, nu numai că se justifică dar reprezintă și limita minimă prevăzută de lege.

Acest spor de sancțiune se justifică față de natura și gravitatea faptelor comise (deținere și traficare de droguri), dar și în raport de pericolul social al condamnatului și care perseverează în comiterea acestui gen de infracțiuni, fiind și recidivist după o anterioară condamnare [(potrivit art. 37 lit. a) C. pen.)] cu suspendare. Așa fiind, și văzând că deși s-a avut în vedere și starea de sănătate a recurentului (răni la picioare) s-a dispus suspendarea pedepsei anterioare, acesta a comis noi fapte deosebit de grave, sporul minim de pedeapsă, temeinic și legal s-a aplicat și în același timp, se impune a fi menținut. În raport de cele analizate, hotărârea atacată va fi menținută, ca temeinică și legală, iar recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.S.R. împotriva deciziei penale nr. 816 din 8 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2005.