ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3293/2005

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 265

din 15 septembrie 2004, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul H.G.B. la

2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat

la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.,

a art. 74 lit. a) – art. 76 alin. (2) C. pen. și a art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 14 C. proc.

pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de

5 milioane lei daune materiale către partea vătămată M.V.F.

S-au reținut, în esență,

următoarele:

La data de 13 aprilie 2003, fiind

provocat de partea vătămată, inculpatul a lovit-o pe aceasta cu un obiect

tăietor înțepător în zona stângă a pieptului cauzându-i leziuni ce au necesitat

un număr de 22-25 zile îngrijiri medicale.

Curtea de Apel Suceava, prin

decizia penală nr. 391 din 13 decembrie 2004, a respins apelul inculpatului.

Prin recursul declarat,

inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 181 C.

pen. și reducerea pedepsei aplicate.

Recursul inculpatului nu

este fondat.

Din examinarea lucrărilor

dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, fapta și vinovăția

inculpatului și au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale.

Astfel, având în vedere

condițiile concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, prin lovire cu un

obiect tăietor-înțepător apt de a cauza decesul, în zona inimii părții

vătămate, se constată că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive

ale tentativei la omor calificat, și nu ale vătămării corporale.

Nici cea de a doua critică a

recurentului nu este fondată.

În raport de gradul ridicat

de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a

conceput și realizat tentativa la omor calificat, precum și de datele ce

caracterizează persoana inculpatului, rezultă că instanțele au făcut o justă și

corectă individualizare a pedepsei aplicate, dând eficiență maximă tuturor

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea

acesteia.

Nefiind nici alte temeiuri

de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul

inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul H.G.B. împotriva deciziei penale nr. 391 din 13

decembrie 2004 a Curții de Apel Suceava.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 mai 2005.