ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 54/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 267 din 13 iulie 2004 a Tribunalului Bihor, inculpatul K.F. a fost condamnat la 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen. Totodată, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 21 mai 2003 la zi, a respins cererea de despăgubiri formulată de partea civilă I.H. și a obligat pe inculpat la 15.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut în fapt că, inculpatul și soția sa, victima K.B.

obișnuiau să consume băuturi alcoolice pe fondul cărora se certau, iar inculpatul o lovea. În ziua de 20 mai 2003, după ce a luat pensia, victima a plecat la un magazin și la întoarcere pentru că nu a putut justifica cheltuirea sumei de 500.000 lei, a fost lovită de inculpat cu o stinghie din lemn în zona capului, repetat, producându-i un traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractură de boltă și bază craniană cu consecința morții prin hemoragie și contuzie meningo-cerebrală. Prin decizia penală nr. 230 din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel Oradea, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele din apel și anume a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu a urmărit moartea victimei și reducerea pedepsei prin reținerea unor circumstanțe atenuante, temeiuri de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 17 C. proc. pen. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele întemeindu-se pe probele administrate au stabilit și reținut, corect, starea de fapt și vinovăția inculpatului și, de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.

Sub acest din urmă aspect, inculpatul a lovit victima în zona capului, cu un obiect din lemn, în mod repetat și cu intensitate, producându-i un traumatism cu fractură de boltă și bază craniană, astfel că a prevăzut posibilitatea producerii morții și a acceptat această posibilitate, deci a acționat cu intenția de omor, astfel că încadrarea juridică reținută este corectă. Referitor la pedeapsă, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii comise, cât și al persoanei inculpatului care a împiedicat anunțarea medicului pentru a-i acorda victimei asistență medicală, astfel că pedeapsa stabilită, orientată spre limita minimă prevăzută de lege, este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni.

În consecință, urmează a se respinge recursul declarat de inculpat și a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.F. împotriva deciziei penale nr. 230/ A din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel Oradea. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 21 mai 2003 la 5 ianuarie 2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 ianuarie 2005.