ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2585/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1122 din 14

septembrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 449 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., a admis cererea de contopire a pedepselor formulată

de petentul I.V.C. și în consecință:

- a descontopit pedeapsa rezultantă

de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1218 din 19 august 2003

pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 61 din 14 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, în pedepsele componente pe care le-a repus în

individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 8 ani închisoare,

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208

alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) și alin. (2) lit. h) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- pedeapsa de 7 ani închisoare,

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută

de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i)

și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- pedeapsa de 7 ani închisoare

aplicată, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat,

prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit.

a), g) și i) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- pedeapsa de 8 ani închisoare,

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208

alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (1) lit. b) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- a descontopit pedeapsa rezultantă

de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1125 din 21 noiembrie 2002

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 1678 din 25 martie 2004 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în pedepsele componente pe care le-a repus în

individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 15 ani închisoare și 7

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la trafic de droguri de

mare risc în forma continuată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 4 din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. b) C. pen.;

- pedeapsa de 5 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 2202 din 30 octombrie 2001, pronunțată de

Judecătoria sectorului 1 București rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1003

din 27 mai 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1) – art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen.

În temeiul art. 36 alin. (2) C. pen.,

a contopit pedepsele de mai sus, astfel cum au fost repuse în individualitatea

lor, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 142 din 22

ianuarie 2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, rămasă definitivă

prin neapelare, la data de 20 februarie 2004, pentru săvârșirea infracțiunii de

furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) și

i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., astfel încât în temeiul art. 33

C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., condamnatul va executa pedeapsa

cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare pe care a sporit-o cu 2 ani

închisoare, în final urmând a executa pedeapsa de 17 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen.,

cu referire la art. 66 C. pen., a menținut alături de pedeapsa rezultantă, de

17 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 7 ani după executarea

pedepsei închisorii, aplicată prin sentința penală nr. 1125 din 21 noiembrie 2002

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 1678 din 25 martie 2004 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție.

În temeiul art. 71 C. pen., a

interzis inculpatului exercitarea drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 88 C. pen., combinat

cu art. 36 alin. (3) C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă de 17 ani

închisoare perioada deja executată de la 04 mai 2001 la zi.

În temeiul art. 35 alin. (4) C. pen.,

a menținut următoarele măsuri de siguranță: măsura de siguranță prevăzută de art.

118 lit. b) C. pen., constând în confiscarea unei foarfeci de tăiat tablă tip

„gură de lup”, un levier, trei șurubelnițe, o lanternă și un diamant de tăiat

geamuri, aplicată prin sentința penală nr. 2202/2001 a Judecătoriei sectorului

1 București, măsură de siguranță a confiscării speciale prevăzute de art. 118 lit.

b) C. pen., constând în confiscarea unei bormașini manuale și a unei pânze

bomfaier, aplicată prin sentința penală nr. 142/2004 a Judecătoriei sectorului

6 București, măsurile de siguranță prevăzute de art. 118 lit. d) C. pen.,

constând în confiscarea sumelor de 100 dolari S.U.A. și 1.150.000 lei și,

respectiv, prevăzute de art. 118 lit. b) C. pen., constând în confiscarea unui

ciocănel folosit la comiterea faptei, aplicată prin sentința penală nr. 1218/2003

a Judecătoriei sectorului 6 București.

A dispus anularea mandatelor de

executare a pedepsei nr. 322 din 20 februarie 2004 și nr. 2324 din 20 ianuarie 2004

emise de Judecătoria sectorului6 București, nr. 1529 din 08 aprilie 2004 emis

de Tribunalul București, secția I penală, și nr. 5494 din 03 iunie 2002 emis de

Judecătoria sectorului 1 București și emiterea unui nou mandat de executare

pentru pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare aplicată în prezenta cauză.

În temeiul art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul,

verificând data la care au fost săvârșite toate infracțiunile pentru care

petentul I.V.C. a fost condamnat prin sentințele penale nr. 1218/2003 a

Judecătoriei sector 6 București, nr. 142/2004 a aceleiași instanțe, nr. 1125/2002

a Tribunalului București, secția a II-a penală, și nr. 2202/2001 a Judecătoriei

sectorului 1 București, prin raportare la data rămânerii definitive a fiecăreia

dintre aceste sentințe penale, a constatat că aceste fapte au fost săvârșite

mai înainte ca petentul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre

ele, astfel încât acestea se află în concurs real potrivit art. 33 lit. a) C.

pen.

Având în vedere faptul că, astfel

cum rezultă din fișa de cazier judiciar petentul condamnat a desfășurat o

bogată activitate infracțională, dovedind o perseverență remarcabilă în

nesocotirea valorilor sociale ocrotite de lege, iar pe de altă parte

împrejurarea că infracțiunile comise și pentru care s-a solicitat contopirea

pedepselor prezintă un grad ridicat de pericol social tribunalul a apreciat

absolut necesară pentru reeducarea condamnatului, aplicarea unui spor de

pedeapsă de 2 ani închisoare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul I.V.C., arătând că în mod nejustificat, în urma

contopirii instanța de fond a aplicat un spor de pedeapsă de 2 ani închisoare,

apreciind că pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare este suficient de aspră

și aptă să-i asigure reeducarea, solicitând înlăturarea sporului de 2 ani.

Prin decizia penală nr. 88 din 9

februarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat împotriva sentinței penale sus

menționate.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, sub

aspectul sporului de pedeapsă pe care îl consideră nejustificat.

Examinând decizia recurată prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C.

proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Astfel, instanța de fond a stabilit

în mod corect că faptele pentru care recurentului i s-au aplicat pedepse cu

închisoare prin cele 4 hotărâri judecătorești rămase definitive sunt concurente

și a dispus contopirea acestora în pedeapsa cea mai grea, respectiv 15 ani

închisoare, aplicând totodată un spor de 2 ani închisoare în raport cu

activitatea infracțională intensă desfășurată de condamnat și cu gradul de

pericol social ridicat al infracțiunilor comise de acesta, soluție ce a fost

menținută de instanța de apel.

Curtea, examinând fișa de cazier

judiciar a condamnatului, mai constată că, anterior condamnărilor ce au făcut

obiectul contopirii în prezentul dosar, acesta a mai fost internat de 3 ori în

S.S.M.R. și a mai fost condamnat prin alte 2 hotărâri judecătorești pentru

infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, astfel că sporul de 2 ani

închisoare, aplicat de instanța de fond și menținut de instanța de apel, este

pe deplin justificat față de perseverența infracțională deosebită a

condamnatului și periculozitatea socială a acestuia.

Pentru aceste considerente, având în

vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare

din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge recursul formulat de condamnat ca nefondat.

Conform dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul – condamnat va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de condamnatul I.V.C. împotriva deciziei penale nr. 88 din 9 februarie 2006 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 aprilie 2006.