ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1497/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 472 din 2

octombrie 2002, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpata O.L. la:

- 9 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen.,

raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C.

pen. și art. 76 lit. a) C. pen.

Pe durata executării pedepsei,

conform art. 71 C. pen., inculpatei i-a fost interzis exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen., din

pedeapsa aplicată s-a dedus timpul arestării preventive de la 20 februarie

2002, la zi.

S-a constatat că în cauză nu a

existat constituire de parte civilă.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

dispus confiscarea specială a corpurilor delicte, un cuțit și hainele victimei.

S-a stabilit onorariu de avocat în

favoarea Baroului Cluj în sumă de 300.000 lei pentru faza de urmărire penală,

ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 191 C. proc. pen.,

inculpata a fost obligată să plătească statului suma de 3.300.000 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare, sumă din care 300.000 lei reprezintă onorariu

avocațial.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanța a reținut în fapt următoarele:

Inculpata O.L. a fost căsătorită

timp de 25 de ani cu victima O.Șt., având împreună doi copii, în prezent,

majori.

În ultimii ani ai căsniciei

relațiile dintre inculpată și soțul ei au degenerat, pe fondul lipsurilor

materiale și consumului de alcool de către ambii.

La data de 13 februarie 2002, atât

inculpata, cât și victima au consumat alcool, în mod separat.

În jurul orelor 15,00, inculpata

O.L. era singură acasă și a invitat-o pe vecina sa, numita B.M., să bea

împreună o cafea și vodcă, cumpărate de inculpată.

După circa o jumătate de oră, a venit

la domiciliu și victima O.Șt. care a cerut să fie și el servit cu băuturi,

stând de vorbă cu inculpata și invitata acesteia.

Între timp B.M. a plecat la locuința

sa, cei doi soți rămânând singuri și discutând în mod pașnic.

În jurul orelor 15,30, în timp ce

inculpata, B.M. și victima consumau alcool la domiciliu a venit, de la serviciu

și fiica lor, O.L.B. care, în jurul orelor 16,00, a plecat și ea către locuința

sa.

După plecarea fiicei și a numitei

B.M., inculpata a mers în bucătărie, iar soțul ei a rămas în cameră.

La un moment dat, victima s-a

deplasat în bucătărie unde se afla inculpata și i-a cerut să-i mai dea de băut

votcă.

Întrucât votca pe care o cumpărase

se terminase, i-a spus acest lucru victimei, însă acesta i-a reproșat, nervos,

că nu mai vrea să-i dea de băut, deși a avut votcă pentru B.M.

Nemulțumit de refuzul inculpatei de

a da curs cererii sale, victima s-a enervat tot mai tare și s-a apropiat de

aceasta cu intenția de a o lovi.

În tot acest timp, inculpata se afla

în picioare, în bucătărie, cu o pâine în mâna stângă și cu un cuțit cu prăsele

negre ori maro în cealaltă, dreapta.

În momentul în care s-a apropiat de

ea, victima a prins-o de mâna stângă în care avea pâinea, fapt ce a făcut ca

aceasta să cadă jos.

În aceste împrejurări, inculpata l-a

împins ușor pe soțul său, gesticulând apoi cu cuțitul către el, cerându-i să

meargă în cameră și să se potolească.

În acel moment, victima s-a apropiat

de inculpată, ridicând mâinile cu intenția vădită de a lovi, iar aceasta l-a

lovit în piept cu cuțitul pe care îl ținea în mâna dreaptă, cu tăișul

perpendicular pe corpul victimei și tăișul în lateral.

Urmare a loviturii primite victima a

suferit leziuni care în scurt timp au dus la deces.

Raportul medico-legal întocmit în

cauză a concluzionat că moartea victimei O.Șt. a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei interne prin secționarea aortei consecutivă unei plăgi

tăiate-înțepate penetrante toracică, leziune ce s-a produs prin lovire cu corp

tăietor-înțepător a cărui lamă a măsurat minim 15 - 16 cm lungime.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpata O.L.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Cluj a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la greșita individualizare

a pedepsei aplicate inculpatei, pe care o consideră prea blândă, solicitând

majorarea acesteia, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante care în speță nu

se justifică.

La rândul său, inculpata O.L. a

criticat aceeași hotărâre cu privire la nereținerea în favoarea ei a

circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.,

având în vedere că fapta a fost comisă ca urmare a comportării violente a

victimei, care prin modul de a se manifesta i-a cauzat o puternică tulburare

sub imperiul căreia a acționat, acest lucru urmând a se regăsi în cuantumul

pedepsei pe care o apreciază ca fiind prea severă.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 315/ A din 26 noiembrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Cluj, a desființat sentința pronunțată de Tribunalul

Cluj numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatei O.L., pe care, prin

înlăturarea art. 74 și art. 76 C. pen., a majorat-o la 15 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

menținând încadrarea juridică dată faptei.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., din

pedeapsa aplicată inculpatei a dedus arestul preventiv de la 20 februarie 2002,

la zi.

Au fost menținute restul

dispozițiilor hotărârii atacată.

Prin aceeași decizie a fost respins

ca nefondat apelul declarat de inculpata O.L. pe care a obligat-o la plata

sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a arătat că în cauză, având în vedere „că infracțiunea

săvârșită de inculpată este foarte gravă, fiind pedepsită cu închisoare de la

15 la 25 ani închisoare” că „fapta a fost comisă pe fondul consumului repetat

de băuturi alcoolice de către ambii soți” cum și faptul că aceasta „fără a

ezita a procedat la suprimarea vieții victimei, utilizând în acest scop un

instrument, nu numai apt, dar și sigur că va produce decesul, aplicând o

lovitură foarte puternică într-o zonă ce conține organe vitale” și nu în

ultimul rând „urmarea faptei săvârșite de către inculpată, constând într-o

atingere gravă adusă unei dintre valorile sociale cele mai importante apărate

de legea penală, viața persoanei”, iar victima avea calitatea de soț, astfel că

reținerea în favoarea acesteia de circumstanțe atenuante nu se justifică, motiv

pentru care urmează a fi înlăturate, fără a neglija faptul că aceasta,

anterior, a mai fost sancționată contravențional pentru tulburarea liniștii

publice și a încercat să ascundă săvârșirea faptei, prin acreditarea unei morți

naturale a victimei, motiv pentru care se impune majorarea pedepsei în limitele

textului incriminator și nu respectarea prevederilor art. 72 C. pen., astfel

cum s-a solicitat prin apelul declarat de Parchet care este fondat.

Cu privire la critica formulată de

inculpata O.L., prin care a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanței

atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința

reducerii și mai mult a pedepsei aplicată, s-a arătat că nu este întemeiată,

întrucât din materialul probator existent la dosar, nu se poate trage concluzia

că prin modul de a acționa al victimei, care s-a manifestat agresiv față de

inculpată, dar în limitele firești, acțiunile acesteia nu pot fi considerate ca

fiind de o gravitate atât de mare, încât să provoace în psihicul său o

tulburare atât de puternică, încât să nu se poată controla și care să justifice

modul deosebit de violent în care a acționat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpata O.L., pe care a criticat-o cu privire la greșita

individualizare a pedepsei pe care o consideră prea severă, solicitând

reducerea acesteia, prin menținerea, atât a circumstanțelor atenuante, cât și a

pedepsei aplicată de prima instanță.

Recursul declarat de inculpată este

fondat.

Este fără îndoială că fapta

săvârșită de inculpata O.L. este gravă și prezintă un pericol social ridicat,

aceasta fiind confirmată și de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (15

- 25 ani închisoare).

Cu toate acestea, la aplicarea și

stabilirea pedepsei, conform art. 72 C. pen., instanța de judecată nu trebuie

să aibă în vedere numai pericolul social al faptei ca unic criteriu de

apreciere a gravității acesteia, deși acesta este precumpănitor în stabilirea

cuantumului pedepsei, ci și de celelalte criterii care stau la baza

individualizării acesteia și anume, împrejurările în care a fost comisă fapta,

respectiv circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, între

care și datele ce caracterizează persoana făptuitorului.

Aspectele menționate, de curtea de

apel, în motivarea înlăturării circumstanțelor atenuante reținute în favoarea

inculpatei sunt în parte îndreptățite, dar, în același timp, se constată că s-a

manifestat o exigență exagerată în aprecierea acestora, acordându-le mai mult

un caracter negativ, ceea ce în realitate nu se justifică.

Pornind de la aceste considerente,

instanța de apel trebuia să aibă în vedere că fapta a fost comisă mai mult ca

urmare a comportării victimei care s-a manifestat violent, fără însă ca această

comportare să constituie un act de provocare în sensul art. 73 lit. b) C. pen.,

reprezentând un act reflex de apărare, care, chiar dacă nu era de natură să

justifice un astfel de comportament, în contextul dat nu putea și nu poate fi

ignorat.

De asemenea, nu pot fi ignorate

unele aspecte legate de persoana inculpatei care este învârstă, și nu are

antecedente penale, iar sancționarea sa contravențională pentru acte de

tulburarea liniștii publice nu pot fi considerate a fi de natură să ducă la

concluzia că are un comportament în genere antisocial, aceasta fiind o

împrejurare întâmplătoare, care se datora și comportării victimei.

În același context, nu poate fi

neglijat nici comportamentul inculpatei în timpul procesul penal care, chiar

dacă cu ocazia primelor cercetări a avut o poziție oscilantă, ulterior a

recunoscut comiterea faptei, descriind amănunțit modul în care aceasta a fost

comisă, declarațiile sale fiind, de altfel singurele dovezi ce au stat la baza

stabilirii situației de fapt și vinovăției, dar și faptul că aceasta a regretat

sincer cele întâmplate.

Prin urmare, dacă instanța de apel

ar fi avut în vedere aceste aspecte, chiar în condițiile în care aprecia că

pedeapsa aplicată de prima instanță, inculpatei, este prea blândă, avea totuși

suficiente temeiuri să mențină circumstanțele atenuante reținute în favoarea

acesteia și să majoreze pedeapsa până în apropierea limitei minime permisă de

textul de lege incriminator.

Neprocedând în acest fel, instanța

de apel a pronunțat o decizie care sub aspectul analizat este criticabilă,

astfel că recursul declarat de inculpata O.L. fiind fondat, urmează a fi admis

ca atare, a casa hotărârea atacată, în sensul reținerii în favoarea acesteia a

circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen. și a o condamna la o

pedeapsă în limitele permise de art. 76 lit. a) C. pen., cu respectarea

prevederilor art. 76 alin. (2) C. pen., și a se dispune potrivit dispozitivului

prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpata O.L. împotriva deciziei penale nr. 315 A din 26 noiembrie 2002 a

Curții de Apel Cluj.

Casează decizia atacată numai cu

privire la pedeapsa privativă de libertate pe care, prin aplicarea

dispozițiilor art. 74 și a art. 76 C. pen., o reduce de la 15 ani închisoare,

la 12 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 20 februarie 2002, la 25 martie 2003.

Onorariul în sumă de 300.000 lei

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 martie 2003.