ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 783/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 119 din 6 mai 2004 a Tribunalului Suceava, inculpatul N.I. a fost condamnat la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.A. 48.000.000 lei daune materiale, 50.000.000 lei daune morale și 5.000.000 lei cheltuieli judiciare, părții civile Spitalul de Urgență Județean Suceava 7.396.346 lei, cu dobânda legală, precum și la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut în fapt că, între inculpatul N.I. și victima C.G. exista o stare conflictuală mai veche, generată de victimă care se considera proprietară pe o suprafață de 46 arii dintr-un corp mai mare de 66 arii, situată în tarlaua C. din extravilanul comunei Drăgoiești, stabilindu-se pe cale judecătorească în anul 2001 că proprietar este inculpatul.

Relațiile tensionate au continuat, iar în ziua de 8 august 2003, când inculpatul s-a deplasat în acel teren cu o combină pentru recoltarea culturii de ovăz, a fost împiedicat de victimă, aceasta cosind câteva brazde din recoltă și proferând insulte și amenințări la adresa inculpatului. Această atitudine a victimei a creat inculpatului o stare de tulburare, astfel că s-a dus la victimă și a lovit-o cu o furcă peste brațe, cap și torace, producându-i un traumatism cranio-cerebral, plagă contuză parietală stânga, contuzie toraco-abdominală stângă și ruptură renală. Fiind internată în spital, s-a practicat laparatomie exploratorie, nefrectomie, hemostază, lavaj, refacerea peretelui; evoluția postoperatorie, inițial favorabilă, este grevată ulterior de apariția unei insuficiențe renale acute, victima decedând la 15 august 2003 prin stop cardio-respirator.

Prin raportul medico-legal s-a stabilit că moartea a fost violentă și s-a datorat unei pneumonii acute, complicație a unui politraumatism cranio-cerebral, toracic, lombar și membre pe fond de cardiomegalie și distrofie renală. Prin decizia penală nr. 277 din 4 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și partea civilă C.A., s-a desființat parțial sentința, în sensul că s-a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și s-a majorat pedeapsa la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) și b) C. pen.

și a despăgubirilor la 58.000.000 lei daune materiale și la 100.000.000 lei daune morale. Totodată, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.I., reținând că în raport de zonele anatomice vizate, obiectul cu care a lovit și intensitatea loviturilor, inculpatul a acționat cu intenție de omor, iar atitudinea victimei, care l-a împiedicat pe inculpat să-și recolteze cultura de pe teren, constituie o circumstanță atenuantă în sensul prevederilor art. 74 C. pen. Împotriva deciziei penale menționate a declarat recurs inculpatul, care prin apărătorul său a solicitat a se reține că a acționat în stare de legitimă apărare, în sensul art. 44 C. pen. și a fi astfel achitat, a se schimba încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu a acționat cu intenția de omor, iar în subsidiar a se reține circumstanța legală a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

și a reduce pedeapsa și cuantumul despăgubirilor civile, temeiuri de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12, 14, 17 și 17 1 și 18 C. proc. pen. Recursul declarat de inculpat este fondat numai pentru motivul referitor la nereținerea circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Din examinarea deciziei pronunțate în cauză, rezultă că instanța de apel, întemeindu-se pe probele administrate în cauză a stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și de asemenea, a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise. După cum s-a arătat cu ocazia expunerii stării de fapt, inculpatul enervat de victimă s-a deplasat pe terenul său și îl împiedică să-și recolteze cu o combină închiriată, cultura de ovăz și mai mult a început să cosească ovăzul, să-l înjure și amenințe, a lovit-o cu o furcă în zona capului și toracelui.

Prin urmare, inculpatul nu s-a aflat în fața unui atac material, direct și imediat care să-i pună în pericol grav, persoana sau drepturile sale, în sensul prevederilor art. 44 alin. (2) C. pen. și deci nu s-a aflat în stare de legitimă apărare cum a solicitat. Referitor la încadrarea juridică a faptei comise, critica inculpatului nu este întemeiată, întrucât în raport de obiectul cu care a lovit victima (o furcă, aptă de a produce consecințe deosebite), zonele vitale vizate (cap și torace) și intensitatea loviturilor (care au produs traumatisme grave, cu consecința rupturii renală), se conchide, că a acționat cu intenția chiar indirectă, de a ucide, prevăzând posibilitatea survenirii morții victimei și acceptând un astfel de rezultat.

Este întemeiată însă critica inculpatului cu privire la aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. Sub acest aspect, este de necontestat că inițiatoarea conflictului cu inculpatul a fost victima, care și ulterior clarificării dreptului de proprietate în favoarea inculpatului a avut o atitudine șicanatorie, culminând cu fapta acesteia de a ocupa terenul, de a-l împiedica pe inculpat să-și recolteze cultura pentru care venise cu o combină închiriată și mai mult a cosit câteva brazde de ovăz, cu o coasă, conduită ce a creat în psihicul inculpatului o puternică stare de tulburare sub influența căreia a lovit-o cu o furcă. Prin urmare, fără temei, instanța de apel, deși reține în fapt această stare, nu îi atribuie efectele de circumstanță atenuantă, legală a provocării, în sensul prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.

Ca atare, sub acest aspect, se va admite recursul declarat de inculpat și prin aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., i se va aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, cu reducerea corespunzătoare, în raport de gradul de culpă (1/2) și a despăgubirilor la care a fost obligat. Totodată, se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 277 din 4 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 119 din 6 mai 2004 a Tribunalului Suceava numai cu privire la neaplicarea art. 73 lit. b) C. pen., și la cuantumul despăgubirilor civile, și rejudecând, În baza art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74 – art. 76 C. pen., condamnă pe inculpat la 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Reduce cuantumul despăgubirilor civile către partea civilă C.A., la sumele de 24.000.000 lei daune materiale și 50.000.000 lei daune morale precum și 3.698.173 lei către partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Suceava.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2005.