ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4228/2004

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 120 din 6

mai 2004 a Tribunalului Suceava a fost condamnat inculpatul A.D. la pedeapsa de

8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută

de art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 37 lit. a)

și art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a fost

revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 50 din 15 ianuarie 2003 a

Judecătoriei Suceava, iar în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat

grațiată această pedeapsă, în condițiile art. 7 din actul normativ menționat.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a computat durata arestării preventive cu începere de la 16

octombrie 2003 la zi.

Sub aspectul laturii civile a

cauzei, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile T.E. următoarele

sume: 20.000.000 lei despăgubiri civile, 7.000.000 lei despăgubiri globale

pentru perioada octombrie 2003 - mai 2004, 1.000.000 lei despăgubiri periodice

lunare și 100.000.000 lei cu titlu de daune morale, iar părții civile T.E. suma

de 10.500.000 lei despăgubiri civile globale pentru perioada octombrie 2003 –

mai 2004, 1.500.000 lei despăgubiri periodice lunare și 100.000.000 lei daune

morale.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 11 octombrie 2003,

inculpatul A.D., împreună cu fratele său A.V. și un vecin, P.F. au fost în

pădure pentru a aduce lemne. Seara, în jurul orelor 21,00, inculpatul s-a dus

la barul SC C. SRL din comuna natală și a consumat, alături de alți consăteni,

băuturi alcoolice.

La același bar a venit și victima

T.M. și la un moment dat inculpatul, în timp ce ieșea din bar, a lovit din

greșeală cu piciorul paharul cu băutură a victimei, fapt ce a dus la

declanșarea unui conflict.

Imediat, victima a mers la locuința

mamei sale, situată peste drum față de bar, s-a înarmat cu un topor, dar a fost

oprit să pătrundă în local de către martorul G.M. și sfătuit să se întoarcă

acasă. Victima s-a conformat inițial, fiind urmat de inculpat și alte persoane,

însă a intrat din nou în casa mamei sale, a luat o furcă, cu intenția de a-l

lovi pe inculpat.

În acest context, s-a declanșat un

nou conflict, victima a încercat să-i aplice inculpatului o lovitură dar acesta

i-a smuls furca din mână și a aruncat-o, însă i-a aplicat trei lovituri cu

picioarele în zona abdomenului.

A intervenit fratele inculpatului,

martorul A.V., care l-a calmat și l-a condus acasă.

La scurt timp la locul incidentului

a sosit paznicul P.V. care l-a ridicat pe T.M. de la pământ și l-a dus în

locuința mamei sale.

Ca urmare a loviturilor primite,

victima a decedat. S-a reținut că moartea victimei a fost violentă și s-a

datorat unei rupturi de intestin subțire și peritonită stercoasă consecutivă.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza procesului verbal de cercetare la fața locului, actelor

medico-legale, depozițiilor a 12 martori, probe coroborate cu declarațiile

inculpatului care a recunoscut infracțiunea pentru care a fost trimis în

judecată.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 187 din 28 iunie 2004, a respins apelul formulat de inculpat, apel

care a vizat netemeinicia sentinței atacate.

Împotriva acestei

decizii inculpatul a declarat recurs pentru următoarele motive:

de fapt (art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.);

s-au pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru inculpat, de natură să

garanteze drepturile acestuia (art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.);

faptei (art. 385

9

pct. 17 motiv combinat cu art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.).

Recursul nu este fondat.

Instanțele de fond și de apel au

reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător

din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege mai sus-arătat.

Existența unei erori grave de fapt,

în sensul motivului de recurs menționat la pct. 18 din art. 385

9

C.

proc. pen., presupune o contradicție evidentă între ceea ce indică probele

administrate și ceea ce a reținut instanța prin hotărârea dată.

Or, martorii audiați atât în faza de

urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească au evidențiat

fazele succesive ale conflictului, contribuția victimei și a inculpatului la

declanșarea incidentului, precum și reacția violentă a inculpatului după ce

victima a fost dezarmată.

Declarațiile acestor martori se

coroborează cu declarațiile inculpatului care în mod constant a recunoscut

fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Hotărârea primei instanțe a

criticat-o exclusiv pentru netemeinicie, iar în motivele de recurs formulate

personal a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 174 și art. 175

lit. i) C. pen., în art. 183 din același cod.

De asemenea, probele mai sus-arătate

sunt în concordanță și cu raportul medico-legal privind necropsia, raport care

concluzionează, printre altele, că leziunile identificate pe corpul victimei au

fost produse prin lovirea victimei cu un mijloc sau corp contondent în regiunea

abdominală, exact zona indicată de inculpat în declarațiile sale.

În consecință, neexistând

contrarietate între probele administrate și situația de fapt reținută în cauză,

primul motiv de recurs nu este fondat.

Și cea de a doua critică formulată

deciziei atacate nu este întemeiată.

Motivul de recurs prevăzut de art.

385

8

pct. 10 C. proc. pen., presupune ca instanța să ignore o cerere

sau o probă solicitată de inculpat sau să o respingă fără o motivare a cauzei

respingerii, acestea în toate cazurile să fie de natură să garanteze drepturile

inculpatului.

Or, instanța de fond a încuviințat

toate cererile și probele apreciate de inculpat ca utile, chiar dacă au fost

cerute la intervale mari de timp (a se vedea încheierile din ședințele de

judecată din 26 noiembrie 2003, din 4 februarie 2004 și din 31 martie 2004)

luându-se și măsura citării unor martori cu mandate de aducere, considerente

pentru care și acest motiv de recurs nu va primit.

Și ultima critică formulată, ce

vizează încadrarea juridică a faptei, nu este fondată.

Infracțiunea de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte este o infracțiune praeterintenționată care se

caracterizează prin intenție în ceea ce privește rezultatul produs (moartea

victimei) în timp ce infracțiunea de omor se comite numai cu intenție.

La stabilirea intenției cu care

făptuitorul a acționat, se are în vedere, între altele, obiectul vulnerant

folosit, zona spre care au fost îndreptate și exercitate actele de violență,

intensitatea acestora, precum și gravitatea leziunilor cauzate.

În speță, fapta inculpatului de a

aplica victimei, aflată în stare de ebrietate, mai multe lovituri cu piciorul

încălțat, toate vizând abdomenul (zonă cu mai multe organe vitale) lovituri

care au proiectat-o la pământ, precum și de a o fi părăsit în aceste condiții,

fără a încerca să o salveze, evidențiază pe plan subiectiv, acceptarea

producerii rezultatului survenit, constând în decesul victimei, iar sub

aspectul încadrării juridice întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor, așa cum bine s-a stabilit în cauză.

În raport de considerentele expuse

recursul declarat de inculpat nu este fondat și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Compută perioada arestării

inculpatului și în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.D. împotriva deciziei penale nr. 187 din 28 iunie 2004

a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 16 octombrie 2003, la 25 august 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 august 2004.