ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 235/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 18 iulie 2003, reclamanții A.P. și A.D. au solicitat ca în contradictoriu cu

pârâtul A.F.G., B.C.R. SA, sucursala Mehedinți și B.C.R., sucursala Orșova, să

se constate nulitatea absolută a procurilor autentificate sub nr. 3017 din 20

august 1998 și nr. 3026 din 21 august 1998 la Biroul Notarului Public G.V.,

precum și a contractului de garanție imobiliară nr. 211/ E din 17 iulie 2002.

Judecătoria Drobeta Turnu

Severin, prin sentința civilă nr. 46 din 9 februarie 2004, a respins acțiunea

reclamanților.

Prin decizia nr. 3687 din 3

noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, s-a admis apelul

declarat de reclamanți împotriva hotărârii instanței de fond, ce a fost anulată

și s-a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță Tribunalului

Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ.

S-a reținut în

considerentele deciziei că în raport de dispozițiile art. 3 paragraful 11 și art.

4 C. proc. civ., anularea contractului de mandat prin care o persoană fizică a

fost împuternicită să încheie contracte de garanții imobiliare pentru

împrumuturi pe care B.C.R. Orșova le-a acordat unei societăți comerciale,

precum și anularea contractelor de garanții imobiliare au natură comercială.

S-a stabilit că potrivit art.

2 C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze litigiul este Secția

Comercială a Tribunalului Mehedinți.

Cauza a fost înregistrată la

această instanță sub nr. 708/2005.

Prin sentința nr. 16 din 21

februarie 2005 a Tribunalului Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ,

s-a respins cererea reclamanților.

Pentru a hotărî astfel, s-a

reținut că din cuprinsul mandatelor în forma în care au fost date prin

procurile de împuternicire a mandatarului procurator A.F.G. de către cei doi

părinți ai săi A.P. și A.D., rezultă că aceste procuri se refereau la

împrumutul bancar și în acest sens erau speciale, arătând categoria de afaceri

ce urmau să fie garantate prin ipotecă, conform art. 1535 și 1536 C. civ.

S-a stabilit că prin precizarea

că procurile au fost date pentru ipotecarea apartamentului proprietatea

mandanților din Turnu Severin, str. Iuliu Maniu, compus din 3 camere și

dependințe, ca garanție în favoarea B.C.R. pentru împrumutul ridicat de la

aceasta, sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 1774 și 1776 C. civ.

Instanța a apreciat că din

cuprinsul probelor nu rezultă că au fost încheiate pentru un anumit contract de

ipotecă, ceea ce duce la concluzia că au fost date în scopul încheierii mai

multor contracte, deci și pentru contractul de garanție imobiliară nr. 211/ E

din 17 iulie 2002 privind ipotecarea locuinței proprietatea reclamanților.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 258 din 19 septembrie 2005, a admis apelul

declarat de reclamanți împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o

în parte în sensul că a admis în parte acțiunea și a constatat nulitatea

absolută a contractului de ipotecă nr. 22/ E din 17 iulie 2002, autentificat

sub nr. 2923 din 17 iulie 2002 la B.N.P. I.A. din Drobeta Turnu Severin.

S-a respins capătul de

cerere privind constatarea nulității absolute a procurilor autentificate sub nr.

3017 din 20 august 1998 și nr. 3026 din 21 august 1998 și intimații-pârâți au

fost obligați la 82 RON cheltuieli de judecată către apelanții-reclamanți.

Instanța de apel a reținut

că în ceea ce privește procurile autentificate sub nr. 3017 din 20 august 1998

și nr. 3026 din 21 august 1998 la B.M.P. G.V. din Drobeta Turnu Severin au fost

încheiate cu respectarea prevederilor legale în vigoare și a condițiilor de

validitate.

Referitor la contractul de

garanție imobiliară nr. 211/ E din 17 iulie 2002 autentificat sub nr. 2923 din

17 iulie 2002 de către B.N.P. I.A., s-a constatat că acestuia îi lipsește una

din condițiile de validitate și anume consimțământul expres al proprietarilor

apartamentului, respectiv al reclamanților. Că potrivit art. 1536 alin. (2) C.

proc. civ., în cazul ipotecii, mandatul trebuie să fie unul special și nu unul

general, ori, pentru contractul de ipotecă ce a garantat împrumutul de

2.850.000.000 lei nu există un astfel de mandat.

Celelalte critici privind

identificările imobilului și determinările sumei nu au mai fost analizate cât

timp nu a existat o procură specială pentru garantarea acestui împrumut.

Pârâta B.C.R. SA, sucursala

Orșova a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a

solicitat anularea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței

de fond prin care s-a respins acțiunea reclamanților având ca obiect

constatarea nulității absolute a celor două procuri autentificate și a

contractului de garanție imobiliară.

S-a susținut de recurentă că

în mod greșit instanța de apel a apreciat că la încheierea contractului de

ipotecă nu a existat consimțământul intimaților – proprietari ai imobilului, că

procurile date au fost speciale și au cuprins descrierea imobilului ipotecat.

Intenția părților nu a fost

de a împuternici pe mandanți să încheie un singur contract de ipotecă, altfel

s-ar fi precizat suma exactă în procura autentificată. Că verificarea

legalității mandatului s-a făcut și de către notarul public care a autentificat

contractul de ipotecă.

A invocat recurenta că

reclamanții în calitate de mandatați au împuternicit pe A.F.G. să garanteze cu

imobilul lor pentru SC B. SRL împrumuturi bancare la valoarea stabilită de

bancă, în speță împrumutul de 2.850.000.000 lei.

Că actele juridice,

contractul de garanție imobiliară și procurile îndeplinesc condițiile de

validitate, respectiv capacitatea juridică, consimțământ liber exprimat, obiect

determinat și cauză licită, prevăzută de Codul civil.

Recurenta a precizat că

reclamanții-garanți au semnat prin procurator A.F.G. cu B.C.R. Orșova și un

contract de cauțiune-fidejusiune nr. 211 din 17 iulie 2002 prin care s-a

obligat să garanteze în solidar cu debitorul SC B. SRL creditul în sumă de

2.850.000.000 lei plus dobânzile aferente și au declarat că renunță la

beneficiul de discuțiune și diviziune, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art.

42 C. com.

S-a menționat că debitorul

SC B. SRL se află în procedura de faliment în dosarul nr. 1/F/2003 al

Tribunalului Mehedinți și în raport de art. 37 din Legea nr. 64/1995, se

suspendă doar urmăririle silite a bunurilor societății falite, nu și

executările silite a bunurilor garanților ipotecari.

Recursul nu este fondat.

Între reclamanții A.P. și A.D.

în calitate de mandanți pe de o parte și A.F.G. în calitate de mandatar pe de

altă parte, s-au încheiat procurile autentificate sub nr. 3017 din 20 august

1998 și nbr.3026 din 21 august 1998 la B.N.P. G.V. din Drobeta Turnu Severin

prin care acesta din urmă era împuternicit să îndeplinească toate formalitățile

ce se impun în vederea ipotecării imobilului proprietatea reclamanților din

municipiul Drobeta Turnu Severin, str. Iuliu Maniu, pentru garantarea

împrumutului ridicat de acesta.

În mod corect instanța de

apel a reținut că cele două procuri se referă numai la încheierea unui singur

contract de garanție imobiliară, având în vedere termenul folosit în cuprinsul

lor, respectiv „pentru garantarea împrumutului” (care nu formează obiectul

litigiului de față).

În cuprinsul celor două

acte, care în mod corect au fost menținute ca fiind legale de către instanță

s-a făcut mențiunea că „mandatarul va procura toate actele necesare încheierii

contractului de garanție imobiliară”, deci se referă la încheierea unui singur

contract de împrumut.

Așa fiind, instanța a avut

în vedere dispozițiile art. 977 și 983 C. civ., privind interpretarea convențiilor,

atunci când a validat cele două procuri autentice.

În mod corect instanța de

apel a constatat nulitatea absolută a contractului de garanție imobiliară nr. 211/

E din 17 iulie 2002 autentificat sub nr. 2923 din 17 iulie 2002 de B.N.P. I.A. din

Drobeta Turnu Severin, deoarece a fost încheiat fără consimțământul expres al

intimaților-reclamanți, proprietarii apartamentului.

Cele 2 procuri nu se referă

și la încheierea acestui contract de ipotecă, deoarece dispozițiile art. 1536 alin.

(2) C. civ., prevăd în mod imperativ că în cazul înstrăinării unui imobil,

mandatul trebuie să fie special.

Cum pentru contractul de

ipotecă nr. 211/ E din 17 iulie 2002 care ar fi garantat împrumutul de

2.850.000.000 lei (încheiat prin contractul de credit nr. 211 din 17 iulie

2002) nu există un mandat special în sensul dispozițiile menționate, contractul

este lovit de nulitate absolută.

Criticile recurentei

referitoare la renunțarea de către intimații-reclamanți la beneficiul de discuțiune

și diviziune, sau cele prin care s-a invocat că debitoarea SC B. SRL se află în

procedura de faliment nu se impun a mai fi examinate, cât timp s-a reținut

nulitatea absolută a contractului de ipotecă nr. 211/ E din 17 iulie 2002.

Pentru considerentele

reținute, urmează ca potrivit art. 312 (1) C. proc. civ., să se respingă, ca

nefondat, recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta B.C.R. SA, sucursala ORȘOVA, împotriva deciziei nr. 258 din 19

septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 319/2005,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 iunie 2006.