ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 239/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de condamnatul P.O.L. împotriva deciziei penale

nr.119/A din 7 martie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.

S-a

prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de avocat I.I.,

apărător ales.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

condamnatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și

reducerea pedepsei aplicate condamnatului, având în vedere că în cauză a

intervenit o lege penală nouă, respectiv Legea nr.456/2002, astfel că nu se poate

reține în sarcina acestuia alin.5 pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută

de art.215 din Codul penal.

Procurorul

a pus concluzii de respingere ca nefondat a recursului.

Condamnatul,

în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului său.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr.779 din 26 noiembrie 2001, Tribunalul București – Secția II-a penală

a respins ca neîntemeiată cererea formulată de condamnatul P.O.L.

Condamnatul a

solicitat să se modifice pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru

infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (art.215

alin.1,2,3,4 și 5 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal), prin sentința

penală nr.120 din 24 februarie 2000 a Tribunalului București – Secția a II-a

penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.422/2000 a Curții Supreme de

Justiție.

Motivând

cererea, condamnatul a arătat că a intervenit Legea nr.456 din 18 iulie 2001

pentru aprobarea O.U. nr.207/2000, prin care s-a modificat art.146 din Codul

penal în sensul că prin „consecințe deosebit de grave” se înțelege o pagubă

materială mai mare de două miliarde de lei.

Drept

consecință, intervenind o cauză de modificare a pedepsei – conform art.458 Cod

procedură penală – se impune reducerea pedepsei aplicate.

Examinând

cererea, tribunalul a considerat-o neîntemeiată, deoarece condamnatul a primit

pedeapsa minimă de 10 ani închisoare, deși a săvârșit o faptă cu consecințe

deosebit de grave.

Curtea de

Apel București, Secția II-a penală, prin decizia nr.119/A din 7 martie 2002, a

respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.

Declarând

recurs, condamnatul a solicitat să se dea eficiență dispozițiilor art.15 din

Codul penal și să se modifice pedeapsa în sensul reducerii acesteia.

Recursul nu

este întemeiat.

Potrivit

art.458 din Codul de procedură penală, când după rămânerea definitivă a

hotărârii de condamnare intervine o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară

decât cea care se execută, instanța ia măsuri de aducere la îndeplinire a

dispozițiilor art.15 din Codul penal, referitoare la aplicarea facultativă a

legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive.

În această

situație, dacă sancțiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut

de legea nouă – ținându-se seama de infracțiunea săvârșită, de persoana

condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărârii sau în timpul

executării pedepsei – se poate dispune fie menținerea, fie reducerea pedepsei.

În cazul de

față, într-adevăr, sancțiunea aplicată condamnatului este mai mică decât

maximul special prevăzut de art.215 alin.1,2,3 și 4 din Codul penal însă, față

de modul în care condamnatul a conceput și realizat activitatea infracțională,

reușind să inducă în eroare și să înșele mai multe societăți comerciale cu sume

de bani cuprinse între 80 și 330 milioane lei și față de persoana acestuia,

arestat într-o altă cauză, asemănătoare, aplicarea dispozițiilor art.15 din

Codul penal, în sensul reducerii pedepsei, nu se impune, soluție corect

adoptată de instanțe.

În

consecință, recursul condamnatului este nefondat și urmează a fi respins.

Recurentul

condamnat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va

include și onorariul avocatului din oficiu, sumă ce se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul P.O.L. împotriva deciziei penale

nr.119/A  din 7 martie  2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.

Obligă

pe recurentul condamnat la plata sumei  de 400.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pronunțată

în ședință publică, azi 17 ianuarie  2003.