ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 632/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr.482 din 26 noiembrie 2001 a Curții de Apel Ploiești.

S-a prezentat recurentul inculpat asistat de T.G. apărător ales, lipsind intimatele părți civile și responsabile civilmente.

Procedura îndeplinită.

Apărătorul solicită admiterea recursului și în rejudecarea cauzei se impune în principal achitarea acestuia având în vedere prevederile art.10 lit.d raportat la art.11 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, neexistând intenția de a înșela partea vătămată cu care inculpatul avea din 1999 un antecontract.

Totodată se arată că și prejudiciul este acoperit integral.

În subsidiar  față de circumstanțele personale tânăr, student, un copil în întreținere se apreciază că față de pericolul social redus al pedepsei scopul acesteia poate fi îndeplinit prin suspendarea executării acesteia.

Procurorul solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Inculpatul în ultimul cuvânt susține apărarea făcută prin apărător.

C U R T E A

Asupra recursului  de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr.166 din 16 mai 2001 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost condamnat inculpatul P.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută   de   art.215   alin.1,2,3,4  din  Codul   penal,   prin   schimbarea încadrării juridice din art.215 alin.1, 2,3,4,5 din Codul penal, combinat cu art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934 și cu aplicarea art.13 din Codul penal.

În latura civilă, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C”O.A.”SRL Craiova la plata sumei de 258.642.101 lei către partea civilă S.C.”L.S.” SRL Câmpina.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 1 noiembrie 1999 inculpatul, însoțit de numita R.Z., s-a deplasat la sediul S.C.”L.S.” SRL Câmpina, administrată de partea vătămată Mihalache Ion, și a lansat o comandă pentru achiziționarea unor produse din carne în scopul comercializării lor prin S.C.”Optim” SRL Craiova, al cărei patron era inculpatul.

Cu acest prilej s-a convenit ca plata produselor să se facă într-un termen  de 7 – 10 zile și pentru care s-a emis fila cec.

După 7 zile, respectiv la data 10 noiembrie 1999, din dispoziția administratorului M.I., au fost livrate produsele comandate în valoare de 83.960.467 lei, către S.C.”O” SRL Craiova, în baza facturii nr.20525, transportul fiind asigurat de furnizor.

După predarea și recepționarea mărfii, delegatul furnizorului a solicitat inculpatului o filă cecpentru plata cantităților de marfă menționate în factură, astfel că inculpatul a emis fila cec nr.3020013727 pe care a semnat-o dar nu a aplicat ștampila rotundă a unității, știind că în acel moment nu avea disponibil în cont.

După împlinirea datei scadente, administratorul Mihalache Ion a introdus la plată fila cec,  la  data  de  29  noiembrie  1999, prilej cu care a aflat că societatea beneficiară nu avea disponibil în contul său la Banca Agricolă – Sucursala Craiova.

Urmare a convorbirii telefonice ce a avut loc inculpatul a fost invitat la sediul unității furnizoare, solicitându-i-se să se aplice pe fila cec ștampila rotundă a societății, lucru care a fost realizat. Ulterior, au fost sesizate organele de poliție, stabilindu-se pe parcursul cercetărilor că fila cec emisă nu avea acoperire în depozitul bancar, prejudiciul efectiv cauzat unității furnizoare fiind de 83.960.467 lei la care s-au adăugat penalități până la concurența sumei de 258.642.101 lei.

Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii și declarațiilor părții vătămate, facturii nr.20525 din 10 noiembrie 1999, comenzii emise, fila cec, adresei nr.5473 din 22 august 2000 a Băncii Agricole SA – Sucursala Dolj, probe coroborate cu declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr.482 din 26 noiembrie 2001, a admis apelul formulat de inculpat, a desființat în parte sentința atacată și a redus pedeapsa aplicată la 3 ani închisoare.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, invederând că s-a comis o gravă eroare de fapt, impunându-se achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, faptei  i s-a dat o încadrare  juridică greșită iar individualizarea pedepsei nu s-a făcut în raport de dispozițiile art.72 din Codul penal.

Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanțele, de fond și de apel, au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în sensul că acesta a emis fila cec BC – 302 -00013727 pe care a semnat-o dar fără să aplice ștampila rotundă a societății, știind că nu are disponibil în cont, iar ulterior, deși a aplicat ștampila firmei sale, unitatea furnizoare nu a putut valorifica fila cec întrucât nu exista provizia bancară necesară.

Inculpatul, în toate declarațiile date în faza de urmărire penală, a recunoscut infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, recunoaștere ce  se  coroborează cu  celelalte  mijloace de probă și anume fila cec emisă de inculpat scrisă și semnată de acesta ( a se vedea fila 32 din dosarul de urmărire penală ) cu procesele verbale  încheiate în cauză, în declarațiile date de R.Z. și M.I., cu factura emisă precum și cu adresele Băncii Agricole SA – Sucursala Dolj.

Este adevărat că inculpatul în faza de cercetare judecătorescă a revenit asupra primelor declarații, invederând că numita R.Z.  (care urma să preia firma inculpatului) a emis  comanda pentru produsele din carne furnizate.

Simpla retractare de către inculpat a unor declarații, indiferent de organul judiciar în fața căruia a fost făcută, nu poate produce efectul de a înlătura declarațiile retractate, cu atât mai mult atunci când situația de fapt arătată în cuprinsul ei rezultă din celelalte probe ale dosarului, așa cum este cazul în speță.

Situația invocată de inculpat în faza de cercetare judecătorescă, în sensul că la data avansării comenzii către S.C.”L.S.” SRL Câmpina nu mai avea calitatea de administrator al societății beneficiare nu poate fi reținută drept o cauză de exonerare a răspunderii penale atâta vreme cât cesiunea Societății Comerciale în favoarea pretinsei cumpărătoare R.Z. nu s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale  referitoare la contractul de cesiune, în speță existând doar o promisiune de vânzare.

Faptul că inculpatul a purtat discuțiile cu reprezentantul firmei furnizoare, a emis fila cec pe care a semnat-o, iar după refuzul Băncii Agricole de a onora  fila cec a acceptat convocarea la sediul firmei S.C.”L.S.” SRL Câmpina și a aplicat și ștampila rotundă, evidențiază că acesta a avut reprezentarea consecințelor acestor acțiuni, acte care nu puteau fi efectuate  decât în calitate de administrator  al societății beneficiare, calitate care, de altfel, rezultă din adresa Camerei de Comerț și Industrie Oltenia nr.1613/14 august 2000 în care la rubrica „administrator” apare numele inculpatului cu puteri depline.

În ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunii, Curtea constată că acestea sunt îndeplinite, inclusiv sub aspectul laturii subiective ( inculpatul a susținut că nu a avut intenția de a induce în eroare societatea furnizoare ).

Din adresa nr.6030 din 25 iulie 2000 a Băncii Agricole rezultă că la data introducerii la plată a filei cec inculpatul nu avea bani în cont, iar în perioada 1 noiembrie – 30 noiembrie , S.C.”O” SRL a avut un rulaj al contului mult inferior valorii filei cec (a se vedea adresa Băncii Agricole, fila 35 din dosarul de urmărire penală ) aspecte care demonstrează reaua credință a inculpatului și intenția de a înșela.

Dacă din acest punct de vedere criticile formulate de inculpat nu sunt întemeiate, recursul este fondat cu privire la încadrarea juridică a faptei și, implicit, referitor la individualizarea pedepsei.

Potrivit aliniatului 4 al art.215 din Codul penal, emiterea unui cec asupra unei instituții de credit, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul obținerii unui folos material injust, și dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, constituie infracțiunea de înșelăciune.

Pentru existența acestei variante a infracțiunii este necesar ca fila cec să fi fost emisă cu respectarea cerințelor prevăzute de art.1 din Legea nr.59/1934, de către o persoană care nu dispune în momentul emiterii acestui instrument de plată fonduri proprii disponibile care să facă posibilă trasului efectuarea plății.

Or, în cauză, inculpatul a completat fila cec și a semnat-o însă nu a aplicat și ștampila, astfel că la data de 29 noiembrie 1999 acest document de plată nu putea produce efecte juridice, pe lângă faptul că în contul societății beneficiare nu exista disponibilul necesar, ștampilă ce s-a aplicat ulterior.

Întrucât cu prilejul încheierii contractului de vânzare – cumpărare inculpatul a indus în eroare societatea vânzătoare, asigurând-o că plata prețului mărfii este asigurată și emițând o filă cec în condițiile arătate, iar fără această eroare societatea furnizoare nu ar fi încheiat contractul, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții prin folosirea unui mijloc fraudulos, și anume a unor instrumente de plată nevalide, faptă prevăzută de art.215 alin.2 și 3 din Codul penal.

În consecință, conform art.334 din Codul penal se va schimba încadrarea juridică a faptei din art.215 alin.1,2,3,4 combinat cu art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934 în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1,2,3 din același Cod.

Referitor la individualizarea pedepsei ce se va aplica, raportat la noua încadrare juridică a faptei, urmează a se ține seama de criteriile prevăzute de art.52 și 72 din Codul penal, respectiv de pericolul social concret al faptei comise cât și de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.

Astfel, nu trebuie omis faptul că fapta s-a derulat în perioada în care inculpatul luase  hotărârea să  vândă  Societatea  -S.C.”A”  SRL Craiova, cedând-o inițial fără forme legale numitului M.M., iar la data de 1 iulie 1999 a perfectat o înțelegere cu martora R.Z. în același scop, înțelegere nefinalizată datorită faptului că martora nu putea avea calitatea de asociat unic al vreunei societăți comerciale.

Pe de altă parte, la dozarea pedepsei se va avea în vedere și  prejudiciul  modic adus  unității  furnizoare,  de  83.960.467  lei ( diferența de prejudiciu constituind-o penalitățile aplicate).

Cu privire la persoana făptuitorului, din actele aflate în dosar rezultă că acesta nu are antecedente penale, a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei, a cooperat cu organele de urmărire penală și cu instanța, a depus stăruință pentru pregătirea profesională, fiind student în ultimul an de studii la Facultatea de Automatică din cadrul Universității din Craiova, soția sa este șomeră și are un copil recent născut.

Aceste elemente de circumstanțiere conduc la concluzia că se pot aplica inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a și c din codul penal, cu consecințelemenționate în art.76 lit.c din același Cod.

Ca atare, în raport de considerentele expuse recursul declarat va fi admis în sensul celor mai sus arătate în conformitate cu dispozițiile art.385

15

pct.2 lit.d din Codul de procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 482 din 26 noiembrie 2001 a Curții de Apel Ploiești.

Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr.166 din 16 mai 2001 a Tribunalului Prahova numai cu privire la încadrarea juridică a faptei și individualizarea pedepsei.

În baza art.334 C.proc.pen., schimbă încadrarea juridică a faptei de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3, 4 C.pen., combinat cu art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934 în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1,2,3 C.pen., text de lege în baza căruia, prin aplicarea prevederilor art.74 lit.a, c, art.76 lit.c C.pen., condamnă pe inculpat la 1 an închisoare.

Menține celelalte dispoziții.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7 februarie 2003.