ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4144/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 81 din 1 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Suceava, a fost condamnat inculpatul R.I.V. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 20 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. S-a dedus din pedeapsă arestul preventiv de la 16 septembrie 2005 la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia. Inculpatul a fost obligat să plătească moștenitorilor victimei sumele de 2.500 RON daune materiale și 2.500 RON daune morale. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele: Victima C.C.

care avea peste 70 de ani, îl cunoștea pe inculpat fiind vecini, iar ocazional se întâlneau în special pentru a consuma împreună băutură. În după-amiaza zilei de 30 august 2005, inculpatul R.I.V. a consumat băuturi alcoolice la un bar din localitate, împreună cu un prieten, după care, a luat de acasă calul cu căruța, cu intenția de a aduce iarbă de pe câmp. Când a ajuns în dreptul magazinului ce aparține lui L.C., unde era de serviciu vânzătoarea T.E., inculpatul s-a întâlnit cu victima C.C., după care, împreună cu acesta a băut bere, iar după un timp, ambii au plecat cu căruța pe câmp pentru a lua iarbă cosită. Pe drum în timp ce se aflau în zona imașului comunal din comuna Drăgușani, pe fondul consumului de alcool, inculpatul s-a luat la ceartă cu C.C.

și a început să-l lovească cu pumnii și cu picioarele în zona pieptului și a capului, după care, i-a legat mâinile la spate cu o sârmă pe care a găsit-o în căruță și l-a aruncat de pe podul de peste pârâul B.P., în albia acestuia. Victima a căzut de la o înălțime de 2,5 metri, cadavrul acesteia fiind găsit în seara zilei de 3 septembrie 2005. A doua zi după ce inculpatul a aflat că a fost descoperit cadavrul victimei, a părăsit domiciliul fiind găsit de poliție numai după ce a fost dat în urmărire generală. După efectuarea necropsiei cadavrului de către S.M.L. Suceava, s-a stabilit că moartea victimei s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute instalată ca urmare a asfixiei mecanice prin sufocare și comprimarea corpului între două planuri dure (genunchi și sol).

S-a mai arătat în actul medico-legal că, leziunile s-au putut produce prin lovire, sufocare, comprimare și proiectarea corpului pe o suprafață dură (albia râului). Inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptelor, declarând că le-a comis pe fondul consumului de alcool. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul solicitând reducerea pedepsei. Curtea de Apel Suceava, reținând că pedeapsa a fost just individualizată, prin decizia penală nr. 159 din 8 mai 2006, a respins, ca nefondat, apelul iar inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva deciziei în termen legal a declarat recurs inculpatul care a reiterat cererea din apel solicitând reducerea pedepsei pe care o consideră prea aspră.

Examinând recursul declarat de inculpatul R.I.V. împotriva deciziei instanței de apel, în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Se apreciază că prima instanță și instanța de apel au făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, la stabilirea pedepsei de 20 ani închisoare, a ținut cont de limitele de pedeapsă prevăzute de textul încriminator, de gradul de pericol social al faptei comise, agravat de circumstanțele reale ale comiterii ei, respectiv în loc public, pe drumul comunal, inculpatul a lovit victima cu pumnii și cu picioarele în zona pieptului și a capului, după care i-a legat mâinile la spate cu o sârmă pentru a o împiedica să se apere, apoi a aruncat-o în albia râului în speranța că nu va fi găsită prea curând, ceea ce s-a și întâmplat. Au fost avute în vedre și circumstanțele personale ale inculpatului care s-a sustras de la urmărirea penală, fiind reținut după ce a fost dat în urmărire generală, are antecedente penale, a comis fapta după ce consumase o cantitate apreciabilă de alcool.

În raport cu cele menționate și neconstatându-se nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că decizia atacată este temeinică și legală sub toate aspectele. Față de aceste considerente urmează ca recursul inculpatului R.I.V. să fie respins, ca nefondat, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 16 septembrie 2005 la 28 iunie 2006. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I.V. împotriva deciziei penale nr. 159 din 8 mai 2006 a Curții de Apel Suceava. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 16 septembrie la 28 iunie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2006.