ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5024/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 251 din 24

iunie 2004, Tribunalul Botoșani, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul S.C.

prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor, prevăzută de art.

174 C. pen., în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și art.

175 lit. i) C. pen., la 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A menținut starea de arest și a

dedus durata reținerii și arestării preventive de la 1 septembrie 2003, la zi.

S-a luat act că în cauză nu există

constituire de parte civilă.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Victima P.C. a trăit în concubinaj

cu martora D.D. și, împreună cu fiul acesteia D.C.D., au locuit într-o casă din

comuna Frumușica, județul Botoșani.

În aceeași curte, dar într-o altă

casă, au locuit inculpatul S.C. și concubina acestuia D.M., fiica concubinei

victimei.

Pe fondul consumului de băuturi

alcoolice, între inculpatul S.C. și victima P.C. existau frecvente certuri,

victima spunându-i de mai multe ori inculpatului să plece de la casa lui și

să-l lase în pace.

În ziua de 30 august 2003, în jurul

orelor 12,00, victima a plecat să facă țuică la cazanul de fabricat rachiu, de

la marginea satului Rădeni.

Mai târziu, în cursul aceleiași zile

inculpatul S.C. și martorul D.C.D. au plecat cu căruța lui I.A. să ducă lemne

la cazan. Cu ei au luat și două topoare cu care au tăiat lemnele ce urmau să

fie folosite la fabricarea rachiului.

Inculpatul și martorul D.C.D. au

stat la cazan, până în jurul orelor 18,00, după care au luat topoarele și, pe

jos, au pornit spre casă.

Pe imașul de la marginea satului

inculpatul i-a propus martorului să rămână acolo, să aștepte și victima, fără

să-i spună de ce.

Nu după mult timp a sosit și victima

P.C.

Inculpatul i-a reproșat că a stat

prea mult la cazan și a început s-o lovească cu pumnii și picioarele, iar după

ce victima a căzut i-a aplicat mai multe lovituri cu cele două topoare.

Inculpatul a luat topoarele și

însoțit de martorul D.C.D. s-a îndreptat spre casă. Pe drum inculpatul i-a spus

martorului să nu povestească la nimeni cele întâmplate, promițându-i drept

recompensă o sumă de bani.

După ce a ajuns acasă inculpatului

i-a venit ideea să plece din localitate, spunându-i martorului D.C.D. să-l

însoțească până la Botoșani, iar apoi să plece cu trenul din țară, pentru a nu

fi găsiți de organele de poliție.

Martorul a acceptat propunerea

inculpatului și, în aceeași seară au plecat pe jos până în satul N. Bălcescu,

de unde cu un autobuz, pe care era taxator martorul A.C., au plecat în

municipiul Botoșani, iar în timpul nopții au dormit în autogară.

A doua zi inculpatul i-a propus

martorului să se întoarcă la domiciliu, pentru că nu are bani să cumpere bilete

de călătorie. Cu același microbuz au mers până în satul N. Bălcescu, de unde,

pe jos, au plecat către casă.

În dimineața zilei de 31 august

2003, victima a fost găsită decedată în locul unde a fost lovită de inculpat.

Cu ocazia necropsiei, pe corpul

victimei s-au constatat echimoze, tumefacții, excoriații, plăgi, dilaceare glob

ocular stâng, factura piramidei nazale, infiltrate hemoragice epicraniene,

fracturi costale multiple, hemotorax drept, hemopneumotorax stâng, aspirat de

conținut sanguin în căile respiratorii inferioare, contuzie pulmonară, contuzie

cardiacă.

Din raportul de constatare medico

legală nr. 53/ C din 17 noiembrie 2003 al Serviciului de Medicină Legală

Botoșani, rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului

traumatic consecutiv unui politraumatism cu multiple leziuni de părți moi,

hidropneumotorax, fracturi costale, contuzie cardiacă și posibil asfixie prin

aspirarea de conținut hematic, în căile respiratorii inferioare.

Leziunile de violență s-au putut

produce prin lovire cu obiect și mijloace contondente, obiect înțepător, tăietor.

Între leziunile de violență

constatate la necropsie și deces există raport direct de cauzalitate.

În timpul cercetărilor, de la locuințele

victimei și inculpatului, au fost ridicate patru topoare, dintre care două erau

cele cu care inculpatul a lovit victima, astfel că s-a dispus efectuarea unei

expertize criminalistice.

Din raportul de expertiză

criminalistică nr. 346497 din 1 septembrie 2003, rezultă că partea ascuțită a

toporului, prezenta o serie de caracteristici specifice, asemănătoare cu cele

ale excoriației de pe corpul cadavrului. Din acest raport rezultă că leziunile

de pe corpul victimei, puteau fi create cu toporul, ridicat de la domiciliul

acestuia.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în

esență că nu este autorul omorului, iar în subsidiar că se impune reducerea

pedepsei care este mult prea severă față de circumstanțele personale.

Prin decizia penală nr. 241 din 11

august 2004, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Suceava, apelul a

fost respins ca nefondat.

Nemulțumit și de această hotărâre,

prin cererea trimisă din penitenciar, în termenul legal, inculpatul a atacat-o

cu recurs.

Prin motivele scrise a susținut că

nu putea să-și ucidă socrul, deoarece se înțelegeau foarte bine și se ajutau în

gospodărie, iar în final a cerut să se dispună reducerea pedepsei, pe care o

consideră prea aspră.

Recursul este nefondat.

Din conținutul actelor și lucrărilor

aflate la dosarul cauzei, rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt

corectă și pe baza acesteia vinovăția inculpatului.

Martorul D.C.D. martor ocular a

declarat cu lux de amănunte condițiile, în care inculpatul a săvârșit omorul.

Martorul a fost audiat în mai multe

rânduri în cursul urmăririi penale, și fiind minor a fost audiat în prezența

mamei sale și a secretarului Consiliului Local Frumușica, martorul A.P.

În timpul procesului minorul a fost

ucis de sora sa D.M., concubina inculpatului, astfel că martorul nu a mai putut

fi audiat în instanță.

Cu toate acestea se constată că

parte din relatările minorului sunt confirmate și chiar întărite de sora sa D.M.

Chiar dacă aceasta avea interes să-și apere concubinul, pe inculpatul S.C.

Astfel audiată la 4 martie 2004, martora a declarat „După ce fratele meu și

concubinul s-au întors de la cazan au stat acasă circa 1/2 oră, după care și-au

făcut bagajele și au plecat spre Botoșani. Concubinul meu și-a pus în geantă

două pulovăre și o geacă. Din câte mi-am dat seama, amândoi erau în stare de

ebrietate și mare lucru nu am înțeles de la ei, mai ales în ceea ce privește

modul în care vor face rost de bani, pentru a pleca la Constanța”.

Prin cele relatate, martora confirmă

declarația fratelui său martorul D.C.D., care audiat a treia zi după crimă, a

arătat că la cererea inculpatului pentru a nu fi acuzați de omor, au plecat la

Botoșani, urmând să plece apoi la Constanța să caute de lucru.

Acest aspect este recunoscut și de

inculpat care audiat la 1 septembrie 2004, a declarat că într-adevăr a plecat

împreună cu martorul la Botoșani, intenționând să caute serviciu la Constanța.

Coroborând aceste probe cu raportul

de necropsie și raportul de expertiză criminalistă din 1 septembrie 2003, din

care rezultă că partea ascuțită a toporului, prezintă o serie de caracteristici

specifice, asemănătoare cu cele ale excoriației de pe corpul cadavrului,

leziunile de pe corpul cadavrului puteau fi create de acest topor, instanțele

au reținut corect vinovăția și l-au condamnat pe inculpat, pronunțând hotărâri

legale și temeinice.

Nici cel de-al doilea motiv de

recurs, privind greșita individualizare a pedepsei, nu este fondat.

La individualizarea pedepsei

instanțele au avut în vedere criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. și au

aplicat o pedeapsă just individualizată.

Având în vedere limitele pedepsei de

la 15 ani la 25 ani, dar și persoana făptuitorului, care deși nu a mai fost

condamnat, a negat săvârșirea faptei, sperând că după uciderea minorului martor,

va putea să escamoteze aflarea adevărului pedeapsa situată în imediata

apropiere a minimului special, nu poate fi considerată ca fiind exagerată.

Așa fiind urmează ca în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca

nefondat.

Văzând dispozițiile art. 385

17

alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce

reținerea și arestarea de la 1 septembrie 2003, la pronunțarea deciziei.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.C., împotriva deciziei penale nr. 241 din 11 august

2004 a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 septembrie 2003, la 6

octombrie 2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

octombrie 2004.