ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 23/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de condamnatul A.C. împotriva deciziei

penale nr.249 din 5 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

S-a

prezentat recurentul, arestat, asistat de avocat Z.C., apărător desemnat din

oficiu.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

recurentului condamnat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

și, pe fond, reducerea pedepsei în condițiile aplicării legii mai favorabile.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

Recurentul,

în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Drept

consecință, a fost înlăturată pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a,b,c din Codul penal, pe o durată de 6 ani.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin sentința penală

sus-menționată, contestatorul A.C. a solicitat, în conformitate cu dispozițiile

art.15 Cod penal, reindividualizarea pedepsei de 12 ani închisoare, având în

vedere că prin modificările aduse dispozițiilor art.146 din Codul penal, prin

Legea nr.456/2001, s-a modificat noțiunea de „consecințe deosebit de grave”

stabilindu-se că acest termen corespunde unei pagube materiale mai mari de 2

miliarde de lei.

Așa

încât, el fiind condamnat la 12 ani închisoare pentru infracțiunea de

înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.4 și 5 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod

penal, pentru un prejudiciu situat sub această limită, a solicitat aplicarea

legii penale mai favorabile față de modificările invocate.

Prin

sentința pronunțată, tribunalul a constatat că, în raport de prevederile

art.458 Cod procedură penală, contestația la executare formulată de condamnat

este întemeiată sub aspectul pedepsei complimentare a interzicerii unor

drepturi prevăzute de art.64 Cod penal, deoarece prin modificările intervenite

prin Legea nr.456/2001 și în raport de prejudiciul creat, în valoare de circa

255.000.000 lei, pentru care a fost condamnat inculpatul, pedeapsa prevăzută

pentru infracțiunea de înșelăciune nu prevede pedeapsa complimentară prevăzută

de art.65 Cod penal de interzicere a unor drepturi.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel condamnatul A.C., care a solicitat instanței

să aprecieze asupra aplicării dispozițiilor art.15 Cod penal, privind aplicarea

facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive.

Împotriva

deciziei, în termen legal, a declarat recurs condamnatul A.C., solicitând, pe

fond, aplicarea legii penale mai favorabile și reducerea pedepsei.

Curtea,

verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este fondat pentru

următoarele motive:

Potrivit

prevederilor art.15 din Codul penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii

de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit

o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată este mai

mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, ținându-se seama de

infracțiunea săvârșită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după

pronunțarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei și de timpul cât a

executat din pedepasă, se poate dispune fie menținerea, fie reducerea pedepsei.

În

această ordine de idei, prin Ordonanța de Urgență nr.207 din 15 noiembrie 2000,

art.5 se stipulează că art.146 din Codul penal va avea următorul cuprins:

„consecințe deosebit de grave” se înțelege o pagubă materială mai mare de

1.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată

altei persoane juridice sau fizice.

Condamnatul

a fost pedepsit 12 ani închisoare la momentul în care fapta sa constituia

infracțiunea de înșelăciune calificată, prevăzută de art.215 alin.4 și 5 Cod

penal, deoarece prejudiciul era de 255.000.000 lei, iar dispozițiile art.146

Cod procedură penală prevedeau că faptele prin care se cauzează un prejudiciu

de peste 50.000.000 lei sunt fapte cu consecințe deosebit de grave.

În

prezent fapta comisă de condamnat având un prejudiciu sub 2 miliarde lei –legea

actuală și totodată mai favorabilă, art.13 Cod penal reprezintă infracțiunea de

înșelăciune în formă simplă, pentru care limitele de pedeapsă sunt de la 3 la

15 ani închisoare.

Din

caracterizarea făcută de Penitenciarul Mărgineni rezultă că activitatea

deținutului a avut un caracter exemplar: recompensat de 27 ori, folosit la

munci de mare încredere și responsabilitate pe parcursul celor cinci ani

petrecuți în detenție. Condamnatul nu are antecedente penale și anterior

condamnării era încadrat în muncă, avea familie, un copil minor.

Față

de cele arătate se consideră îndeplinite cerințele dispozițiilor art.15 Cod

procedură penală cu consecința reducerii pedepsei de executat, fiind singura

soluție echitabilă și care poate împlini cu adevărat scopul educativ al

pedepsei.

Față

de prevederile art.15 din Codul penal, de modificările intervenite prin OUG

nr.207/2001, de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de

art.72 Cod penal și de scopurile pedepsei prevăzute de art.52 din Codul penal,

raportat la situația de fapt, Curtea apreciază că se impune admiterea

recursului declarat de condamnat și reducerea pedepsei aplicate acestuia,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de condamnatul A.C. împotriva deciziei

penale nr.249 din 5 iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Casează

decizia atacată și sentința penală nr.109 din 8 aprilie 2002 a Tribunalului

Prahova sub aspectul greșitei soluționări a contestației la executare formulată

de condamnat împotriva sentinței penale nr.117 din 13 mai 1998 a Tribunalului

Prahova.

Reduce

pedeapsa aplicată condamnatului A.C. pentru infracțiunea prevăzută de art.215

alin.4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, de la 12 ani

închisoare la 6 ani închisoare.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.