ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2981/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2981/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 118 din 25
octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost
respinsă acțiunea reclamanților E.M. și EV., pe temeiul din art. 19 și 25 alin.
(2) din Legea nr. 409/2001 și art. 399 alin. (3) C. proc. civ., întrucât nu au
achitat cauțiunea de 20% din activul bancar supus valorificării și litigios, în
valoare de 3.714.800,06 dolari S.U.A., reprezentând creanță A.V.A.B. față de
pârâta-debitoare SC O.I., a cărei restituire a fost garantată de reclamanți.
Contra sentinței au declarat recurs
reclamanții, pe baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând:
- să se ia act de renunțarea expresă
a lor la primele două capete de cerere – constatarea nulității absolute a
contractului de fidejusiune a liniei de credit și a contractului de cesiune de creanțe
și
- reținerea spre judecare numai a
nulității contractului de ipotecă de rangul I nr. 471 din 20 ianuarie 1999 și
stabilirea unei cauțiuni de 20% „din valoarea fondului ce face obiectul
contractului de ipotecă (...)”,
- iar, în principal, să se constate
că obiectul acțiunii nu implică o asemenea cauțiune, întrucât dispozițiile art.
25 alin. (1) din Legea nr. 409/2001 nu se aplică.
Recursul este nefondat.
Reclamanții sunt codebitori garanți
față de A.V.A.B., creditorul urmăritor al sumei datorate, în valoare de
3.714.800,56 dolari S.U.A.
Prin acțiune, aceștia cheamă în
judecată codebitoarea A.V.A.B. pentru a se declara nule cele trei contracte și,
astfel, a se anihila urmărirea lor ca debitori, precum și efectele obligațiilor
asumate.
Dispozițiile art. 25 alin. (1) din
Legea nr. 409/2001 sunt aplicabile în raport cu obiectul acțiunii și de scopul
urmărit, în realitate, contestându-se titlurile executorii ale A.V.A.B., astfel
că, în mod corect, prima instanță a fixat cauțiunea și, apoi, a respins
acțiunea pentru neîndeplinirea acestei condiții.
Renunțarea la judecata primelor două
cereri, în recurs, este ineficientă și nu poate duce la casarea ori modificarea
sentinței și fixarea cauțiunii, așa cum solicită recurenții reclamanți, chiar
dacă instanța de recurs are prerogativele conferite de art. 304
1
C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții E.M.
și E.V. împotriva sentinței civile nr. 118 din 25 octombrie 2002 a Curții de
Apel București, secția a VI a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 10 iunie 2003.