ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4173/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 362 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Suceava a fost condamnat printre alții inculpatul Ț.G. la 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen. S-a reținut că, la data de 15 martie 2004, întâlnindu-se cu inculpatul Ț.G. pe toloacă, victima A.N. l-a lovit cu o găleată, după care s-au lovit reciproc. Inculpatul Ț.G., văzând conflictul din curte, a luat un topor și s-a deplasat în toloacă lovind victima de mai multe ori, ucigând-o.

Inculpatul Ț.T. a fost obligat să-i plătească părții civile A.R. (fiul victimei) suma de 16.000.000 lei despăgubiri reprezentând 1/2 din cheltuielile de înmormântare, precum și 10.000.000 de lei daune morale. Împotriva sentinței au declarat apel inculpații, Ț.G. susținând că fapta constituie infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. și că, oricum pedeapsa a fost greșit individualizată, iar Ț.T. criticând-o pentru aceea că, instanța ar fi trebuit să înceteze procesul penal față de el, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., dat fiind că lipsește plângerea prealabilă pentru infracțiunea de lovire. Prin decizia penală nr. 48 din 14 februarie 2005, Curtea de Apel Suceava, secția penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații Ț.G.

și Ț.T. împotriva sentinței penale nr. 362 din 14 decembrie 2004 apreciind ca legală și temeinică hotărârea atacată. Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs inculpatul Ț.G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând, pe de o parte schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. și reducerea corespunzătoare a pedepsei, iar pe de altă parte reducerea pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. Din actele dosarului rezultă următoarele: Instanța de fond și instanța de apel au reținut corect situația de fapt. Astfel din probatoriul administrat în cauză: raportul de necropsie și planșa foto; declarația martorului Ț.A.; declarația martorului B.V.; declarația martorului B.A.; declarația martorului R.M.; declarația inculpatului Ț.G.; reiese faptul că inculpatul Ț.G.

a lovit victima A.N., în data de 15 martie 2004 cu muchia toporului, în mai multe zone ale corpului. Fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. Cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., nu poate fi primită întrucât, din modul de acționare a acestuia, folosind un topor (instrument apt de a produce moartea) și lovind victima în mai multe zone ale corpului (picioare, torace, față) se apreciază că intenția inculpatului nu a fost aceea de a aplica o simplă corecție victimei, iar prin plecarea acestuia de la locul faptei lăsând victima în stare gravă, în care se afla, a acceptat producerea decesului acestuia.

Cu privire la reducerea pedepsei aplicate, Înalta Curte apreciază că inculpatul a beneficiat corect dar îndeajuns de prevederile dispozițiile art. 73, art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 alin. 2 C. pen., pedeapsa primită de acesta situându-se mult sub minimul special prevăzut de lege. Ca urmare, pentru considerentele de mai sus, în cauză făcându-se o legală încadrare a faptei inculpatului și individualizarea corectă a pedepsei, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul acestuia, ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ț.G. împotriva deciziei penale nr. 48 din 14 februarie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei (120 lei noi). Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2005.