ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3340/2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3340/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiune, reclamanta S.C. F. S.A. București a

solicitat Tribunalului București, secția comercială, să constate nulitatea

absolută a contractului de vânzare–cumpărare nr. 4447 din 18 noiembrie 1999 pe

care l-a încheiat cu pârâta S.C. A.N.D.P. S.A. având ca obiect activul D.G.

Motivele de nulitate absolută

invocate de reclamantă sunt:

- cauza ilicită, fraudarea

societății reclamante prin încălcarea regulilor licitației cu strigare; doi

dintre asociații societății pârâte fiind aceiași cu asociații S.C. M. S.R.L.

(respinsă la licitație), iar unul dintre aceștia a reprezentat la licitație și

pe al doilea participant S.T.D. S.R.L. (art. 948 și art. 966 C. civ.);

- fraudarea legii, vânzarea

activului s-a făcut chiar sub prețul de inventar de 10.771.126.000 lei;

- lipsa autorizării prealabile a

autorității competente exprimată printr-un mandat special (art. 966 C. civ.);

- vicierea consimțământului prin dol

(art. 953, art. 954, art. 960 C. civ.):

- clauza leonină cuprinsă în art.

III - prețul (art. 1491 C. civ.).

Societatea pârâtă a formulat cerere

reconvențională solicitând:

- să se constate valabilitatea

convenției de vânzare-cumpărare nr. 4447 din 18 noiembrie 1999;

- să se pronunțe o hotărâre

judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire

la activul D.G. compus din construcție și teren (art. 1295, art. 973, art. 969

C. civ.) pentru a putea îndeplini formalitatea întabulării cu respectarea

principiului opozabilității față de terți.

Tribunalul București, secția

comercială, prin sentința nr. 4717 din 6 iunie 2001, a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea principală precizată și completată, a admis cererea

reconvențională constatând, în consecință, valabilitatea actului de

vânzare-cumpărare, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare a

activului D.G. compus din teren în suprafață de 48.812 mp și construcțiile

aflate pe acesta.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut:

- vânzarea activului D.G. s-a

hotărât de Consiliul de Administrație la data de 8 septembrie 1999 prin

licitație publică cu strigare, iar procedura licitației s-a realizat cu

respectarea art. 3. 44 – art. 3. 47 din Normele Metodologice de aplicare a O.G.

nr. 88/1997;

- prețul de adjudecare a activului a

fost de 6.941.046.000 lei fără T.V.A., iar contractul de vânzare-cumpărare s-a

încheiat cu respectarea O.U.G. nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999

și H.G. nr. 450/1999;

- conform art. 1295 alin. (2) C.

civ., contractul de vânzare cumpărare trebuie să îmbrace forma autentică pentru

opozabilitate față de terți;

- existența cauzei, caracterul ei

real și ilicit sunt prezumate de lege, iar reclamanta nu a făcut dovada

contrară;

- la data încheierii contractului de

vânzare-cumpărare și al organizării licitației cu strigare erau aplicabile

dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999 și H.G. nr.

450/1999, care stabilesc că aprobarea A.G.A. și a instituției publice implicate

sunt necesare pentru vânzarea activelor a căror valoare individuală ori

cumulativă depășește 50% din valoarea contabilă a activelor societății la data

emiterii ofertei de vânzare, conform art. 41 din H.G. nr. 450/1999, iar în

speță, valoarea activului D.G. reprezintă mai puțin de 50% din valoarea

contabilă a activului în sumă de 10.771.276.000 lei, nefiind, așadar, necesară

existența unui mandat special;

- persoanele împuternicite să

efectueze vânzarea au fost stabilite prin procesul verbal nr. 14 din 8

septembrie 1999 în ședința A.G.A. fiind respectate prevederile art. 24 din

Legea 99/1999, art. 41-49 din H.G. nr. 450/1999;

- reclamanta nu s-a conformat

prevederilor art. 960 alin. (2) C. civ. și nu a făcut dovada elementelor

constitutive ale dolului;

- prețul de ofertă de 34.282.092.000

lei a fost cu mult mai mare decât valoarea contabilă de 10.771.276.000 lei.

Nefiind îndeplinite prevederile art.

948, art. 953 și art. 966 C. civ., acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

În baza O.U.G. nr. 88/1997,

modificată prin Legea nr. 99/1999, H.G. nr. 450/1999, art. 1295 alin. (1) și

(2), art. 954 alin. (2) și art. 960 C. civ., s-a admis cererea reconvențională.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia nr. 783 din 13 decembrie 2001, a respins, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. F. S.A. reținând că:

- art. 4.1 din H.G. nr. 450/1999

stabilește că aprobarea A.G.A., aprobarea instituției publice și mandatul

special al reprezentantului F.P.S. sunt obligatorii când valoarea individuală

ori cumulată a activelor supuse vânzării depășesc 50% din valoarea contabilă a

activelor societății la data emiterii ofertei de vânzare, proporție care nu se

regăsește în speță;

- din procesul verbal nr. 14 din 8

septembrie 1999 rezultă că a existat aprobarea Consiliului de administrație de

vânzare a activului D.G;

- activul D.G. s-a vândut sub

incidența Legii nr. 99/1999 și a H.G. nr. 450/1999 care au modificat procentul

de 30% la 50% sub valoarea căruia nu este necesar mandatul special, contractul

de reprezentare nr. 22.397 invocat de recurentă fiind încheiat la 1 ianuarie

1996;

- din actele dosarului rezultă că

valoarea contabilă a activului este de 10,4 miliarde lei, iar nu de 36.944.901

mii lei, cât susține recurenta, iar prețul de vânzare s-a stabilit cu

respectarea procedurii de licitație prevăzută de art. 3. 46 lit. b) și art. 4.

9 din H.G. nr. 450/1999;

- sentința atacată a fost motivată

cu respectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar

considerentele cu privire la admiterea cererii reconvenționale se regăsesc în

hotărârea instanței de fond

În conformitate cu art. 330 pct. 2

C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor pronunțate în

cauză, apreciind că acestea au fost date cu încălcarea esențială a legii, ceea

ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Motivele invocate care se constituie

și în cauze de nulitate sunt:

- încălcarea prevederilor art. 4. 7.

din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 450/1999 care impun ca oferta

de vânzare să fie publicată în cotidienele menționate la pct. 3. 69 lit. a) și

să se afișeze la sediul societății vânzătoare și la locul unde este situat

activul și ale prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 88/1997 care instituie

principiul transparenței procesului de privatizare deoarece, din procesul verbal

de adjudecare, rezultă că oferta de vânzare nu s-a afișat nici la sediul

societății vânzătoare și nici la locul unde este situat activul, iar mențiunea

cu privire la realizarea publicității și pe internet a fost adăugată ulterior,

adăugire neconfirmată de membrii comisiei de licitație;

- încălcarea prevederilor art. 4 .1

din Normele Metodologice deoarece, cum a reținut și instanța de recurs,

valoarea cumulată a activelor supuse vânzării era de 39,80%, situație care

impunea obținerea aprobării Adunării generale extraordinare a acționarilor,

potrivit art. 13 și 19 din Statutul societății vânzătoare;

- Adunarea generală extraordinară

din data de 25 august 1999 a aprobat de principiu vânzarea activului D.G. prin

licitație publică care urma să se facă în baza mandatului special ce va fi

transmis de F.P.S., fiind eronată aprecierea instanțelor că, în ședința din 8

septembrie 1999, consiliul de administrație ar fi hotărât aprobarea vânzării

activului, acesta având înscris la pct. 3 al ordinii de zi „supunerea spre

aprobare a vânzării D.G. prin licitație publică cu strigare”, iar la pct. 2

„supunerea spre aprobare a prețului de pornire a licitației pentru D.G.”, iar

nu aprobarea în sine; comisia de licitație nefiind nici ea nominalizată:

- prin vânzarea activului cu prețul

de 6.941.046.000 lei nu s-a acoperit nici măcar valoarea investițiilor

chiriașului care, potrivit procesului verbal al consiliului de administrație

nr. 15 din 28 septembrie 1999, era de 11.597.511.100 lei, impunându-se

concluzia că activul s-a vândut la o valoare reală negativă:

- la licitație au participat două

persoane juridice - societăți comerciale între care existau interese comune

prin faptul că reprezentantul uneia era și asociat la cealaltă societate

comercială, fapt ce constituie practica anticoncurențială, conform art. 5 alin.

(1) lit. f) din Legea nr. 21/1996 - participarea la licitație a S.C. S.T.S.D.

S.R.L. fiind formală;

- se impune introducerea în cauză a

A.P.A.P.S., având în vedere că admiterea acțiunii ar avea ca efect modificarea

patrimoniului reclamantei față de momentul privatizării acesteia prin vânzare

de acțiuni, statul fiind acționarul majoritar al S.C. F. S.A. la data vânzării

activului.

Intimata S.C. A.N.D.P. S.A. a depus

întâmpinare prin care solicită respingerea recursului în anulare ca nefondat.

Recursul în anulare, susține

intimata, nu a stabilit în ce constă încălcarea esențială a legii, iar

solicitarea de a introduce în cauză A.P.A.P.S. – în vederea respectării art. 9

din O.U.G. nr. 88/1997 nu poate fi reținută deoarece, obiectul contractului l-a

format un activ nu dividende, prețul încasat nefăcându-se venit la bugetul de

stat.

Rolul Procurorului General este

acela de a verifica legalitatea hotărârilor în raport cu obiectul cererii fără

a se putea realiza extinderea cadrului procesual și completarea obiectului

cererii.

Prevederile Normelor metodologice

(aprobate prin H.G. nr. 450/1999) nu s-au încălcat deoarece:

- procentual valoarea activului

vândut reprezintă 18% din valoarea capitalului societății reclamante, ceea ce

înseamnă că nu au fost încălcate nici dispozițiile statutului;

- în raport de prevederile art. 4. 9

din Normele metodologice, prețul de pornire a licitației a fost stabilit

conform art. 4. 8 din norme;

- nu poate fi vorba de o licitație

trucată, câtă vreme participanta S.C. D. S.R.L. nu a formulat nici o ofertă:

- art. 3. 44 – art. 3.47 din H.G.

nr. 450/1990 nu instituie nici o interdicție pentru participanții la licitație.

Recursul în anulare este fondat

pentru considerentele care urmează:

Reclamanta S.C. F. S.A., societate

în proces de privatizare, a vândut în condițiile art. 24 din O.U.G. nr.

88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, activul D.G., încheind la 18

noiembrie 1999 contractul de vânzare-cumpărare cu pârâta S.C. A.N.D.P. S.A.,

adjudecatară a licitației organizate în condițiile art. 3. 46, art. 3. 47 din

Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 450/1999.

Obiectul contractului l-au format

atât construcții cu teren necesar, cât și terenul aferent activului, în

suprafață de 48.812 mp, pentru care reclamanta avea certificat de atestare a

dreptului de proprietate.

Instanța de fond, soluție confirmată

și de instanța de recurs, a constatat valabilitatea actului de vânzare

cumpărare astfel încheiat și a actelor adiționale, statuând că hotărârea ține

loc de act autentic de vânzare-cumpărare, motivând că forma autentică este

necesară pentru a îndeplini formalitatea intabulării și a asigura

opozabilitatea față de terți.

Or, potrivit art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, nerespectarea

formei autentice a actului de înstrăinare în cazul înstrăinărilor prin acte

între vii a terenurilor de orice fel proprietate privată, situate în intravilan

sau extravilan, se sancționează expres cu nulitate absolută.

Prin urmare, actul juridic intitulat

contract de vânzare–cumpărare cu privire la teren, ca obiect al vânzării,

valorează antecontract de vânzare-cumpărare, forma autentică fiind cerută de

lege pentru valabilitatea actului iar nu pentru opozabilitatea lui, hotărârile

judecătorești fiind nelegale sub acest aspect.

Conform art. 1303 C. civ., în

contractul de vânzare-cumpărare, prețul trebuie să fie sincer și serios.

Fictivitatea prețului atrage

nulitatea contractului de vânzare cumpărare deoarece, în lipsa prețului,

obligația cumpărătorului este fără obiect, iar obligația vânzătorului este fără

cauză.

În clauza a IX-a din contractul de

vânzare-cumpărare, în speță, părțile au stipulat că, cumpărătorul va prelua cu

data semnării și contractul de asociere nr. 2698 din 18 august 1995 încheiat

între vânzător și S.C. M. S.R.L., odată cu drepturile și obligațiile ce decurg

din acesta.

Asociata S.C. M. S.R.L., care a

făcut investiții de 11.597.511.000 lei, sumă pe care, conform art. 5. 1 din

contractul de asociere, nu o poate pretinde de la proprietar deși a încercat,

nu a putut dobândi activul în speță prin leasing imobiliar în condițiile art.

24 din O.G. 88/1997, modificată, pentru că avea datorii la societatea

vânzătoare.

Or, în situația în care datoriile

acesteia sunt mai mari decât prețul de 6.941.046.000 lei la care s-a adjudecat

activul, prin efectul cesiunii drepturilor de creanță și al confuziunii

obligațiilor, prețul ar putea fi inexistent juridic.

Încheierea contractului de

vânzare-cumpărare active este o modalitate de privatizare, la acea dată

A.P.A.P.S. fiind acționar majoritar, iar potrivit art. 4

3

din Legea

nr. 99/1999, instituția publică implicată – A.P.A.P.S. în accepțiunea art. 3

lit. g) din lege - realizează întreg procesul de privatizare.

Este firesc ca procesul prin care se

solicită instanței să constate nulitatea unui contract de privatizare să se

poarte în contradictoriu cu instituția publică implicată, restrângerea

libertății părților în a fixa cadrul procesual fiind, în acest caz, una legală.

Cu privire la celelalte motive

invocate în recursul în anulare și care vizează încălcarea unor prevederi din

Normele metodologice, aprobate prin H.G. nr. 450/1999, ori ale statutului

societății reclamante, se constată că acestea nu întrunesc exigențele art. 330

alin. (2) C. proc. civ., nereprezentând o încălcare esențială a legii care să

determine o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Societatea reclamantă, ca subiect

distinct de drept, își manifestă voința în raporturile juridice prin

reprezentanții săi desemnați în condițiile legii.

Capacitatea de exercițiu și-o

manifestă prin administratorii săi cărora, în condițiile legii, li s-a conferit

și dreptul de reprezentare. Dacă aceștia acționează contrar interesului

societății, se va angaja răspunderea lor în condițiile prevăzute de Legea

31/1990, republicată și modificată, privind societățile comerciale.

Nici invocarea încălcării art. 5

lit. f) din Legea nr. 21/1996 nu poate fi primită deoarece, potrivit art. 39

din lege, descoperirea și investigarea încălcărilor prevederilor legii incumbă

Consiliului Concurenței și Oficiului Concurenței, iar de la aceste organisme nu

s-a prezentat vreun act constatator.

Se impune, așadar, casarea

hotărârilor și trimiterea cauzei la tribunal spre rejudecare pentru:

- reaprecierea validității clauzelor

contractului de vânzare–cumpărare a activului în speță prin prisma art. 14

alin. (1) din Legea nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor;

- stabilirea pe bază de probe a

cuantumului datoriilor S.C. M. S.R.L. către reclamanta vânzătoare la data

încheierii contractului de vânzare-cumpărare și dacă raportul acestuia cu

cuantumul prețului conduce la lipsa valabilității lui;

- judecarea pricinii în

contradictoriu cu A.P.A.P.S.

Față de cele ce preced, Curtea va

admite recursul în anulare promovat de Procurorul General, va anula decizia

atacată, va admite recursul declarat de reclamanta S.C. F. S.A. împotriva

sentinței pe care o casează și va trimite cauza spre soluționare Tribunalului

București, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, împotriva deciziei nr. 783 din

13 decembrie 2001 a Curții de Apel București pe care o anulează.

Admite

recursul declarat de reclamanta S.C. F. S.A. București împotriva sentinței

civile nr. 4717 din 8 iunie 2001 a Tribunalului București pe care o casează și

trimite cauza spre soluționare Tribunalului București, secția comercială, în

fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 iulie 2003.