ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 830/2005

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului,

constată următoarele:

Tribunalul Arad, prin

sentința penală nr. 307/2004, condamnă pe inculpatul L.B.P. la 14 ani de

închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de omor,

prevăzută de art. 174, cu aplicarea art. 37 lit. b) și a art. 71 C. pen.

Inculpatul este menținut în

stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă, de la

26 decembrie 2003 până la zi.

El este obligat la

13.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Instanța reține, în esență,

că, în noaptea de 24 decembrie 2003, inculpatul a avut o altercație cu numitul

H.I. (48 ani), pe care l-a ucis, lovindu-l, în mod repetat, cu o scândură,

peste cap.

Inculpatul declară apel,

cerând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de

moarte, deoarece nu a intenționat să suprime viața victimei.

Curtea de Apel Timișoara,

prin decizia penală nr. 426 din 8 decembrie 2004, respinge, ca nefondat, apelul

și îl obligă pe apelant la 900.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Inculpatul declară recurs,

reiterând cererea din apel, la care adaugă că, dacă nu i se recalifică fapta,

să i se reducă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de omor.

Recursul este nefondat.

Prima instanță reține corect

situația de fapt, pe care o califică corespunzător și dozează just pedeapsa

aplicată, ținând seama de toate criteriile de individualizare, prevăzute de

art. 72 din C. pen.

Actul medico – legal,

întocmit în cauză, conchide că moartea, violentă, a victimei s-a datorat

hemoragiei meningo – cerebrale și dilacerării cerebrale, concomitente unui

traumatism cranio – cerebral, cu factură de boltă craniană iradiată la bază,

leziuni produse prin lovire activă, repetată, cu un corp dur.

Or, lovind, în mod repetat,

victima, într-o zonă vitală, cu scândura și cu mare intensitate, evident că

inculpatul a prevăzut moartea acesteia, rezultat pe care, chiar, dacă nu l-a

dorit, l-a acceptat.

Nu sunt temeiuri de reducere

a pedepsei.

Fapta inculpatului este

gravă.

El a mai fost condamnat,

pentru vătămare corporală și tâlhărie, la pedepse variind între 3 ani și 6 ani

de închisoare, antecedente care atestă că, pentru reeducarea lui, este nevoie

de un timp mai îndelungat.

Din oficiu, nu se constată

motive de casare care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută, prin

respingerea recursului, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul L.B.P. împotriva deciziei penale nr.

426/ A din 8 decembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 26 decembrie 2003

la 4 februarie 2005.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 februarie 2005.