ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2981/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 118 din 25 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă acțiunea reclamanților E.M. și EV., pe temeiul din art. 19 și 25 alin. (2) din Legea nr. 409/2001 și art. 399 alin. (3) C. proc. civ., întrucât nu au achitat cauțiunea de 20% din activul bancar supus valorificării și litigios, în valoare de 3.714.800,06 dolari S.U.A., reprezentând creanță A.V.A.B. față de pârâta-debitoare SC O.I., a cărei restituire a fost garantată de reclamanți. Contra sentinței au declarat recurs reclamanții, pe baza art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând: - să se ia act de renunțarea expresă a lor la primele două capete de cerere – constatarea nulității absolute a contractului de fidejusiune a liniei de credit și a contractului de cesiune de creanțe și - reținerea spre judecare numai a nulității contractului de ipotecă de rangul I nr. 471 din 20 ianuarie 1999 și stabilirea unei cauțiuni de 20% „din valoarea fondului ce face obiectul contractului de ipotecă (...)”, - iar, în principal, să se constate că obiectul acțiunii nu implică o asemenea cauțiune, întrucât dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 409/2001 nu se aplică. Recursul este nefondat. Reclamanții sunt codebitori garanți față de A.V.A.B., creditorul urmăritor al sumei datorate, în valoare de 3.714.800,56 dolari S.U.A.

Prin acțiune, aceștia cheamă în judecată codebitoarea A.V.A.B. pentru a se declara nule cele trei contracte și, astfel, a se anihila urmărirea lor ca debitori, precum și efectele obligațiilor asumate. Dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 409/2001 sunt aplicabile în raport cu obiectul acțiunii și de scopul urmărit, în realitate, contestându-se titlurile executorii ale A.V.A.B., astfel că, în mod corect, prima instanță a fixat cauțiunea și, apoi, a respins acțiunea pentru neîndeplinirea acestei condiții. Renunțarea la judecata primelor două cereri, în recurs, este ineficientă și nu poate duce la casarea ori modificarea sentinței și fixarea cauțiunii, așa cum solicită recurenții reclamanți, chiar dacă instanța de recurs are prerogativele conferite de art. 304 1 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții E.M. și E.V. împotriva sentinței civile nr. 118 din 25 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2003.