ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5479/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 251 din 27

august 2003 a Tribunalului Suceava, inculpatul C.M. a fost condamnat la 2 ani

și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64

lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea

art. 73 lit. b) C. pen.

Totodată, a dedus din pedeapsă

durata arestării preventive de la 25 august 2003 la zi și l-a obligat să

plătească 10.000.000 lei daune materiale, 20.000.000 lei daune morale,

6.000.000 lei despăgubire globală aferentă perioadei de incapacitate noiembrie

2002 – august 2003 și în continuare, lunar, câte 600.000 lei până la încetarea

stării de incapacitate, părții civile T.M., 4.120.000 lei cheltuieli de

spitalizare către Spitalul județean Suceava și 2.150.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut în fapt următoarele:

În dimineața zilei de 22 octombrie

2002, partea vătămată T.M. împreună cu fiul său T.G.M. s-au dus cu o căruță în

pădurea denumită „Dealul Înalt” ce aparține de cantonul silvic Bubăcelu jud.

Suceava pentru a strânge lemne și crengi depozitate în grămezi.

Martorul C.C. le-a atras atenția că

lemnele respective aparțin inculpatului C.M., ca urmare a operațiunii de

curățenie a pădurii efectuate cu aprobarea ocolului silvic.

Partea vătămată nu i-a dat

ascultare, și a continuat să încarce lemne în căruță, timp în care la locul

respectiv a venit și inculpatul cu cei doi fii ai săi.

Deși inculpatul i-a atras atenția că

lemnele îi aparțin, partea vătămată, după mai multe discuții contradictorii, cu

un lemn ce îl avea în mână s-a apropiat de inculpat și a încercat să-l

lovească. Inculpatul, tulburat de conduita părții vătămate, a lovit-o în zona

capului cu o bucată de lemn ce o avea în mână, producându-i un traumatism

cranio-cerebral deschis, cu fractură deschisă cominutivă a osului frontal fiind

necesară efectuarea unei intervenții chirurgicale, partea vătămată rămânând cu

incapacitate de muncă.

Prin decizia penală nr. 274 din 29

septembrie 2003 a Curții de Apel Suceava s-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul C.M. prin care solicita schimbarea încadrării juridice

în infracțiunea de vătămare corporală gravă, întrucât nu a acționat cu intenția

de omor și înlăturarea daunelor morale.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs solicitând atât personal, cât și prin apărătorul său

reducerea pedepsei prin acordarea unei eficiențe mai mari circumstanțelor

atenuante reținute în favoarea sa, înlăturarea daunelor morale față de culpa

părții vătămate în comiterea faptei și limitarea, în timp, a prestației lunare,

temeiuri de recurs prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 18

C.

proc. pen.

Recursul declarat de inculpat este

fondat numai pentru al doilea motiv referitor la daunele morale acordate.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele,

întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de

fapt și vinovăția inculpatului și, de asemenea, au dat o corespunzătoarea

încadrare juridică faptei penale comise.

La aplicarea pedepsei, instanțele au

avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în

care sens se reține pericolul social ridicat al infracțiunii comise, cât și

circumstanțele concrete în care a acționat inculpatul (în sensul prevederilor

art. 73 lit. b) C. pen.), astfel că pedeapsa stabilită este necesară pentru

reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni.

Se constată însă că motivul

referitor la daunele morale este întemeiat.

Sub acest aspect, după cum s-a mai

arătat, partea vătămată este în culpă în producerea incidentului cu inculpatul

sub un dublu aspect și anume: pe de o parte, fără drept a pătruns în terenul

forestier și a început să sustragă material lemnos aparțin inculpatului și, pe

de altă parte, după ce a fost surprinsă și atenționată, a avut o atitudine

agresivă față de acesta.

Ca atare, pentru prejudiciul

material suferit i s-au acordat despăgubiri civile care nu au fost contestate

de părți și care sunt îndestulătoare, astfel încât, față de conduita

provocatoare a părții vătămate, se apreciază că nu se justifică acordarea și de

daune morale, motiv pentru care se va admite recursul, se vor casa hotărârile

și se va înlătura dispoziția de obligare la aceste daune.

Referitor la întinderea în timp a

prestației lunare pentru incapacitatea de muncă, corect instanțele au

stabilit-o până la încetarea acesteia, inculpatul putând solicita în viitor

sistarea obligației în ipoteza încetării stării de incapacitate.

Din pedeapsă se va deduce durata

arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 274 din 29 septembrie

2003 a Curții de Apel Suceava.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 251 din 27 august 2003 a Tribunalului Suceava, numai cu privire la

soluționarea laturii civile a cauzei în sensul obligării inculpatului la plata

daunelor morale.

Înlătură dispoziția de obligare a

inculpatului C.M. la plata daunelor morale, în sumă de 20.000.000 lei, către

partea civilă T.M.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 octombrie 2002 la 26

noiembrie 2003.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 noiembrie 2003.