ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3441/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată în ședința

publică din 29 iunie 2003, în cauza penală ce formează obiectul dosarului nr. 1985/2003

a Curții de Apel Oradea, apelantul inculpat S.C.Ș., prin apărătorul său avocat

C.G., a recuzat pe judecătorul T.T., membru al completului de judecată investit

cu verificarea din oficiu, a legalității arestării preventive a inculpatului.

În motivarea cererii, s-a invocat

faptul că judecătorul recuzat a făcut parte din completul de judecată care,

prin încheierea nr. 4/ A din 1 iulie 2003, s-a pronunțat cu privire la această

măsură dispunând prelungirea arestării preventive a inculpatului până la 30

iulie 2003, astfel că și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția,

care ar putea fi dată în această cauză.

Prin încheierea nr. 16/ A din 29

iulie 2003 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondată, cererea de recuzare,

arătându-se că motivul invocat în cerere, nu se regăsește în cazurile de

incompatibilitate, prevăzute de art. 46 și art. 48 C. proc. pen.

Împotriva acestei din urmă încheieri,

inculpatul S.C.Ș. a declarat recurs, susținându-se oral de către apărătorul

său, că greșit s-a considerat de instanță că motivul invocat nu se regăsește în

cazurile de incompatibilitate, prevăzute de art. 46 și art. 48 C. pen., deși

motivul se încadrează în art. 47 alin. (2) C. proc. pen., judecătorul recuzat

exprimându-și anterior părerea prin încheierea nr. 4/ A din 1 iulie 2003,

asupra situației care ar putea fi dată în cauză.

Recursul este nefondat.

Faptul că judecătorul recuzat a

făcut parte din completul de judecată care în dosarul amintit, a verificat, din

oficiu, legalitatea arestării preventive a inculpatului S.C.Ș., pronunțând prin

încheierea nr. 4/ A din 1 iulie 2003 prelungirea măsurii arestării preventive

până la data de 30 iulie 2003, nu constituie însă exprimarea unei păreri asupra

soluțiilor ce vor fi date atât cu privire la examinările ulterioare a

legalității arestării preventive, cât și cu privire la soluția în fond.

Referitor la primul aspect, este de

menționat că la examinarea legalității arestării preventive, conform art. 160 lit.

d) C. proc. pen., instanța din oficiu, verifică legalitatea acestei măsuri și

dispune, prin încheiere motivată, prelungirea cu cel mult 30 zile sau revocarea

acestei măsuri.

Apoi, înainte de expirarea acestui

termen, în cazul în care, cauza nu s-a soluționat în fond, examinează din nou

legalitatea arestării preventive în raport de situația inculpatului de la acea

dată, care poate să fie diferită de aceea de la data examinării anterioare.

Așa-dar, nu se poate considera că

adoptarea de către judecător a unei soluții sub acest aspect, constituie o

pronunțare anticipată asupra rezultatului examinărilor ulterioare.

De altfel, și rațiunea verificărilor

ulterioare, înlăuntrul termenelor de 30 zile, este aceea că pot interveni

situații noi, care să justifice menținerea arestării preventive, sau revocarea

acesteia.

Totodată, soluția dată într-o astfel

de verificare, nu constituie o exprimare a unei păreri cu privire la soluția ce

ar putea fi dată în fond, deoarece s-a examinat numai legalitatea măsurii

arestării preventive.

Deci, nu poate fi reținută existența

cazului de incompatibilitate, prevăzută de art. 47 alin. (2) C. proc. pen.

În consecință, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și a obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.C.Ș., împotriva încheierii nr. 16/ A din 29

iulie 2003, a Curții de Apel Oradea, în dosarul nr. 1985/2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

august 2003.