ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5479/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 251 din 27 august 2003 a Tribunalului Suceava, inculpatul C.M. a fost condamnat la 2 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Totodată, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 25 august 2003 la zi și l-a obligat să plătească 10.000.000 lei daune materiale, 20.000.000 lei daune morale, 6.000.000 lei despăgubire globală aferentă perioadei de incapacitate noiembrie 2002 – august 2003 și în continuare, lunar, câte 600.000 lei până la încetarea stării de incapacitate, părții civile T.M., 4.120.000 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul județean Suceava și 2.150.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt următoarele: În dimineața zilei de 22 octombrie 2002, partea vătămată T.M. împreună cu fiul său T.G.M. s-au dus cu o căruță în pădurea denumită „Dealul Înalt” ce aparține de cantonul silvic Bubăcelu jud. Suceava pentru a strânge lemne și crengi depozitate în grămezi. Martorul C.C. le-a atras atenția că lemnele respective aparțin inculpatului C.M., ca urmare a operațiunii de curățenie a pădurii efectuate cu aprobarea ocolului silvic. Partea vătămată nu i-a dat ascultare, și a continuat să încarce lemne în căruță, timp în care la locul respectiv a venit și inculpatul cu cei doi fii ai săi. Deși inculpatul i-a atras atenția că lemnele îi aparțin, partea vătămată, după mai multe discuții contradictorii, cu un lemn ce îl avea în mână s-a apropiat de inculpat și a încercat să-l lovească.

Inculpatul, tulburat de conduita părții vătămate, a lovit-o în zona capului cu o bucată de lemn ce o avea în mână, producându-i un traumatism cranio-cerebral deschis, cu fractură deschisă cominutivă a osului frontal fiind necesară efectuarea unei intervenții chirurgicale, partea vătămată rămânând cu incapacitate de muncă. Prin decizia penală nr. 274 din 29 septembrie 2003 a Curții de Apel Suceava s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.M. prin care solicita schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, întrucât nu a acționat cu intenția de omor și înlăturarea daunelor morale.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs solicitând atât personal, cât și prin apărătorul său reducerea pedepsei prin acordarea unei eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa, înlăturarea daunelor morale față de culpa părții vătămate în comiterea faptei și limitarea, în timp, a prestației lunare, temeiuri de recurs prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 18 C. proc. pen. Recursul declarat de inculpat este fondat numai pentru al doilea motiv referitor la daunele morale acordate. Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și, de asemenea, au dat o corespunzătoarea încadrare juridică faptei penale comise.

La aplicarea pedepsei, instanțele au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în care sens se reține pericolul social ridicat al infracțiunii comise, cât și circumstanțele concrete în care a acționat inculpatul (în sensul prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.), astfel că pedeapsa stabilită este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni. Se constată însă că motivul referitor la daunele morale este întemeiat. Sub acest aspect, după cum s-a mai arătat, partea vătămată este în culpă în producerea incidentului cu inculpatul sub un dublu aspect și anume: pe de o parte, fără drept a pătruns în terenul forestier și a început să sustragă material lemnos aparțin inculpatului și, pe de altă parte, după ce a fost surprinsă și atenționată, a avut o atitudine agresivă față de acesta.

Ca atare, pentru prejudiciul material suferit i s-au acordat despăgubiri civile care nu au fost contestate de părți și care sunt îndestulătoare, astfel încât, față de conduita provocatoare a părții vătămate, se apreciază că nu se justifică acordarea și de daune morale, motiv pentru care se va admite recursul, se vor casa hotărârile și se va înlătura dispoziția de obligare la aceste daune. Referitor la întinderea în timp a prestației lunare pentru incapacitatea de muncă, corect instanțele au stabilit-o până la încetarea acesteia, inculpatul putând solicita în viitor sistarea obligației în ipoteza încetării stării de incapacitate. Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 274 din 29 septembrie 2003 a Curții de Apel Suceava. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 251 din 27 august 2003 a Tribunalului Suceava, numai cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei în sensul obligării inculpatului la plata daunelor morale. Înlătură dispoziția de obligare a inculpatului C.M. la plata daunelor morale, în sumă de 20.000.000 lei, către partea civilă T.M. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 octombrie 2002 la 26 noiembrie 2003. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2003.