ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 364/2003

Decizia

nr.364                                                                                                                           Dosar

nr.2972/2002

S-a luat

în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța împotriva deciziei penale nr.146/P din 4 iunie 2002 a Curții de Apel

Constanța, privind pe inculpații D.I. și D.M..

S-au

prezentat inculpații în stare de libertate asistați de apărător desemnat din

oficiu, av.Vasilescu Fl.și intimata parte vătămată.

Procedura

de citare îndeplinită.

Procurorul

a cerut admiterea recursului, astfel cum a fost formulat în sensul condamnării

inculpaților pentru infracțiunea de tâlhărie, reținându-se pentru D.I. art.37

lit.b Cod penal.

Intimata

parte civilă arată că a avut loc un conflict, în urma căruia i s-a luat

cercelul.

Apărătorul

inculpaților a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Din

coroborarea probelor administrate nu rezultă vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Inculpatul

D.I. arată că de fapt a existat un conflict cu partea civilă, nu a săvârșit

fapta de tâlhărie.

Inculpatul

D.M., arată că nu a săvârșit fapta de tâlhărie.

C  U  R  T  E  A,

Prin sentința penală nr.575 din 21 decembrie 2001 Tribunalul

Constanța, în baza art.334 Cod procedură penală, a respins cererea de schimbare

a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,e Cod

penal, în infracțiunea prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal, formulată

de inculpați, prin apărător.

In baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod

procedură penală a achitat pe inculpații D.I. și D.M. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.211 alin.2 lit.a,e cu aplicarea art.37 lit.a din

Codul penal.

S-a dispus în baza art.350 alin.2 Cod procedură penală, punerea

în libertate de îndată a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

S-a luat act că prejudiciul cauzat părții vătămate F.N. a fost

recuperat.

S-a reținut că în cursul zilei de 6 august 2001 inculpații s-au

întâlnit în Autogara Sud Constanța cu soții Florescu. Intre aceștia a avut loc

un incident, soții Folorescu fiind loviți de inculpați. Aceștia au suferit

vătămări corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 1-2 zile îngrijiri

medicale.

Agresiunea exercitată de inculpați asupra părților vătămate, a

fost în scopul însușirii de către aceștia a bunurilor ce le aveau asupra lor

victimele. Astfel profitând de neatenția de apărare a numitei F.N., i-au smuls

un cercel din urechea stângă, precum și portmoneul în care aceasta avea 800.000

lei.

Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu apel de către

procuror care a criticat-o pentru neteminicie privind achitarea inculpaților.

Prin decizia penală nr.146/P din 4 iunie 2002 Curtea de Apel

Constanța, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Constanța cu motivarea că declarațiile martorilor coroborate cu

declarațiile constante ale inculpaților, conduc la concluzia că inculpații  nu

au sustras bunurile arătate de la F.N..

Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Constanța invocând o gravă eroare de fapt potrivit art.385

9

alin.1 pct.18 Cod procedură penală.

Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele

considerente :

Situația de fapt reținută, în sensul că, partea vătămată nu a

fost deposedată de bunuri prin violență este în contradicție cu probele

administrate și actele dosarului penal.

Astfel, declarația părții vătămate și ale martorilor date în

faza de urmărire penală cât și raportul medico-legal, conduc la concluzia

indubitabilă că cei doi inculpați i-au smuls părții vătămate cercelul din

ureche iar inculpatul D.I. portmoneul cu bani.

Martora A.M. a declarat că „în urma agresiunii lui N. i-a

dispărut cercelul,” „precizez că înainte de a fi agresionată N. avea în mână un

portmoneu, iar în timpul altercației l-am văzut pe cetățeanul mai învârstă cum

s-a repezit și l-a tras din mână în timp ce celălalt mai tânăr o lovea”.

Martorul M.G., în declarația dată în faza de urmărire penală a

precizat expres că cei doi inculpați i-au agresat fizic pe soții F. și a

auzit-o pe partea vătămată țipând că i-au fost luați cerceii cu forța de către

inculpați.

In același sens a declarat și martora  N.D..

Mai mult, tot în timpul urmăririi penale s-a procedat la

confruntarea inculpatului D.M. cu martora A.M. precum și a inculpatului D.I.,

împrejurare în care martora și partea vătămată și-au menținut depozițiile

anterioare.

Faptul că ulterior acele declarații au fost retractate, confirmă

împrejurarea că atât martora A.M. cât și N.D. au fost amenințate de inculpați

să-și schimbe depozițiile astfel încât ceea ce aceste martore au declarat în

fața instanței de judecată, nu are  suport în realitate și este infirmat de

restul materialului probator și se explică și prin împrejurarea că acestea sunt

rude, toți fiind de etnie romi și au ajuns la o înțelegere.

Ca atare, modificările în conținutul declarațiilor au intervenit

în faza de cercetare judecătorească și că în această fază se statuează asupra

vinovăției sau nevinovăției inculpaților, nu conferă aprioric un mai mare

credit revenirii în raport de primele declarații.

Cum probele nu au o valoare mai dinainte  stabilită, legea

nefăcând o distincție în ce privește forța lor probantă, în raport cu

împrejurarea dacă ele au fost administrate în cursul urmăririi penale ori

cercetării judecătorești apare ca nelegală soluția instanței de fond și a celei

de apel fără a se face vreo justificare.

Ca atare, din întreg ansamblul probator, rezultă că cei doi

inculpați au deposedat prin violență partea vătămată de un cercel din aur și un

portmoneu cu 800.000 lei încât se impune condamnarea acestora pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie.

Totodată, trebuie reținut că inculpatul D.I. are antecedente

penale fiind condamnat la un  an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

furt prin sentința penală 1702/1998 a Judecătoriei Constanța definitivă prin

neapelare,situație în care față de data săvârșirii faptei în prezenta cauză 6

august 2000 greșit s-a reținut aplicarea prevederilor art.37 lit.a în loc

art.37 lit.b, fapta fiind săvârșită după executarea pedepsei de 1 an

închisoare.

Constatându-se că inculpații - D.I. este pensionar, fără loc de

muncă, căsătorit; iar D.M. este căsătorit, fără antecedente penale, un copil

minor în întreținere, justifică aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute

de art.74-76 din Codul penal.

Ca atare, Curtea, potrivit prevederilor art.385

15

pct.2 lit.d Cod procedură penală va admite recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Constanța, va casa decizia atacată și sentința instanței

de fond și va dispune condamnarea inculpaților conform dispozitivului.

Se va computa din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat timpul

arestării preventive de la 13 septembrie 2001 până la punerea efectivă în

libertate.

Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE

LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat deParchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța  împotriva deciziei

penale nr.146/P din 4 iunie 2002 a   Curții de Apel Constanța privind pe

inculpații D.I. și D.M..

Casează decizia penală sus-menționată

și sentința penală nr.375 din 21 decembrie 2001 a Tribunalului Constanța.

În baza art.211 alin.2 lit.a

și e C.pen., cu aplicarea art.37 lit.b și art.74-76 C.pen., condamnă pe

inculpatul D.I. la 3 ani  închisoare.

În baza art.211 alin.2 lit.a

și e C.pen., cu aplicarea art.74-76 C.pen. condamnă pe inculpatul D.M. la un an

închisoare..

Deduce

din pedepse, timpul arestării preventive a  inculpaților de la 13 septembrie

2001 până la punerea efectivă în libertate.

Onorariile

în sumă de câte 300.000 lei pentru fiecare inculpat pentru apărarea din oficiu,

se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 24 ianuarie 2003.