ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 54/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 267

din 13 iulie 2004 a Tribunalului Bihor, inculpatul K.F. a fost condamnat la 16

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și

art. 175 lit. c) C. pen.

Totodată, tribunalul a

menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 21 mai 2003 la zi, a respins cererea de despăgubiri formulată

de partea civilă I.H. și a obligat pe inculpat la 15.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

S-a reținut în fapt că,

inculpatul și soția sa, victima K.B. obișnuiau să consume băuturi alcoolice pe

fondul cărora se certau, iar inculpatul o lovea.

În ziua de 20 mai 2003, după

ce a luat pensia, victima a plecat la un magazin și la întoarcere pentru că nu

a putut justifica cheltuirea sumei de 500.000 lei, a fost lovită de inculpat cu

o stinghie din lemn în zona capului, repetat, producându-i un traumatism

cranio-cerebral acut deschis cu fractură de boltă și bază craniană cu consecința

morții prin hemoragie și contuzie meningo-cerebrală.

Prin decizia penală nr. 230

din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel Oradea, s-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii

inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele din apel și anume a solicitat

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte,

prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu a urmărit moartea victimei și

reducerea pedepsei prin reținerea unor circumstanțe atenuante, temeiuri de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17 C. proc. pen.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele

întemeindu-se pe probele administrate au stabilit și reținut, corect, starea de

fapt și vinovăția inculpatului și, de asemenea, au dat o corespunzătoare

încadrare juridică faptei penale comise.

Sub acest din urmă aspect,

inculpatul a lovit victima în zona capului, cu un obiect din lemn, în mod

repetat și cu intensitate, producându-i un traumatism cu fractură de boltă și

bază craniană, astfel că a prevăzut posibilitatea producerii morții și a

acceptat această posibilitate, deci a acționat cu intenția de omor, astfel că

încadrarea juridică reținută este corectă.

Referitor la pedeapsă,

instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii

comise, cât și al persoanei inculpatului care a împiedicat anunțarea medicului

pentru a-i acorda victimei asistență medicală, astfel că pedeapsa stabilită,

orientată spre limita minimă prevăzută de lege, este necesară pentru reeducarea

sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni.

În consecință, urmează a se

respinge recursul declarat de inculpat și a fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat.

Din pedeapsă se va deduce

durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul K.F. împotriva deciziei penale nr.

230/ A din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel Oradea.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 21 mai 2003 la 5 ianuarie 2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 ianuarie 2005.