ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4144/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 81 din 1

martie 2006, pronunțată de Tribunalul Suceava, a fost condamnat inculpatul R.I.V.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și 175 lit.

i) C. pen., la pedeapsa de 20 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

S-a dedus din pedeapsă arestul

preventiv de la 16 septembrie 2005 la zi și s-a menținut starea de arest a

acestuia.

Inculpatul a fost obligat să

plătească moștenitorilor victimei sumele de 2.500 RON daune materiale și 2.500

RON daune morale.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut în esență următoarele:

Victima C.C. care avea peste 70 de

ani, îl cunoștea pe inculpat fiind vecini, iar ocazional se întâlneau în

special pentru a consuma împreună băutură.

În după-amiaza zilei de 30 august

2005, inculpatul R.I.V. a consumat băuturi alcoolice la un bar din localitate,

împreună cu un prieten, după care, a luat de acasă calul cu căruța, cu intenția

de a aduce iarbă de pe câmp. Când a ajuns în dreptul magazinului ce aparține

lui L.C., unde era de serviciu vânzătoarea T.E., inculpatul s-a întâlnit cu

victima C.C., după care, împreună cu acesta a băut bere, iar după un timp,

ambii au plecat cu căruța pe câmp pentru a lua iarbă cosită.

Pe drum în timp ce se aflau în zona

imașului comunal din comuna Drăgușani, pe fondul consumului de alcool,

inculpatul s-a luat la ceartă cu C.C. și a început să-l lovească cu pumnii și

cu picioarele în zona pieptului și a capului, după care, i-a legat mâinile la

spate cu o sârmă pe care a găsit-o în căruță și l-a aruncat de pe podul de

peste pârâul B.P., în albia acestuia.

Victima a căzut de la o înălțime de

2,5 metri, cadavrul acesteia fiind găsit în seara zilei de 3 septembrie 2005.

A doua zi după ce inculpatul a aflat

că a fost descoperit cadavrul victimei, a părăsit domiciliul fiind găsit de

poliție numai după ce a fost dat în urmărire generală.

După efectuarea necropsiei

cadavrului de către S.M.L. Suceava, s-a stabilit că moartea victimei s-a

datorat insuficienței cardio-respiratorii acute instalată ca urmare a asfixiei

mecanice prin sufocare și comprimarea corpului între două planuri dure

(genunchi și sol). S-a mai arătat în actul medico-legal că, leziunile s-au

putut produce prin lovire, sufocare, comprimare și proiectarea corpului pe o

suprafață dură (albia râului).

Inculpatul a recunoscut și regretat

comiterea faptelor, declarând că le-a comis pe fondul consumului de alcool.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul solicitând reducerea pedepsei.

Curtea de Apel Suceava, reținând că

pedeapsa a fost just individualizată, prin decizia penală nr. 159 din 8 mai

2006, a respins, ca nefondat, apelul iar inculpatul a fost obligat la cheltuieli

judiciare către stat.

Împotriva deciziei în termen legal a

declarat recurs inculpatul care a reiterat cererea din apel solicitând

reducerea pedepsei pe care o consideră prea aspră.

Examinând recursul declarat de

inculpatul R.I.V. împotriva deciziei instanței de apel, în raport de motivele

invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta.

Se apreciază că prima instanță și

instanța de apel au făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare a

pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, la stabilirea pedepsei de 20

ani închisoare, a ținut cont de limitele de pedeapsă prevăzute de textul

încriminator, de gradul de pericol social al faptei comise, agravat de circumstanțele

reale ale comiterii ei, respectiv în loc public, pe drumul comunal, inculpatul

a lovit victima cu pumnii și cu picioarele în zona pieptului și a capului, după

care i-a legat mâinile la spate cu o sârmă pentru a o împiedica să se apere,

apoi a aruncat-o în albia râului în speranța că nu va fi găsită prea curând,

ceea ce s-a și întâmplat. Au fost avute în vedre și circumstanțele personale

ale inculpatului care s-a sustras de la urmărirea penală, fiind reținut după ce

a fost dat în urmărire generală, are antecedente penale, a comis fapta după ce consumase

o cantitate apreciabilă de alcool.

În raport cu cele menționate și

neconstatându-se nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca

din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că decizia atacată este temeinică și legală sub toate aspectele.

Față de aceste considerente urmează

ca recursul inculpatului R.I.V. să fie respins, ca nefondat, în conformitate cu

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la

16 septembrie 2005 la 28 iunie 2006.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.I.V. împotriva deciziei penale nr. 159 din 8 mai 2006

a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 16 septembrie la

28 iunie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de

100 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărătorul din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 iunie 2006.