ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3102/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 1

iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul penal nr. 185/2004,

s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului M.G., în baza art.

300

2

, raportat la art. 160 lit. b) C. proc. pen.

S-a reținut că motivele avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive, prevăzute de art. 148 lit. h) C.

proc. pen., subzistă, astfel că, constatând legalitatea și temeinicia acesteia,

instanța de judecată a menținut-o.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a declarat recurs inculpatul M.G., solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârii atacate și punerea sa în libertate.

Totodată, recurentul a certificat

măsura dispusă de instanța de judecată și sub aspectul faptului că nu s-a

precizat termenul până la care aceasta este menținută.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

15

pct. 17

1

C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Prin sentința penală nr. 18 din 9

februarie 2004 a Tribunalului Vâlcea, inculpatul M.G. a fost condamnat la

pedeapsa de 16 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor,

prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen.,

măsura arestării preventive a fost prelungită cu 30 zile, de la 9 februarie

2004 până la 9 martie 2004, inclusiv.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata prevenției cu începere de la 24 septembrie 2003,

la zi.

În sarcina inculpatului s-a reținut

că, în ziua de 21 mai 2003, împreună cu I.G., l-a lovit în mod repetat cu

pumnii și picioarele pe R.V., cauzându-i un șoc traumatic și hemoragic, cu

multiple fracturi costale și rupturi pleuropulmonare în urma cărora acesta a

decedat.

Apelul declarat de inculpat a fost

înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 19 februarie 2004,

măsura arestării preventive fiind menținută succesiv.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că instanța de judecată a procedat temeinic și legal verificând măsura

arestării preventive și dispunând menținerea acesteia.

Temeiurile care au stat la baza

luării măsurii arestării preventive prin încheierea de ședință nr. 138 din 25

septembrie 2003 a Tribunalului Vâlcea subzistă și în prezent. În conformitate

cu dispozițiile art. 148 lit. b) C. proc. pen., s-a avut în vedere pedeapsa

prevăzută de lege, pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1)

C. pen., care este mai mare de 4 ani închisoare, precum și pericolul concret pe

care lăsarea în libertate a inculpatului o prezintă pentru opinia publică,

întrucât acesta este acuzat de o infracțiune gravă împotriva vieții, comisă cu

brutalitate, împreună cu o altă persoană care are statut de recidivist.

Cât privește critica formulată prin

motivele de recurs, în sensul că instanța de judecată nu a prevăzut intervalul

de timp pentru care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, Curtea

constată că și aceasta este nefondată.

Potrivit art. 300

2

C.

proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată

este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia

arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

C. proc. pen.

Textul invocat mai sus stabilește

obligația instanței de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 69 de zile,

legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Instanța de judecată nu este obligată să limiteze în

timp intervalul de timp pentru care dispune menținerea măsurii, ci doar ca, în

termenul a 60 de zile, să verifice legalitatea și temeinicia măsurii, ceea ce

Curtea de Apel Pitești a făcut, respectând pe deplin dispozițiile legale în

materie.

Pentru aceste considerente, recursul

inculpatului M.G. urmează să fie respins ca nefondat.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul M.G. împotriva încheierii din 1 iunie 2004 pronunțată de Curtea de

Apel Pitești, în dosar nr. 185/2004, ca nefondat.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

iunie 2004.