ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4386/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 124

din 29 ianuarie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost

respinsă cererea de contopire formulată de condamnatul C.L.

Prin cererea formulată, condamnatul

a solicitat contopirea pedepselor aplicate, prin sentința penală nr. 707 din 2

noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, cu

restul rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 250 din 4 noiembrie 1977, pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală.

A motivat instanța de fond

că prin sentința penală nr. 702/2001 a Tribunalului București, secția a II-a

penală, pedepsele de câte 8 ani închisoare au fost contopite cu restul

neexecutat de 4 ani 11 luni și 20 zile din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 250/1997 a Tribunalului București, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 4251/1999 a Curții Supreme de Justiție.

Apelul declarat de condamnat

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 183

din 15 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală.

Împotriva acestor hotărâri a

declarat recurs condamnatul, fără să-l motiveze.

Recursul declarat de

condamnat nu este fondat.

Temeiul juridic al acțiunii

formulate de condamnat îl reprezintă dispozițiile art. 449 C. proc. pen., care

stabilesc că pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în

executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza

unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații:

a) concursul de infracțiuni; b) recidiva; c) acte care intră în conținutul

aceleiași infracțiuni.

Corect instanța de fond a

apreciat că sus numitul condamnat nu poate beneficia de modificarea pedepsei ce

o are de executat întrucât, nu se află în nici una dintre situațiile prevăzute

de art. 449 C. proc. pen., iar pe de altă parte contopirea pedepselor

solicitate, s-a efectuat cu ocazia judecării când s-a pronunțat sentința penală

nr. 707 din 2 noiembrie 2001 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 3790/2002 a Curții Supreme de Justiție.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat

de condamnat.

Recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.L., împotriva deciziei penale nr. 183 din 15 martie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

septembrie 2004.