ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5063/2003

Asupra recursului de față;

Prin încheierea ședinței din Camera

de Consiliu de la 7 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală,

în dosarul nr. 3535/2003, s-a respins cererea de recuzare a judecătorilor S.N.

și N.A., precum și a procurorului B.D., ca nefondată, formulată de inculpatul

C.V.

În motivarea încheierii se reține

că, în cauză nu se regăsește nici un caz de incompatibilitate invocat de

inculpat și prevăzută de art. 47 – art. 49 C. proc. pen., atât cu privire la

cei doi judecători, precum și la procurorul de ședință B.D.

În aceeași motivare se mai

subliniază că, operația juridică a verificării stării de arest preventiv (ce

include fie, prelungirea, menținerea sau revocarea acesteia), în diferitele

momente ale procesului penal, e o procedură cu caracter de repetabilitate și

aceasta nu poate fi echivalentă cu o antepronunțare, pentru cei ce o dispun.

Ca atare, judecătorii nu devin

incompatibili socotindu-se că deja s-au pronunțat asupra fondului cauzei.

Cu privire la recuzarea procurorului

s-a apreciat că, simpla împrejurare că același procuror a participat în aceeași

calitate și la fond și la recurs, nu poate constitui caz de incompatibilitate,

dintre cele limitativ și expres prevăzute de Codul de procedură penală.

Nemulțumit de această hotărâre, în

termenul legal, inculpatul C.V. a declarat recurs, criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate, socotind că evaluarea probelor s-a făcut eronat

și că deci cererea sa de recuzare, trebuia admisă și nu respinsă, potrivit art.

47 alin. (2) C. proc. pen.

Recursul este fondat.

Verificându-se actele dosarului în

ordinea lor cronologică, Curtea reține că într-adevăr cei doi judecători S.N.

și N.A., nu mai puteau participa la judecarea privindu-l pe inculpatul C.V.,

aceștia exprimându-și anterior datei de 7 noiembrie 2003, părerea cu privire la

soluția, care ar putea fi dată în cauză, pe fond.

Astfel, cei doi judecători au făcut

parte din completul de judecată, ce pronunța încheierea nr. 74 din 13 octombrie

2003 și prin care se resping recursurile inculpaților C.V. și J.D., împotriva

încheierii din 10 octombrie 2003 formulată de Tribunalul București, secția I

penală, ca nefondate.

Prin încheierea din 10 octombrie

2003, Tribunalul București, secția I penală, a admis propunerea de arestare

preventivă formulată de Parchetul Național Anticorupție, Serviciul Anticorupție

București, privind pe inculpații J.D. și C.V. și a dispus arestarea acestora pe

o perioadă de 27 zile, de la 12 octombrie 2003 – 7 noiembrie 2003 inclusiv.

În motivarea ambelor încheieri,

respectiv din 10 octombrie 2003 și din 13 octombrie 2003 instanțele rețin, după

ce enumeră probele administrate până în acel moment că „sunt suficiente indicii

temeinice, că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați”,

deși art. 143 alin. (3) și art. 148 alin. (1) C. proc. pen., prevăd că, din

datele existente în cauză trebuie să rezulte indicii temeinice privind

„presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a

săvârșit fapta”.

Așa fiind, cei doi judecători

adoptând motivarea potrivit căreia înainte de a fi judecat, despre inculpatul

recurent, au reținut că „a comis infracțiunile pentru care este cercetat”, au

devenit incompatibili prin încălcarea dispozițiilor art. 47 alin. (2) C. proc.

pen. Așa fiind ei nu mai puteau participa la judecarea cauzei la data de 7

noiembrie 2003, „exprimându-și anterior (încă de la 13 octombrie 2003) părerea

cu privire la soluția care ar putea fi dată”. Deci, nu caracterul de

repetabilitate al operației juridice în cadrul verificării legalității stării

de arest preventiv, al inculpaților, atrage incompatibilitatea judecătorilor,

ci în cadrul acestei operații juridice care într-adevăr și legal la diferite

intervale de timp, se repetă, trebuie avut în vedere ca judecătorii să nu se

pronunțe asupra soluției ce ar putea fi dată în cauză, pentru că numai astfel

devin incompatibili.

Față de procurorul de ședință nu se

constată nici un motiv de incompatibilitate legală prevăzută de art. 49 C.

proc. pen.

În limita acestor considerente,

încheierea recurată urmează a fi casată după admiterea recursului inculpatului

C.V., în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și rejudecând,

urmează a se admite doar cererea de recuzare a judecătorilor S.N. și N.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul C.V. împotriva încheierii din 7 noiembrie 2003 a Curții de Apel

București, secția I penală pronunțată în dosarul nr. 3535/2003 prin care s-a

respins cererea de recuzare formulată de inculpat.

Casează încheierea menționată și

rejudecând, admite doar cererea de recuzare a judecătorilor S.N. și N.A.,

formulată de inculpatul C.V.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

noiembrie 2003.