ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3293/2005

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 265 din 15 septembrie 2004, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul H.G.B. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a art. 74 lit. a) – art. 76 alin. (2) C. pen. și a art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5 milioane lei daune materiale către partea vătămată M.V.F. S-au reținut, în esență, următoarele: La data de 13 aprilie 2003, fiind provocat de partea vătămată, inculpatul a lovit-o pe aceasta cu un obiect tăietor înțepător în zona stângă a pieptului cauzându-i leziuni ce au necesitat un număr de 22-25 zile îngrijiri medicale.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 391 din 13 decembrie 2004, a respins apelul inculpatului. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 181 C. pen. și reducerea pedepsei aplicate. Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, fapta și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale. Astfel, având în vedere condițiile concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, prin lovire cu un obiect tăietor-înțepător apt de a cauza decesul, în zona inimii părții vătămate, se constată că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale tentativei la omor calificat, și nu ale vătămării corporale.

Nici cea de a doua critică a recurentului nu este fondată. În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat tentativa la omor calificat, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei aplicate, dând eficiență maximă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acesteia. Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.G.B. împotriva deciziei penale nr. 391 din 13 decembrie 2004 a Curții de Apel Suceava. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2005.