ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3501/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Argeș, prin sentința

penală nr. 393 din 11 noiembrie 2003, condamnă pe inculpatul D.P., la 7 ani de

închisoare, pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.

183, cu aplicarea art. 71 C. pen.

Inculpatul este menținut în stare de

arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă, de la 12

ianuarie 2003, până la zi.

El este obligat să plătească:

a) 40.000.000 lei daune materiale și

50.000.000 lei daune morale, părții civile N.G., soția victimei;

b) 200.000 lei, lunar, prestație,

pentru minora G.M.N., fiica victimei, de la 12 ianuarie 2003, până la încetarea

stării de nevoie;

c) 5.000.000 lei, cheltuieli

judiciare, părții civile N.G.;

d) 7.000.000 lei cheltuieli

judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că, în ziua de 12 ianuarie 2003, N.G., soția victimei M.C.N.,

are o altercație cu inculpatul, care o urmărește.

N.G. cheamă victima în ajutor.

Victima intervine, încearcă să

lovească pe inculpat cu o țeavă metalică.

Inculpatul se agață de țeava din

mâna victimei și se brâncește, reciproc, cu aceasta din urmă.

Martorul N.I. intervine în conflict,

din dorința aplanării acestuia.

Astfel, N.I. lovește victima, cu

pumnul, peste față, lovitură în urma căreia victima se lovește cu capul de partea

metalică a stâlpului porții și lunecă, căzând în șezut.

Inculpatul lovește victima, cu

piciorul, în torace și peste grumaz, cauzându-i un traumatism cervical forte.

În urma acestui traumatism, victima

intră în comă și moare, în aceeași zi, deși a fost dusă, cu șareta, la spital.

Inculpatul declară apel, cerând:

a) în principal, achitarea, în baza art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece moartea

victimei nu îi este imputabilă lui;

b) în subsidiar, reducerea pedepsei,

deoarece a fost provocat de victimă.

La rândul lor, părțile civile N.G.

și G.M.N. critică sentința, motivând că nu li s-au acordat daunele cerute și

cuvenite.

Curtea de Apel Pitești, prin

sentința penală nr. 95/ A din 13 aprilie 2004, admite apelul părților civile și

desființează în parte sentința, în sensul că majorează, de la 200.000, la

400.000 lei, lunar, prestația periodică pentru minoră.

Celelalte dispoziții ale sentinței

sunt menținute.

Apelul inculpatului este respins, ca

nefondat.

Inculpatul este menținut în stare de

arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă.

El este obligat la 1.000.000 lei

cheltuieli judiciare statului și la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată părții

civile N.G.

Instanța de apel motivează că

victima a decedat în urma loviturilor aplicate de inculpat, așa cum rezultă din

declarațiile, coroborate, date de martorii N.G., S.E., G.M.N., C.L., P.C., V.M.

și N.D.

Instanța reține că N.G. și S.E. au

revenit asupra primelor declarații, datorită stării conflictuale existente

între familia victimei și cea a fratelui ei, O.I., al cărui fiu, adoptiv, N.I.,

are anumite interese succesorale.

De asemenea, instanța de apel

motivează că nu sunt temeiuri potrivit cărora inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea

sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare

din partea victimei, produsă prin violență.

În fine, instanța de apel reține că

pedeapsa aplicată este just individualizată, dar că, cuantumul prestației

periodice, stabilită pentru copilul victimei, trebuie majorat, având în vedere

veniturile pe care le obținea victima din munca în gospodărie și suma pe care

el o aloca în vederea întreținerii și educării minorei.

Prin recursul de față, inculpatul

critică decizia, motivând că, în mod nejustificat, instanțele:

a) nu au dispus efectuarea unei

expertize medico-legale, prin care să se stabilească, cert, cauza morții

victimei și

b) nu au stabilit, fără dubiu,

persoana care a aplicat victimei lovitura fatală, deși el presupusul făptuitor,

a propus să fie audiați și alți martori.

Recursul este fondat.

stabilit, cu certitudine, cauza morții victimei. Astfel:

a) în „constatarea preliminară”, din

12 ianuarie 2003, medicul primar legist D.M. conchide că M.C.N. (65 ani) a

decedat datorită unei insuficiențe cardio-respiratorii acute, intervenite în

urma unui traumatism cervical forte, prin lovire cu corp dur, posibil

comprimarea între planuri dure, între traumatismul cervical și deces existând o

legătură de cauzalitate directă”;

b) în raportul de constatare medico

legală (autopsie) întocmit la 17 aprilie 2003, același medic legist conchide

că:

= „moartea lui M.C.N. a fost

violentă”;

= „ea s-a datorat unei insuficiențe

cardio-respiratorii acute, survenite în urma unui traumatism cervical forte,

prin lovire cu corp dur”;

= „nu se exclude moartea reflexă”;

= „între leziunile traumatice

cervicale și deces există legătură de cauzalitate”;

= „poziția agresor-victimă, așa cum

rezultă și din datele de anchetă, a putut fi de față în față, victima, cel mai

probabil, fiind în genunchi, în momentul traumatismului cervical”;

= „ținând cont de dimensiunile

traumatice cervicale, cât și de amprenta traumatică de la nivelul sternului, nu

se poate lua în considerație un traumatism prin aplicarea unei lovituri gen

„karate”;

= „leziunile traumatice craniene,

plaga, echimozele și hematomul occipital s-au putut produce prin lovire cu și

de corp dur, cu puțin timp, înainte de deces, neavând legătură directă de

cauzalitate cu acesta, iar în caz de supraviețuire, ar fi necesitat 7-8 zile

îngrijiri medicale, de la producere”;

= „sângele cadavrului conține 0,80

grame la mie alcool„

c) comisia de avizare și control,

din cadrul Institutului de Medicină Legală Mina Minovici, cu adresa din 16

martie 2004 ”aprobă concluziile raportului medico-legal de autopsie, întocmit

de S.M.L. Argeș și privind pe M.C.N., cu precizarea că leziunile

tanatogeneratoare sunt cele de la nivelul gâtului. Comisia mai precizează că a

avut la dispoziție dosarul cauzei.

Inculpatul susține, constant, că, în

raportul medico-legal din 17 aprilie 2003, deci întocmit după 3 luni de la

decesul victimei, medicul legist dr. M., spune mai mult decât în constatarea

preliminară, iar comisia de avizare și control din cadrul I.M.L. Mina Minovici,

spune mai puțin decât concluziile ale sus-menționatului serviciu medico-legal

județean.

Poate că neconcordanțele, invocate

de inculpat, sunt aparente sau, de-a dreptul, nefondate, încât, pentru

eliminarea oricărui dubiu, trebuia cerut și avizul Comisiei superioare

medico-legale, căreia să-i fi fost trimise, în copii xeroxate, cele trei acte

medico-legale și, eventual, la cererea, expresă, a comisiei, să-i pună la

dispoziție, pentru studiu, dosarul cauzei.

Dacă Comisia superioară

medico-legală ar fi constatat că între concluziile celor trei acte medico-legale

nu există deosebiri semnificative (de fond), înseamnă că leziunile

tanatogeneratoare (cauzatoare ale morții victimei), de la nivelul gâtului, se

datorează lovirii cu un corp dur, altul decât lovitura, gen „karate”, aplicată

cu „exteriorul mâinii”, cum se exprimă martora S.E., la urmărirea penală, cum

conchide dr. M.

Potrivit art. 26 și art. 28 din

Regulamentul de aplicare a O.G. nr. 1/2000, privind organizarea și funcționarea

instituțiilor de medicină-legală, regulament aprobat prin Hotărârea din 7 septembrie

2000 a Guvernului, în cazul în care Comisia superioară medico-legală ar

constata anumite contradicții, semnificative, între concluziile sus-menționatelor

acte medico-legale, ea poate aviza, în totalitate sau în parte, constatările

preliminare, raportul de constatare medico-legală (autopsie) și avizul comisiei

de control din cadrul Institutului de Medicină Legală, putând formula și

anumite precizări sau completări.

În cazul în care concluziile

respectivelor acte medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioară

medico-legală poate recomanda refacerea, totală sau parțială, a lucrărilor,

formulând propuneri în acest sens sau concluzii proprii.

Dacă comisia superioară ar constata

deficiențe în redactare sau abateri privind metodologia întocmirii vreuneia din

cele trei acte medico-legale, ea ar putea dispune refacerea parțială sau

totală, a acestuia.

În cazul în care Comisia superioară medico-legală

eliberează un aviz, instanța nu poate solicita efectuarea unei expertize

medico-legale, așa cum cere inculpatul, decât dacă apar date noi medicale, caz

în care efectuarea expertizei medico-legale este de competența Institutului de

Medicină Legală Mina Minovici București, cum precizează art. 28 din

sus-menționatul regulament de aplicare a O.G. nr. 1/2000.

Pe de altă parte, instanța trebuia

să dispună audierea martorilor propuși de inculpat, în măsura în care aceste

persoane au cunoștință despre vreo faptă sau împrejurare de natură să servească

la aflarea adevărului în cauză.

În fine, instanța trebuia să o reaudieze

pe martora S.E., care, inițial, a declarat că, în momentul în care victima „era

jos”, inculpatul a lovit-o, puternic, cu piciorul, în piept și peste gât”,

lovituri în urma cărora victima „a dat ochii peste cap, a oftat de trei ori și

n-a mai mișcat”, apoi își „îmbunătățește relatarea, susținând că inculpatul a

lovit victima numai în stomac, moment în care aceasta din urmă nu era în

genunchi, cum declarase inițial. Aceste neconcordanțe trebuie elucidate și

eliminate.

Declarații contradictorii dau și N.G.

și G.M.N. soția și respectiv, fiica victimei, care însă, nu pot fi reaudiate,

deoarece, s-au constituit părți civile, care, potrivit art. 82 C. proc. pen.,

nu pot fi ascultate și ca martori.

Așa fiind, în baza art. 385

17

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., cauza va fi trimisă, spre rejudecare, Tribunalului

Argeș, prin admiterea recursului, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul D.P., împotriva deciziei nr. 95 din 13 aprilie 2004 a Curții de Apel

Pitești.

Casează decizia atacată și sentința nr.

393 din 11 noiembrie 2003 a Tribunalului Argeș și trimite cauza pentru

rejudecare la prima instanță, Tribunalul Argeș.

Menține măsura arestării preventive

a inculpatului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 iunie 2004.