ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4622/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 49 din 1 martie 2005 pronunțată în dosarul nr. 3664/2004 a Tribunalului Mureș, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) C. pen., omor deosebit de grav. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării faptei din infracțiunea de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea lovituri cauzatoare de moarte prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.V., la pedeapsa de 18 ani închisoare privativă de libertate, cu aplicarea prevederilor art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 175 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., a fost scăzută durata pedepsei închisorii pronunțate în timpul reținerii și al arestării preventive de la data de 19 mai 2004 la zi. În baza art. 111 C. pen., raportat la art. 118 lit. b) C. pen., a fost dispusă confiscarea corpului delict, furca, utilizată la săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 14 C. proc. pen. și a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile S.O., P.M. și S.I. și în consecință a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S.O. a sumei de 1.645.865 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere până la sfârșitul vieții acestuia. Au fost respinse pretențiile părților civile referitoare la acordarea daunelor materiale, ca neîntemeiate. A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S.O. a sumei de 60.000.000 lei cu titlu de daune morale. A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă P.M. a sumei de 30.000.000 lei cu titlu de daune morale. A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S.I.

a sumei de 30.000.000 lei cu titlu de daune morale. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 25.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 1.000.000 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu a fost avansat către Baroul Mureș din fondurile speciale puse la dispoziția Tribunalului Mureș de către Ministerul Justiției. În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea părților civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 18 mai 2004, în jurul orelor 20,30, s-a găsit în apropierea localității Subpădure, județul Mureș, cadavrul unui bărbat.

În urma efectuării autopsiei medico-legale a rezultat că moartea victimei S.I. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorie acute în cadrul unui politraumatism, prin agresiune cu fractură humerus a ambelor oase antebraț drept, fracturi costale multiple, hematoame extinse la nivelul membrelor superioare a feței posterioare a toracelui și plăgi contuze delabrante la nivelul scalpului, toate leziunile traumatice putându-se produce prin lovituri directe repetate multiple cu corp dur probabil de formă alungită. În urma analizei probelor din dosarul cauzei s-a reținut că pe fondul unui conflict mai vechi dintre inculpatul H.V. și victima S.I., inculpatul a lovit-o pe victimă cu o furcă, mai întâi peste picioare, după care victima a căzut și inculpatul a continuat să o lovească încă de câteva ori.

Instanța a reținut că nu se pune în discuție lipsa intenției inculpatului de a suprima viața victimei, deoarece inculpatul avea de gând să pună capăt unui conflict mai vechi existent între el și victimă, tot într-un mod violent, astfel încât chiar dacă inculpatul nu a prevăzut și urmărit să suprime viața victimei a prevăzut și acceptat în schimb că o va întâlni pe aceasta lângă propriul teren, urmând a pune capăt conflictului. Totodată s-a mai apreciat că intenția directă a inculpatului se desprinde și din faptul că în aceeași zi, în timp ce inculpatul stătea la barul din sat împreună cu martorul S.G., partea vătămată a fost văzută mergând spre terenul său, inculpatul afirmând atunci că trebuie să-l mai „bubuie odată”.

Ca urmare, instanța a apreciat că în cauză nu subzistă nici condițiile pentru reținerea circumstanței săvârșirii omorului prin cruzimi, pentru aceasta inculpatul trebuind să dorească și să urmărească chinuirea victimei, ceea ce nu s-a întâmplat. Totodată s-a reținut că în cauză nu există nici circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece faptul că inculpatul i-ar fi spus victimei să nu mai cosească lucerna de pe terenul său nu se înscrie în teza prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în modalitatea arătată atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinței. La individualizarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen., privitoare la fapta comisă și la persoana inculpatului.

În cauză și latura civilă a fost soluționată, în sensul că inculpatul a fost obligat la plata de daune morale și pensie de întreținere în modalitatea arătată atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinței. Împotriva sentinței instanței de fond a declarat, în termen legal, apel inculpatul care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., lovituri cauzatoare de moarte și ca urmare reducerea pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 71/ A din 27 mai 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în dosarul nr. 343/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul H.V., în prezent deținut în Penitenciarul Târgu Mureș, împotriva sentinței penale nr. 49 din 1 martie 2005 a Tribunalului Mureș.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la pronunțarea sentinței la zi. A fost obligat apelantul la 800.000 lei cheltuieli judiciare la stat, din care 400.000 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu s-a avansat din fondul Tribunalului Mureș către Baroul Mureș. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a stabilit situația de fapt, probele administrate în cauză evidențiind cu certitudine faptul că între victimă și inculpat au existat o serie de neînțelegeri mai vechi, victima fiind bătută și cu alte ocazii de către inculpat. În ziua respectivă, în jurul orelor 17,00, victima a plecat din satul Subpădure către Târnăveni, fiind însoțit de martora S.M., deplasându-se pe câmp.

La un moment dat cei doi l-au observat pe inculpatul H.V., care s-a îndreptat înspre ei adresând cuvinte jignitoare și injurii victimei. Ajuns în apropierea victimei, inculpatul a lovit-o pe aceasta cu o furcă peste picioare. Victima s-a dezechilibrat, a căzut la pământ, iar inculpatul a continuat să-i aplice mai multe lovituri peste cap și corp. Martora Ș.M. a plecat după ajutoare și când a revenit la fața locului au găsit-o doar pe victimă, care era căzută la pământ, plină de sânge și distrusă la față. Victima a decedat, moartea acesteia fiind violentă și așa cum a rezultat din autopsia medico-legală existentă la dosarul cauzei, leziunile traumatice putându-se produce prin lovituri directe repetate cu un corp dur în formă alungită.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a considerat că fapta inculpatului, care în mod repetat a aplicat victimei mai multe lovituri, cu o furcă, în zona capului și pe toată suprafața corpului, cauzându-i decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. Avocatul inculpatului a solicitat reținerea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, însă, așa cum corect a reținut și instanța de fond, intenția inculpatului a fost aceea de a suprima viața victimei și nu aceea de a o lovi, iar consecința loviturilor să fie moartea victimei, iar cu privire la moartea victimei, inculpatul să se afle în culpă.

Martorii audiați în cauză au confirmat faptul că între cele două părți existau neînțelegeri mai vechi, că victima a fost lovită și în alte ocazii de către inculpat, inculpatul afirmând către mai multe persoane că are s-o omoare pe victimă. De asemenea, nu se poate reține nici scuza provocării în sarcina inculpatului, probele administrate în cauză, în speță, declarația martorei Ș.M., fiind edificatoare în acest sens, rezultând că inculpatul a fost cel care a venit înspre ei și a lovit victima. În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului s-a apreciat că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 72 C. pen., pedeapsa fiind just individualizată și orientată cu puțin peste minimul special, astfel că o reducere a acesteia nu se impune, în condițiile în care inculpatul este cunoscut și cu antecedente penale.

Cu privire la latura civilă a cauzei, aceasta nu a format obiectul apelului, însă instanța a soluționat-o corect. În considerentele deciziei, instanța de apel a făcut referiri la temeiul soluției pronunțate și având în vedere că inculpatul este arestat a apreciat că temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă nu s-au modificat, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului, astfel că s-a menținut starea de arest a acestuia și s-a dedus prevenția, începând cu data pronunțării sentinței la zi. Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs nemotivat inculpatul H.V. Apărătorul inculpatului în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17, 14 C. proc.

pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea dispoziției art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea pedepsei, iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsei. Examinând recursul declarat de inculpatul H.V. împotriva deciziei instanței de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios și temeinic motivat instanța de apel, la rândul ei, însușindu-și argumentele instanței de fond a stabilit vinovăția inculpatului H.V.

în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., stabilindu-se că fapta inculpatului H.V.

care, în ziua de 18 mai 1004, i-a aplicat victimei S.I., în vârstă de 70 de ani, aflată pe drum public multiple lovituri puternice cu o furcă în zona capului și pe aproape toată suprafața corpului, cauzându-i moartea violentă a acesteia, datorată insuficienței cardio respiratorii acute în cadrul unui politraumatism prin agresiune cu fractură humerus dreapta, ambele oase antebraț dreapta, fractură deschisă falangă proximală deget V stângă, fracturi costale multiple, hematoame extinse membre superioare și față posterioare torace și plăgi contuze delabrante scalp întrunește atât obiectiv cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, din coroborarea declarațiilor inculpatului H.V. în care a descris împrejurările faptice cu declarațiile martorilor S.G., Ș.M., H.G., H.F., T.V., N.D., B.I., H.I., T.I. în care sunt descrise împrejurările la care au asistat sau despre care au auzit, cu declarațiile părților civile P.M., S.O., S.I., procesul-verbal de cercetare a locului faptei, raportul de autopsie medico-legală a rezultat că inculpatul H.V. a avut reprezentarea rezultatului faptei pe care o comite, urmărind producerea acestuia. Înalta Curte apreciază că din probele administrate a fost dovedită contribuția inculpatului în săvârșirea infracțiunii, acesta fiind cel care inițial a agresat victima, lovind-o peste tot corpul, cu furca, astfel că acesta a acționat cu intenția de a suprima viața victimei.

Așadar, nu poate fi reținută critica recurentului inculpat cu privire la schimbarea de încadrare juridică în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, deoarece inculpatul prin modul său de acțiune, respectiv lovirea repetată și cu intensitate a victimei, în vârstă de 70 de ani, cu o furcă, instrument apt de a produce moartea, în zona capului și pe aproape toată suprafața corpului ce au produs un politraumatism, mai multe fracturi și hematoame, determinând în final moartea violentă a acesteia a avut intenția de a suprima viața victimei, acțiunea sa circumscriindu-se condițiilor legale ale omorului calificat. De asemenea, nu poate fi avută în vedere nici critica recurentului inculpat, în sensul aplicării circumstanței legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece inculpatul a fost cel care i-a aplicat inițial victimei lovituri, împrejurare percepută direct de martora Ș.M.

care a arătat „inculpatul s-a năpustit practic asupra victimei, având asupra sa o furcă cu trei coarne, a lovit-o pe victimă de două ori peste picioare, după care a căzut jos și după aceea a lovit-o de mai multe ori cu furca peste tot corpul”, iar martorul S.G. a menționat afirmațiile inculpatului cu privire la intențiile acestuia în legătură cu victima, respectiv „o să-l bubui eu și o să-l aranjez eu”.

Înalta Curte consideră că sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul orientat către minimul special, cât și modalitatea de executare, privativă de libertate, a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptei comise, agravat de circumstanțele reale ale acesteia, aducându-se atingere unei valori sociale fundamentale, viața persoanei, de circumstanțele personale ale inculpatului, care, deși a recunoscut fapta, nu o regretă, încercând constant pe parcursul procesului să-și minimalizeze responsabilitatea.

Astfel, prin pedeapsa aplicată, în mod just s-a apreciat că aceasta este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei, dând posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, cât și resocializarea sa viitoare pozitivă în societate, neimpunându-se reducerea sa, așa cum a solicitat recurentului inculpat. În raport cu cele menționate, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a pronunțat o soluție legală și temeinică sub toate aspectele, atât în ceea ce privește vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, a cărei încadrare juridică este corectă, cât și a individualizării pedepsei aplicate, avându-se în vedere în mod plural criteriile specifice acesteia, nefiind incidente cazurile de casare invocate, respectiv art. 385 9 pct. 17, 14 C. proc.

pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.V. împotriva deciziei penale nr. 71/ A din 27 mai 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 19 mai 2004 la 10 august 2005. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.V. împotriva deciziei penale nr. 71/ A din 27 mai 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 19 mai 2004 la 10 august 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2005.