ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2585/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1122 din 14 septembrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul I.V.C.

și în consecință: - a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1218 din 19 august 2003 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 61 din 14 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează: - pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) și alin. (2) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- a descontopit pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1125 din 21 noiembrie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1678 din 25 martie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează: - pedeapsa de 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc în forma continuată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. b) C. pen.; - pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2202 din 30 octombrie 2001, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1003 din 27 mai 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 36 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 142 din 22 ianuarie 2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, rămasă definitivă prin neapelare, la data de 20 februarie 2004, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., astfel încât în temeiul art. 33 C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., condamnatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare, în final urmând a executa pedeapsa de 17 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 66 C. pen., a menținut alături de pedeapsa rezultantă, de 17 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei închisorii, aplicată prin sentința penală nr. 1125 din 21 noiembrie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1678 din 25 martie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 88 C. pen., combinat cu art. 36 alin. (3) C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare perioada deja executată de la 04 mai 2001 la zi. În temeiul art. 35 alin. (4) C. pen., a menținut următoarele măsuri de siguranță: măsura de siguranță prevăzută de art. 118 lit. b) C. pen., constând în confiscarea unei foarfeci de tăiat tablă tip „gură de lup”, un levier, trei șurubelnițe, o lanternă și un diamant de tăiat geamuri, aplicată prin sentința penală nr. 2202/2001 a Judecătoriei sectorului 1 București, măsură de siguranță a confiscării speciale prevăzute de art. 118 lit. b) C. pen., constând în confiscarea unei bormașini manuale și a unei pânze bomfaier, aplicată prin sentința penală nr. 142/2004 a Judecătoriei sectorului 6 București, măsurile de siguranță prevăzute de art. 118 lit. d) C. pen., constând în confiscarea sumelor de 100 dolari S.U.A.

și 1.150.000 lei și, respectiv, prevăzute de art. 118 lit. b) C. pen., constând în confiscarea unui ciocănel folosit la comiterea faptei, aplicată prin sentința penală nr. 1218/2003 a Judecătoriei sectorului 6 București. A dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei nr. 322 din 20 februarie 2004 și nr. 2324 din 20 ianuarie 2004 emise de Judecătoria sectorului6 București, nr. 1529 din 08 aprilie 2004 emis de Tribunalul București, secția I penală, și nr. 5494 din 03 iunie 2002 emis de Judecătoria sectorului 1 București și emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare aplicată în prezenta cauză. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul, verificând data la care au fost săvârșite toate infracțiunile pentru care petentul I.V.C. a fost condamnat prin sentințele penale nr. 1218/2003 a Judecătoriei sector 6 București, nr. 142/2004 a aceleiași instanțe, nr. 1125/2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și nr. 2202/2001 a Judecătoriei sectorului 1 București, prin raportare la data rămânerii definitive a fiecăreia dintre aceste sentințe penale, a constatat că aceste fapte au fost săvârșite mai înainte ca petentul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, astfel încât acestea se află în concurs real potrivit art. 33 lit. a) C. pen.

Având în vedere faptul că, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar petentul condamnat a desfășurat o bogată activitate infracțională, dovedind o perseverență remarcabilă în nesocotirea valorilor sociale ocrotite de lege, iar pe de altă parte împrejurarea că infracțiunile comise și pentru care s-a solicitat contopirea pedepselor prezintă un grad ridicat de pericol social tribunalul a apreciat absolut necesară pentru reeducarea condamnatului, aplicarea unui spor de pedeapsă de 2 ani închisoare. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul I.V.C., arătând că în mod nejustificat, în urma contopirii instanța de fond a aplicat un spor de pedeapsă de 2 ani închisoare, apreciind că pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare este suficient de aspră și aptă să-i asigure reeducarea, solicitând înlăturarea sporului de 2 ani.

Prin decizia penală nr. 88 din 9 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat împotriva sentinței penale sus menționate. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul sporului de pedeapsă pe care îl consideră nejustificat. Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Astfel, instanța de fond a stabilit în mod corect că faptele pentru care recurentului i s-au aplicat pedepse cu închisoare prin cele 4 hotărâri judecătorești rămase definitive sunt concurente și a dispus contopirea acestora în pedeapsa cea mai grea, respectiv 15 ani închisoare, aplicând totodată un spor de 2 ani închisoare în raport cu activitatea infracțională intensă desfășurată de condamnat și cu gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise de acesta, soluție ce a fost menținută de instanța de apel. Curtea, examinând fișa de cazier judiciar a condamnatului, mai constată că, anterior condamnărilor ce au făcut obiectul contopirii în prezentul dosar, acesta a mai fost internat de 3 ori în S.S.M.R.

și a mai fost condamnat prin alte 2 hotărâri judecătorești pentru infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, astfel că sporul de 2 ani închisoare, aplicat de instanța de fond și menținut de instanța de apel, este pe deplin justificat față de perseverența infracțională deosebită a condamnatului și periculozitatea socială a acestuia. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de condamnat ca nefondat. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul – condamnat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.V.C. împotriva deciziei penale nr. 88 din 9 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2006.