ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 785/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 398/ D din

14 septembrie 2005, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul R.V. la:

- 5 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen.,

raportat la art. 175 lit. c) și i), cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74 lit.

a) și c) și art. 76 alin. (1) C. pen.

Inculpatului i s-a interzis, după

executarea pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit.

a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen.,

din pedeapsa de executat s-a dedus timpul reținerii și arestării preventive de

la 1 februarie 2005, la zi.

Pe durata executării pedepsei,

conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., s-a luat act că partea vătămată R.C. nu s-a

constituit parte civilă.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei scânduri cu dimensiunea de 120 cm

lungime, 17 cm lățime și 25 mm grosime, folosită scaun la căruță, bun

proprietatea inculpatului, aflată la Camera de corpuri delicte a Tribunalului

Bacău.

În baza art. 109 C. proc. pen., a

dispus păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei a mijloacelor

materiale de probă, respectiv, un fragment de pătură și un plic care conține

fire de păr, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău, poziția

82/2005.

În temeiul art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 480 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare.

S-a constatat că inculpatul, la

judecata în fond, a fost asistat de apărător ales.

Prin aceeași sentință, s-a dispus ca

onorariul de avocat în sumă de 40 lei cuvenit pentru apărarea din oficiu în

cursul urmăririi penale, să fie plătit din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul R.V. locuiește în comuna

Parincea, jud. Bacău.

Din căsătoria sa cu R.C. au rezultat

mai mulți copii.

Cei doi soți și cu deosebire

inculpatul, s-au ocupat de creșterea copiilor, asigurându-le condiții bune de

creștere și educație, fiecare urmând diverse forme de învățământ în urma cărora

au dobândit o calificare care să le asigure obținerea unor venituri

corespunzătoare pentru existența lor și familiilor lor. De aceeași creștere și

educare s-a bucurat și fiul lor, victima R.F. Dintre toți copii, R.F. a avut un

comportament necorespunzător, în sensul că era un consumator de alcool în

cantități mari și a rămas fără loc de muncă.

În ultima perioadă de timp R.F. s-a

retras la casa părintească, conviețuind și gospodărind cu părinții.

În momentele în care victima consuma

băuturi alcoolice avea un comportament agresiv, lovindu-și părinții, în special

tatăl (inculpatul).

Pentru comportamentul său

necorespunzător, R.F. a fost condamnat, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, precum și la sancțiuni

cu caracter contravențional.

În ziua de 1 februarie 2005,

inculpatul și fiul său (victima), împreună cu vecinii lor I.C. și P.N. s-au

deplasat cu căruța inculpatului la moara din localitatea Parincea pentru a

măcina cereale.

La întoarcere, aceștia au consumat

băuturi alcoolice atât la un bar din comună cât și la locuințele numiților I.C.

și P.N., după care victima a plecat din nou cu căruța inculpatului la moară,

fapt ce a determinat discuții contradictorii între cei doi.

După ce s-a întors de la moară,

victima nu a revenit cu căruța în locuință, ci a mers la un bar din sat.

Văzând că fiul său întârzie,

inculpatul a mers și l-a găsit la bar, de unde au plecat cu căruța spre casă.

În momentul în care se aflau pe DJ

252 în fața porții locuinței, între cei doi au reînceput discuții

contradictorii, determinate de faptul că victima refuza să predea căruța

tatălui său, intenționând să meargă iarăși la moară.

Având în vedere opoziția

inculpatului, pe fondul discuțiilor contradictorii și a consumului de alcool,

dar și a neînțelegerilor anterioare, victima l-a lovit pe inculpat cu pumnul în

zona feței, lovitură în urma căreia aceasta a căzut în coșul căruței, unde a

continuat să-l bruscheze.

În aceste împrejurări, inculpatul,

după ce a coborât din căruță, a luat scândura folosită drept scaun în timpul

mersului, cu care a aplicat victimei mai multe lovituri în zona capului.

În urma loviturilor primite și

datorită intensității acestora, victima a decedat.

Raportul de constatare medico-legală

a concluzionat că moartea victimei R.F. a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei și contuziei cerebrale consecutivă unui traumatism cranio-cerebral

soldat cu fractura de bază de craniu.

Actul medical precitat a mai făcut

precizarea că leziunile s-au produs prin lovirea victimei, extremității

cefacelice reg. TP stg., cu obiecte contondente, urmată de căderea victimei pe

partea stângă impact reg. temporală dreaptă.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, a declarat apel inculpatul R.V. care, prin apărător, a solicitat

a se dispune achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. e) C. proc. pen., întrucât fapta a fost comisă în condițiile

legitimei apărări, lovirea victimei fiind un act de apărare necesar la actele

de violență exercitate asupra sa.

În subsidiar, a solicitat acordarea

de eficiență maximă circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa, prin

reducerea pedepsei la minimul special permis de lege.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

penală nr. 362 din 15 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpatul R.V., pe care l-a obligat la plata sumei de 150 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, în care se include și suma de 100 RON, cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu sumă ce se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus la zi timpul reținerii și arestării preventive.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a arătat că prima instanță a reținut o corectă situație de

fapt, pe baza căreia a stabilit vinovăția inculpatului, dând faptei o încadrare

juridică legală.

S-a mai arătat că din probele administrate

în cauză rezultă că inculpatul a comis fapta ca urmare a agresiunii exercitată

de victimă asupra sa, care îi era copil, fiind sub influența unei puternice

emoții, astfel că în mod judicios s-a reținut că fapta a fost săvârșită în

condițiile stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Cu privire la apărarea inculpatului,

potrivit căreia a comis fapta în stare de legitimă apărare s-a arătat că nu

poate fi primită, întrucât probele de la dosar nu confirmă împrejurarea că

acesta a săvârșit fapta în condițiile art. 44 alin. (2) C. pen.

Referitor la cuantumul pedepsei,

instanța de apel a arătat că nu se impune a fi redusă, întrucât în cauză s-a

dat eficiența cuvenită circumstanțelor atenuante, coborând pedeapsa până în

apropierea limitei minimă permisă de lege, care este de 5 ani.

Împotriva deciziei pronunțată de

curtea de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.V. pe care a

criticat-o pentru aceleași motive invocate și la judecata în apel și anume:

- în principal, achitarea în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.,

întrucât fapta a fost comisă în condițiile legitimei apărări, riposta sa fiind

un gest de apărare la atitudinea violentă a victimei, și

- în subsidiar, cu privire la pedeapsa

aplicată a cărei reducere o solicită până la limita minimă permisă de lege prin

acordarea de eficiență maximă circumstanțelor atenuante reținute în favoarea

sa.

Recursul declarat de inculpatul R.V.

este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar, se constată că prima instanță a reținut o situație de fapt conformă cu

probele administrate în cauză, încadrând fapta în textele de lege

corespunzătoare, pentru care s-a aplicat o pedeapsă just individualizată, dând

eficiența cuvenită circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa, instanța

de apel confirmând în mod just legalitatea și temeinicia acesteia.

În cauză, în mod justificat s-a

reținut că fapta nu a fost comisă în stare de legitimă apărare, din moment ce

nu erau întrunite, cumulativ, toate cerințele art. 44 alin. (2) C. pen., între

care și existența unui atac imediat, inculpatul lovind pe victimă după ce s-a

ridicat din coșul căruței, deci după ce atacul acesteia încetase, dar și

datorită faptului că atacul victimei nu prezenta un pericol care să amenințe

grav viața inculpatului, însăși mijloacele folosite de victimă în atacul său,

aplicarea de lovituri cu pumnul în față, nefiind în măsură să justifice o

asemenea ripostă.

Prin urmare, în mod corect, în cauză

nu s-a reținut existența legitimei apărări, făcându-se, justificat, aplicarea

prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., întrucât într-adevăr, inculpatul a

săvârșit fapta în condițiile unei puternice emoții și tulburare cauzată de

modul agresiv în care s-a comportat victima.

Nici cea de a doua critică prin care

se solicită reducerea pedepsei la limita minimă prevăzută de textul

incriminator nu este fondată.

La stabilirea și aplicarea pedepsei,

prima instanța a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare a

pedepsei, cărora le-a dat o eficiență corespunzătoare, coborând pedeapsa până

în apropierea limitei minime permisă de textul de lege incriminator, pedeapsă

care în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.

Pentru considerentele mai sus

arătate, având în vedere și faptul că analizând decizia atacată, în raport și

de prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată

existența și a altor motive, care analizate din oficiu să ducă la casare,

urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul R.V. este nefondat și

a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. și a se dispune în conformitate cu dispozitivul prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.V. împotriva deciziei penale nr. 362 din 15 noiembrie

2005 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 1 februarie 2005, la 7 februarie

2006.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

februarie 2006.