ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 628/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 227 din 21 octombrie 2003, Tribunalul Maramureș a condamnat pe inculpatul T.S.V. , la 17 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) din același cod. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Pe latură civilă, în baza dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părților civile V.S. și V.M.A. suma de 10.500.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 27 iulie 2003, inculpatul, însoțit de prietenul lui G.I.S., consumau alcool pe un teren din satul Borșa, unde avea loc „Sărbătoarea Berii”, el ajungând în stare de ebrietate. În acest context, inculpatul întâlnindu-se cu V.F., a continuat să bea și cu acesta, la un moment dat între ei având loc o ceartă, soldată cu injurii și scuipături, motiv pentru care el s-a hotărât să-i dea o lecție. Ca atare, s-a dus la domiciliul lui S.N. și fără acceptul acestuia, a luat un cuțit și împreună cu prietenul lui, s-a reîntors pe terenul unde continua „Sărbătoarea Berii”. Căutându-l prin mulțime pe V.F., inculpatul, atunci când l-a găsit, i-a înfipt cuțitul în piept, decesul victimei având loc instantaneu.

În ziua următoare, inculpatul s-a predat organelor abilitate. Raportul de expertiză medico-legală (autopsie), a înscris că moartea lui V.F. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne masive, post-plagă transfixiantă hemitorace stâng cu secțiune tegumentară, pătrundere în ventricolul stâng prin peretele anterior, traversare de sept interventricular și orpire în ventricolul drept. S-a mai reținut că poziția agresorului a fost față în față cu victima. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate. Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 267 din 18 noiembrie 2003 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Inculpatul a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de apel, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., respectiv s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată, în raport de prevederile art. 72 C. pen. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Din examinarea lucrărilor cauzei, se reține că aplicând inculpatului pedeapsa de 17 ani închisoare, orientată deci spre minimul prevăzut de textul incriminator instanța, a avut în vedere pericolul social deosebit de ridicat al faptei, aceasta aducând atingere vieții, valoare importantă apărată de legea penală, împrejurările în care ea a fost săvârșită, în fapt fără ca victima să fie avut contribuție, dar, semnificativ, și persoana făptuitorului, sincer pe parcursul fazelor procesului penal. Dispunerea executării pedepsei în regim de privare de libertate este în măsură să realizeze și scopul, așa cum prevede art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., el va fi respins. Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S.V., împotriva deciziei penale nr. 267 din 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel Cluj. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 iulie 2003, la 3 februarie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2004.