ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5063/2003

Asupra recursului de față; Prin încheierea ședinței din Camera de Consiliu de la 7 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3535/2003, s-a respins cererea de recuzare a judecătorilor S.N. și N.A., precum și a procurorului B.D., ca nefondată, formulată de inculpatul C.V. În motivarea încheierii se reține că, în cauză nu se regăsește nici un caz de incompatibilitate invocat de inculpat și prevăzută de art. 47 – art. 49 C. proc. pen., atât cu privire la cei doi judecători, precum și la procurorul de ședință B.D. În aceeași motivare se mai subliniază că, operația juridică a verificării stării de arest preventiv (ce include fie, prelungirea, menținerea sau revocarea acesteia), în diferitele momente ale procesului penal, e o procedură cu caracter de repetabilitate și aceasta nu poate fi echivalentă cu o antepronunțare, pentru cei ce o dispun.

Ca atare, judecătorii nu devin incompatibili socotindu-se că deja s-au pronunțat asupra fondului cauzei. Cu privire la recuzarea procurorului s-a apreciat că, simpla împrejurare că același procuror a participat în aceeași calitate și la fond și la recurs, nu poate constitui caz de incompatibilitate, dintre cele limitativ și expres prevăzute de Codul de procedură penală. Nemulțumit de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul C.V. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, socotind că evaluarea probelor s-a făcut eronat și că deci cererea sa de recuzare, trebuia admisă și nu respinsă, potrivit art. 47 alin. (2) C. proc. pen. Recursul este fondat. Verificându-se actele dosarului în ordinea lor cronologică, Curtea reține că într-adevăr cei doi judecători S.N.

și N.A., nu mai puteau participa la judecarea privindu-l pe inculpatul C.V., aceștia exprimându-și anterior datei de 7 noiembrie 2003, părerea cu privire la soluția, care ar putea fi dată în cauză, pe fond. Astfel, cei doi judecători au făcut parte din completul de judecată, ce pronunța încheierea nr. 74 din 13 octombrie 2003 și prin care se resping recursurile inculpaților C.V. și J.D., împotriva încheierii din 10 octombrie 2003 formulată de Tribunalul București, secția I penală, ca nefondate. Prin încheierea din 10 octombrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul Național Anticorupție, Serviciul Anticorupție București, privind pe inculpații J.D.

și C.V. și a dispus arestarea acestora pe o perioadă de 27 zile, de la 12 octombrie 2003 – 7 noiembrie 2003 inclusiv. În motivarea ambelor încheieri, respectiv din 10 octombrie 2003 și din 13 octombrie 2003 instanțele rețin, după ce enumeră probele administrate până în acel moment că „sunt suficiente indicii temeinice, că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați”, deși art. 143 alin. (3) și art. 148 alin. (1) C. proc. pen., prevăd că, din datele existente în cauză trebuie să rezulte indicii temeinice privind „presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta”. Așa fiind, cei doi judecători adoptând motivarea potrivit căreia înainte de a fi judecat, despre inculpatul recurent, au reținut că „a comis infracțiunile pentru care este cercetat”, au devenit incompatibili prin încălcarea dispozițiilor art. 47 alin. (2) C. proc.

pen. Așa fiind ei nu mai puteau participa la judecarea cauzei la data de 7 noiembrie 2003, „exprimându-și anterior (încă de la 13 octombrie 2003) părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată”. Deci, nu caracterul de repetabilitate al operației juridice în cadrul verificării legalității stării de arest preventiv, al inculpaților, atrage incompatibilitatea judecătorilor, ci în cadrul acestei operații juridice care într-adevăr și legal la diferite intervale de timp, se repetă, trebuie avut în vedere ca judecătorii să nu se pronunțe asupra soluției ce ar putea fi dată în cauză, pentru că numai astfel devin incompatibili. Față de procurorul de ședință nu se constată nici un motiv de incompatibilitate legală prevăzută de art. 49 C. proc.

pen. În limita acestor considerente, încheierea recurată urmează a fi casată după admiterea recursului inculpatului C.V., în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și rejudecând, urmează a se admite doar cererea de recuzare a judecătorilor S.N. și N.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva încheierii din 7 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală pronunțată în dosarul nr. 3535/2003 prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de inculpat. Casează încheierea menționată și rejudecând, admite doar cererea de recuzare a judecătorilor S.N. și N.A., formulată de inculpatul C.V. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2003.