ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5024/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 251 din 24 iunie 2004, Tribunalul Botoșani, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul S.C. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., la 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A menținut starea de arest și a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 1 septembrie 2003, la zi. S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Victima P.C.

a trăit în concubinaj cu martora D.D. și, împreună cu fiul acesteia D.C.D., au locuit într-o casă din comuna Frumușica, județul Botoșani. În aceeași curte, dar într-o altă casă, au locuit inculpatul S.C. și concubina acestuia D.M., fiica concubinei victimei. Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între inculpatul S.C. și victima P.C. existau frecvente certuri, victima spunându-i de mai multe ori inculpatului să plece de la casa lui și să-l lase în pace. În ziua de 30 august 2003, în jurul orelor 12,00, victima a plecat să facă țuică la cazanul de fabricat rachiu, de la marginea satului Rădeni. Mai târziu, în cursul aceleiași zile inculpatul S.C. și martorul D.C.D. au plecat cu căruța lui I.A.

să ducă lemne la cazan. Cu ei au luat și două topoare cu care au tăiat lemnele ce urmau să fie folosite la fabricarea rachiului. Inculpatul și martorul D.C.D. au stat la cazan, până în jurul orelor 18,00, după care au luat topoarele și, pe jos, au pornit spre casă. Pe imașul de la marginea satului inculpatul i-a propus martorului să rămână acolo, să aștepte și victima, fără să-i spună de ce. Nu după mult timp a sosit și victima P.C. Inculpatul i-a reproșat că a stat prea mult la cazan și a început s-o lovească cu pumnii și picioarele, iar după ce victima a căzut i-a aplicat mai multe lovituri cu cele două topoare. Inculpatul a luat topoarele și însoțit de martorul D.C.D. s-a îndreptat spre casă.

Pe drum inculpatul i-a spus martorului să nu povestească la nimeni cele întâmplate, promițându-i drept recompensă o sumă de bani. După ce a ajuns acasă inculpatului i-a venit ideea să plece din localitate, spunându-i martorului D.C.D. să-l însoțească până la Botoșani, iar apoi să plece cu trenul din țară, pentru a nu fi găsiți de organele de poliție. Martorul a acceptat propunerea inculpatului și, în aceeași seară au plecat pe jos până în satul N. Bălcescu, de unde cu un autobuz, pe care era taxator martorul A.C., au plecat în municipiul Botoșani, iar în timpul nopții au dormit în autogară. A doua zi inculpatul i-a propus martorului să se întoarcă la domiciliu, pentru că nu are bani să cumpere bilete de călătorie.

Cu același microbuz au mers până în satul N. Bălcescu, de unde, pe jos, au plecat către casă. În dimineața zilei de 31 august 2003, victima a fost găsită decedată în locul unde a fost lovită de inculpat. Cu ocazia necropsiei, pe corpul victimei s-au constatat echimoze, tumefacții, excoriații, plăgi, dilaceare glob ocular stâng, factura piramidei nazale, infiltrate hemoragice epicraniene, fracturi costale multiple, hemotorax drept, hemopneumotorax stâng, aspirat de conținut sanguin în căile respiratorii inferioare, contuzie pulmonară, contuzie cardiacă. Din raportul de constatare medico legală nr. 53/ C din 17 noiembrie 2003 al Serviciului de Medicină Legală Botoșani, rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic consecutiv unui politraumatism cu multiple leziuni de părți moi, hidropneumotorax, fracturi costale, contuzie cardiacă și posibil asfixie prin aspirarea de conținut hematic, în căile respiratorii inferioare.

Leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu obiect și mijloace contondente, obiect înțepător, tăietor. Între leziunile de violență constatate la necropsie și deces există raport direct de cauzalitate. În timpul cercetărilor, de la locuințele victimei și inculpatului, au fost ridicate patru topoare, dintre care două erau cele cu care inculpatul a lovit victima, astfel că s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice. Din raportul de expertiză criminalistică nr. 346497 din 1 septembrie 2003, rezultă că partea ascuțită a toporului, prezenta o serie de caracteristici specifice, asemănătoare cu cele ale excoriației de pe corpul cadavrului. Din acest raport rezultă că leziunile de pe corpul victimei, puteau fi create cu toporul, ridicat de la domiciliul acestuia.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că nu este autorul omorului, iar în subsidiar că se impune reducerea pedepsei care este mult prea severă față de circumstanțele personale. Prin decizia penală nr. 241 din 11 august 2004, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Suceava, apelul a fost respins ca nefondat. Nemulțumit și de această hotărâre, prin cererea trimisă din penitenciar, în termenul legal, inculpatul a atacat-o cu recurs. Prin motivele scrise a susținut că nu putea să-și ucidă socrul, deoarece se înțelegeau foarte bine și se ajutau în gospodărie, iar în final a cerut să se dispună reducerea pedepsei, pe care o consideră prea aspră.

Recursul este nefondat. Din conținutul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă și pe baza acesteia vinovăția inculpatului. Martorul D.C.D. martor ocular a declarat cu lux de amănunte condițiile, în care inculpatul a săvârșit omorul. Martorul a fost audiat în mai multe rânduri în cursul urmăririi penale, și fiind minor a fost audiat în prezența mamei sale și a secretarului Consiliului Local Frumușica, martorul A.P. În timpul procesului minorul a fost ucis de sora sa D.M., concubina inculpatului, astfel că martorul nu a mai putut fi audiat în instanță. Cu toate acestea se constată că parte din relatările minorului sunt confirmate și chiar întărite de sora sa D.M.

Chiar dacă aceasta avea interes să-și apere concubinul, pe inculpatul S.C. Astfel audiată la 4 martie 2004, martora a declarat „După ce fratele meu și concubinul s-au întors de la cazan au stat acasă circa 1/2 oră, după care și-au făcut bagajele și au plecat spre Botoșani. Concubinul meu și-a pus în geantă două pulovăre și o geacă. Din câte mi-am dat seama, amândoi erau în stare de ebrietate și mare lucru nu am înțeles de la ei, mai ales în ceea ce privește modul în care vor face rost de bani, pentru a pleca la Constanța”. Prin cele relatate, martora confirmă declarația fratelui său martorul D.C.D., care audiat a treia zi după crimă, a arătat că la cererea inculpatului pentru a nu fi acuzați de omor, au plecat la Botoșani, urmând să plece apoi la Constanța să caute de lucru.

Acest aspect este recunoscut și de inculpat care audiat la 1 septembrie 2004, a declarat că într-adevăr a plecat împreună cu martorul la Botoșani, intenționând să caute serviciu la Constanța. Coroborând aceste probe cu raportul de necropsie și raportul de expertiză criminalistă din 1 septembrie 2003, din care rezultă că partea ascuțită a toporului, prezintă o serie de caracteristici specifice, asemănătoare cu cele ale excoriației de pe corpul cadavrului, leziunile de pe corpul cadavrului puteau fi create de acest topor, instanțele au reținut corect vinovăția și l-au condamnat pe inculpat, pronunțând hotărâri legale și temeinice. Nici cel de-al doilea motiv de recurs, privind greșita individualizare a pedepsei, nu este fondat.

La individualizarea pedepsei instanțele au avut în vedere criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. și au aplicat o pedeapsă just individualizată. Având în vedere limitele pedepsei de la 15 ani la 25 ani, dar și persoana făptuitorului, care deși nu a mai fost condamnat, a negat săvârșirea faptei, sperând că după uciderea minorului martor, va putea să escamoteze aflarea adevărului pedeapsa situată în imediata apropiere a minimului special, nu poate fi considerată ca fiind exagerată. Așa fiind urmează ca în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat. Văzând dispozițiile art. 385 17 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce reținerea și arestarea de la 1 septembrie 2003, la pronunțarea deciziei.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C., împotriva deciziei penale nr. 241 din 11 august 2004 a Curții de Apel Suceava. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 septembrie 2003, la 6 octombrie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2004.