ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3340/2003

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune, reclamanta S.C. F. S.A. București a solicitat Tribunalului București, secția comercială, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare–cumpărare nr. 4447 din 18 noiembrie 1999 pe care l-a încheiat cu pârâta S.C. A.N.D.P. S.A. având ca obiect activul D.G. Motivele de nulitate absolută invocate de reclamantă sunt: - cauza ilicită, fraudarea societății reclamante prin încălcarea regulilor licitației cu strigare; doi dintre asociații societății pârâte fiind aceiași cu asociații S.C. M. S.R.L. (respinsă la licitație), iar unul dintre aceștia a reprezentat la licitație și pe al doilea participant S.T.D.

S.R.L. (art. 948 și art. 966 C. civ.); - fraudarea legii, vânzarea activului s-a făcut chiar sub prețul de inventar de 10.771.126.000 lei; - lipsa autorizării prealabile a autorității competente exprimată printr-un mandat special (art. 966 C. civ.); - vicierea consimțământului prin dol (art. 953, art. 954, art. 960 C. civ.): - clauza leonină cuprinsă în art. III - prețul (art. 1491 C. civ.). Societatea pârâtă a formulat cerere reconvențională solicitând: - să se constate valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare nr. 4447 din 18 noiembrie 1999; - să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la activul D.G. compus din construcție și teren (art. 1295, art. 973, art. 969 C. civ.) pentru a putea îndeplini formalitatea întabulării cu respectarea principiului opozabilității față de terți.

Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 4717 din 6 iunie 2001, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea principală precizată și completată, a admis cererea reconvențională constatând, în consecință, valabilitatea actului de vânzare-cumpărare, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare a activului D.G. compus din teren în suprafață de 48.812 mp și construcțiile aflate pe acesta. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut: - vânzarea activului D.G. s-a hotărât de Consiliul de Administrație la data de 8 septembrie 1999 prin licitație publică cu strigare, iar procedura licitației s-a realizat cu respectarea art. 3. 44 – art. 3. 47 din Normele Metodologice de aplicare a O.G.

nr. 88/1997; - prețul de adjudecare a activului a fost de 6.941.046.000 lei fără T.V.A., iar contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat cu respectarea O.U.G. nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999 și H.G. nr. 450/1999; - conform art. 1295 alin. (2) C. civ., contractul de vânzare cumpărare trebuie să îmbrace forma autentică pentru opozabilitate față de terți; - existența cauzei, caracterul ei real și ilicit sunt prezumate de lege, iar reclamanta nu a făcut dovada contrară; - la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare și al organizării licitației cu strigare erau aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999 și H.G. nr. 450/1999, care stabilesc că aprobarea A.G.A.

și a instituției publice implicate sunt necesare pentru vânzarea activelor a căror valoare individuală ori cumulativă depășește 50% din valoarea contabilă a activelor societății la data emiterii ofertei de vânzare, conform art. 41 din H.G. nr. 450/1999, iar în speță, valoarea activului D.G. reprezintă mai puțin de 50% din valoarea contabilă a activului în sumă de 10.771.276.000 lei, nefiind, așadar, necesară existența unui mandat special; - persoanele împuternicite să efectueze vânzarea au fost stabilite prin procesul verbal nr. 14 din 8 septembrie 1999 în ședința A.G.A. fiind respectate prevederile art. 24 din Legea 99/1999, art. 41-49 din H.G. nr. 450/1999; - reclamanta nu s-a conformat prevederilor art. 960 alin. (2) C. civ.

și nu a făcut dovada elementelor constitutive ale dolului; - prețul de ofertă de 34.282.092.000 lei a fost cu mult mai mare decât valoarea contabilă de 10.771.276.000 lei. Nefiind îndeplinite prevederile art. 948, art. 953 și art. 966 C. civ., acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. În baza O.U.G. nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, H.G. nr. 450/1999, art. 1295 alin. (1) și (2), art. 954 alin. (2) și art. 960 C. civ., s-a admis cererea reconvențională. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 783 din 13 decembrie 2001, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. F. S.A. reținând că: - art. 4.1 din H.G. nr. 450/1999 stabilește că aprobarea A.G.A., aprobarea instituției publice și mandatul special al reprezentantului F.P.S.

sunt obligatorii când valoarea individuală ori cumulată a activelor supuse vânzării depășesc 50% din valoarea contabilă a activelor societății la data emiterii ofertei de vânzare, proporție care nu se regăsește în speță; - din procesul verbal nr. 14 din 8 septembrie 1999 rezultă că a existat aprobarea Consiliului de administrație de vânzare a activului D.G; - activul D.G. s-a vândut sub incidența Legii nr. 99/1999 și a H.G. nr. 450/1999 care au modificat procentul de 30% la 50% sub valoarea căruia nu este necesar mandatul special, contractul de reprezentare nr. 22.397 invocat de recurentă fiind încheiat la 1 ianuarie 1996; - din actele dosarului rezultă că valoarea contabilă a activului este de 10,4 miliarde lei, iar nu de 36.944.901 mii lei, cât susține recurenta, iar prețul de vânzare s-a stabilit cu respectarea procedurii de licitație prevăzută de art. 3. 46 lit. b) și art. 4. 9 din H.G.

nr. 450/1999; - sentința atacată a fost motivată cu respectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar considerentele cu privire la admiterea cererii reconvenționale se regăsesc în hotărârea instanței de fond În conformitate cu art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, apreciind că acestea au fost date cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Motivele invocate care se constituie și în cauze de nulitate sunt: - încălcarea prevederilor art. 4. 7. din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 450/1999 care impun ca oferta de vânzare să fie publicată în cotidienele menționate la pct. 3. 69 lit. a) și să se afișeze la sediul societății vânzătoare și la locul unde este situat activul și ale prevederilor art. 1 din O.U.G.

nr. 88/1997 care instituie principiul transparenței procesului de privatizare deoarece, din procesul verbal de adjudecare, rezultă că oferta de vânzare nu s-a afișat nici la sediul societății vânzătoare și nici la locul unde este situat activul, iar mențiunea cu privire la realizarea publicității și pe internet a fost adăugată ulterior, adăugire neconfirmată de membrii comisiei de licitație; - încălcarea prevederilor art. 4 .1 din Normele Metodologice deoarece, cum a reținut și instanța de recurs, valoarea cumulată a activelor supuse vânzării era de 39,80%, situație care impunea obținerea aprobării Adunării generale extraordinare a acționarilor, potrivit art. 13 și 19 din Statutul societății vânzătoare; - Adunarea generală extraordinară din data de 25 august 1999 a aprobat de principiu vânzarea activului D.G.

prin licitație publică care urma să se facă în baza mandatului special ce va fi transmis de F.P.S., fiind eronată aprecierea instanțelor că, în ședința din 8 septembrie 1999, consiliul de administrație ar fi hotărât aprobarea vânzării activului, acesta având înscris la pct. 3 al ordinii de zi „supunerea spre aprobare a vânzării D.G.

prin licitație publică cu strigare”, iar la pct. 2 „supunerea spre aprobare a prețului de pornire a licitației pentru D.G.”, iar nu aprobarea în sine; comisia de licitație nefiind nici ea nominalizată: - prin vânzarea activului cu prețul de 6.941.046.000 lei nu s-a acoperit nici măcar valoarea investițiilor chiriașului care, potrivit procesului verbal al consiliului de administrație nr. 15 din 28 septembrie 1999, era de 11.597.511.100 lei, impunându-se concluzia că activul s-a vândut la o valoare reală negativă: - la licitație au participat două persoane juridice - societăți comerciale între care existau interese comune prin faptul că reprezentantul uneia era și asociat la cealaltă societate comercială, fapt ce constituie practica anticoncurențială, conform art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 21/1996 - participarea la licitație a S.C.

S.T.S.D. S.R.L. fiind formală; - se impune introducerea în cauză a A.P.A.P.S., având în vedere că admiterea acțiunii ar avea ca efect modificarea patrimoniului reclamantei față de momentul privatizării acesteia prin vânzare de acțiuni, statul fiind acționarul majoritar al S.C. F. S.A. la data vânzării activului. Intimata S.C. A.N.D.P. S.A. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului în anulare ca nefondat. Recursul în anulare, susține intimata, nu a stabilit în ce constă încălcarea esențială a legii, iar solicitarea de a introduce în cauză A.P.A.P.S. – în vederea respectării art. 9 din O.U.G. nr. 88/1997 nu poate fi reținută deoarece, obiectul contractului l-a format un activ nu dividende, prețul încasat nefăcându-se venit la bugetul de stat.

Rolul Procurorului General este acela de a verifica legalitatea hotărârilor în raport cu obiectul cererii fără a se putea realiza extinderea cadrului procesual și completarea obiectului cererii. Prevederile Normelor metodologice (aprobate prin H.G. nr. 450/1999) nu s-au încălcat deoarece: - procentual valoarea activului vândut reprezintă 18% din valoarea capitalului societății reclamante, ceea ce înseamnă că nu au fost încălcate nici dispozițiile statutului; - în raport de prevederile art. 4. 9 din Normele metodologice, prețul de pornire a licitației a fost stabilit conform art. 4. 8 din norme; - nu poate fi vorba de o licitație trucată, câtă vreme participanta S.C. D. S.R.L. nu a formulat nici o ofertă: - art. 3. 44 – art. 3.47 din H.G.

nr. 450/1990 nu instituie nici o interdicție pentru participanții la licitație. Recursul în anulare este fondat pentru considerentele care urmează: Reclamanta S.C. F. S.A., societate în proces de privatizare, a vândut în condițiile art. 24 din O.U.G. nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, activul D.G., încheind la 18 noiembrie 1999 contractul de vânzare-cumpărare cu pârâta S.C. A.N.D.P. S.A., adjudecatară a licitației organizate în condițiile art. 3. 46, art. 3. 47 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 450/1999. Obiectul contractului l-au format atât construcții cu teren necesar, cât și terenul aferent activului, în suprafață de 48.812 mp, pentru care reclamanta avea certificat de atestare a dreptului de proprietate.

Instanța de fond, soluție confirmată și de instanța de recurs, a constatat valabilitatea actului de vânzare cumpărare astfel încheiat și a actelor adiționale, statuând că hotărârea ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, motivând că forma autentică este necesară pentru a îndeplini formalitatea intabulării și a asigura opozabilitatea față de terți. Or, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, nerespectarea formei autentice a actului de înstrăinare în cazul înstrăinărilor prin acte între vii a terenurilor de orice fel proprietate privată, situate în intravilan sau extravilan, se sancționează expres cu nulitate absolută.

Prin urmare, actul juridic intitulat contract de vânzare–cumpărare cu privire la teren, ca obiect al vânzării, valorează antecontract de vânzare-cumpărare, forma autentică fiind cerută de lege pentru valabilitatea actului iar nu pentru opozabilitatea lui, hotărârile judecătorești fiind nelegale sub acest aspect. Conform art. 1303 C. civ., în contractul de vânzare-cumpărare, prețul trebuie să fie sincer și serios. Fictivitatea prețului atrage nulitatea contractului de vânzare cumpărare deoarece, în lipsa prețului, obligația cumpărătorului este fără obiect, iar obligația vânzătorului este fără cauză. În clauza a IX-a din contractul de vânzare-cumpărare, în speță, părțile au stipulat că, cumpărătorul va prelua cu data semnării și contractul de asociere nr. 2698 din 18 august 1995 încheiat între vânzător și S.C.

M. S.R.L., odată cu drepturile și obligațiile ce decurg din acesta. Asociata S.C. M. S.R.L., care a făcut investiții de 11.597.511.000 lei, sumă pe care, conform art. 5. 1 din contractul de asociere, nu o poate pretinde de la proprietar deși a încercat, nu a putut dobândi activul în speță prin leasing imobiliar în condițiile art. 24 din O.G. 88/1997, modificată, pentru că avea datorii la societatea vânzătoare. Or, în situația în care datoriile acesteia sunt mai mari decât prețul de 6.941.046.000 lei la care s-a adjudecat activul, prin efectul cesiunii drepturilor de creanță și al confuziunii obligațiilor, prețul ar putea fi inexistent juridic. Încheierea contractului de vânzare-cumpărare active este o modalitate de privatizare, la acea dată A.P.A.P.S.

fiind acționar majoritar, iar potrivit art. 4 3 din Legea nr. 99/1999, instituția publică implicată – A.P.A.P.S. în accepțiunea art. 3 lit. g) din lege - realizează întreg procesul de privatizare. Este firesc ca procesul prin care se solicită instanței să constate nulitatea unui contract de privatizare să se poarte în contradictoriu cu instituția publică implicată, restrângerea libertății părților în a fixa cadrul procesual fiind, în acest caz, una legală. Cu privire la celelalte motive invocate în recursul în anulare și care vizează încălcarea unor prevederi din Normele metodologice, aprobate prin H.G. nr. 450/1999, ori ale statutului societății reclamante, se constată că acestea nu întrunesc exigențele art. 330 alin. (2) C. proc.

civ., nereprezentând o încălcare esențială a legii care să determine o soluționare greșită a cauzei pe fond. Societatea reclamantă, ca subiect distinct de drept, își manifestă voința în raporturile juridice prin reprezentanții săi desemnați în condițiile legii. Capacitatea de exercițiu și-o manifestă prin administratorii săi cărora, în condițiile legii, li s-a conferit și dreptul de reprezentare. Dacă aceștia acționează contrar interesului societății, se va angaja răspunderea lor în condițiile prevăzute de Legea 31/1990, republicată și modificată, privind societățile comerciale. Nici invocarea încălcării art. 5 lit. f) din Legea nr. 21/1996 nu poate fi primită deoarece, potrivit art. 39 din lege, descoperirea și investigarea încălcărilor prevederilor legii incumbă Consiliului Concurenței și Oficiului Concurenței, iar de la aceste organisme nu s-a prezentat vreun act constatator.

Se impune, așadar, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la tribunal spre rejudecare pentru: - reaprecierea validității clauzelor contractului de vânzare–cumpărare a activului în speță prin prisma art. 14 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor; - stabilirea pe bază de probe a cuantumului datoriilor S.C. M. S.R.L. către reclamanta vânzătoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare și dacă raportul acestuia cu cuantumul prețului conduce la lipsa valabilității lui; - judecarea pricinii în contradictoriu cu A.P.A.P.S. Față de cele ce preced, Curtea va admite recursul în anulare promovat de Procurorul General, va anula decizia atacată, va admite recursul declarat de reclamanta S.C.

F. S.A. împotriva sentinței pe care o casează și va trimite cauza spre soluționare Tribunalului București, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, împotriva deciziei nr. 783 din 13 decembrie 2001 a Curții de Apel București pe care o anulează. Admite recursul declarat de reclamanta S.C. F. S.A. București împotriva sentinței civile nr. 4717 din 8 iunie 2001 a Tribunalului București pe care o casează și trimite cauza spre soluționare Tribunalului București, secția comercială, în fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2003.